ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Electroterapia
Definitie: Electroterapia studiaza utilizarea, actiunea diverselor forme de energie electrica asupra organismului uman īn scop terapeutic.
Forme de curent electric, folosite terapeutic:
Continuu (galvanic);
De joasa frecventa;
De medie frecventa;
De īnalta frecventa;
Energie radiant luminoasa (fototerapia);
Terapia cu cāmp magnetic;
Laser-ul;
Terapia cu ajutorul curentului
continuu (galvanic)
Definitie: Prin curent electric se īntelege o deplasarea de sarcini electrice (electroni) de-a lungul unui conductor.
Curentul galvanic (Galvani-fizician Italian care a studiat curentul continuu).
Conductorul electric-este corpul prin care poate trece un curent electric continuu.
Clasificarea conductorilor electrici:
De gradul 1 -sunt reprezentati de metale. Prin acesti conductori curentul electric trece fara sa produca reactii chimice.
De gradul 2 -sunt reprezentate de solutiile electrolitice, de acizi, baze saruri, īn care trece curentul electric produce o electroliza.
De gradul 3 -sunt conductori gazosi prin care curentul electric nu trece.
continuu
Metode chimice -elementul clasic de producere a curentului continuu prin metoda chimica īl reprezinta pila lui Volta. Pila lui Volta este formata din 2 placi metalice (Zn si Cu) care se introduc īnrt-un vas cu H SO
Solutia de H SO va disocia īn ioni de H+ si radicali SO-2. Acesti ioni reactioneaza cu ionii de Zn si Cu. Astfel se produce o eliberare de ioni cu semne diferite ce se acumuleaza la nivelul electrozilor determinānd o diferenta de potential electric.
Surplusul de electroni negativi de la catod trece printr-un fir metalic la anod pentru restabilirea echilibrului ionic. Aceasta scurgere intr-un singur sens constituie curentul continuu.
Metode mecanice reprezinta transferul energiei mecanice a unui motor īn energie electrica (dinamul) si convertizorul electric care transforma curentul alternativ īn curent electric continuu prin intermediul energiei mecanice de rotatie.
Metode termoelectronice -lampile sau tuburile electronice si diode. Acestea sunt formate dintr-un anod si un catod reprezentate de spirale. Sensul deplasari e- este dinspre spirala spre placa.
Propietatiile fizice ale curentului
continuu
Intensitate si timp. Īntr-un sistem de axe cartezian, pe axa orizontala marcam timpul si pe cea verticala intensitatea. Īn functie de aceste variabile, curentul continuu poate fi reprezentat astfel:
Curent continuu
Ascendent
Descendent
Variabil
Īntrerupt
Care la randul lui poate fi:
Ascendent,
Descendent,
Variabil.
Aparatura pentru folosirea
curentului continuu
Partile componente sunt:
v Sistem de alimentare de la retea -format din:
stecher,
Cordonul,
Īntrerupator.
v Dispozitivul de redresare al curentului -format din:
Convertizor,
Tub semiconductor.
v Aparat de reglare a intensitati -format din:
Potentiometru,
Comutatorul pentru forma de current galvanic,
Aparatul de masura al intensitati,
Miliampermetru.
v Sistemul de racordare cu bolnavul-format din:
Borne,
Cabluri,
Electrozi.
Efectele fizico-chimice ale
curentului continuu
Efect termic reprezinta producerea de caldura la trecerea curentului printr-un conductor care opune o oarecare rezistenta mai este numit si efectul Lenz Joule. Energia electrica care se transforma īn energie calorica se masoara īn jouli, si este direct proportionala cu rezistenta conductorului, cu intensitatea la patrat si cu timpul. Caldura produsa se masoara prin calori.
Q(calori)=R(ohmi)xI(amperi)xT(sec.)x
Efect luminos:
Conductor
O anumita rezistenta supusa curentului electric aflat īntr-un anumit mediu gazos sau vid produce lumina.
Efectul termoelectronic -consta īn emiterea de electroni la īncalzirea unui filament aflat īntr-un spatiu īnchis.
Efectul magnetic -Curentul continuu determina īn jurul conductorului prin care trece un cāmp magnetic ce deviaza acul busolei. Fenomenul este cunoscut si sub numele de inductie electromagnetica si sta la constructia electro-motoarelor, aparatelor de tratament si aparatelor de masura.
Electroliza -efectul curentului asupra lichidelor si īn functie de compozitia lor chimica se numeste si disociere electrolitica sunt supuse: electrolize, acizi, baze si saruri.
Electroforeza -efectul curentului asupra solutiilor coloidale ce atrag sarcini electrice pozitive sau negative īn functie de natura substantelor. Astfel deplasarea particulelor spre anod se numeste anaforeza si deplasarea catre catod se numeste catoforeza.
Actiunile biologice ale
curentului continuu
Din punct de vedere electro-chimic si al gradului de conductabilitate chimica, corpul uman este considerat ca un conductor de gradul 2 ( un electrolit format din saruri dizolvate īn mediul lichidian, apa reprezentānd 70% din greutatea corpului).
Acest mediu electrolitic este neomogen avānd grade diferite de conductibilitate, deci nu poate fi strabatut uniform de curentul electric, astfel structurile tisulare ale corpului omenesc pot fi:
Gradul I de conductibilitate foarte buni -(sāngele, limfa, corpul vitros, lichidul cefalo-rahidian).
Gradul II buni conductori -(glandele sudoripare, muschii, tesutul celular subcutanat, organele interne).
Gradul II rau conductori (tesutul nervos, adipos, glandele sebacee si oasele).
Gradul IV foarte rau conductori (parul si epiderma)
Aplicarea curentului asupra organismului uman determina:
1. Efecte polare care se produc la nivelul electrozilor aplicati pe tesuturi.
2. Efecte interpolare -se petrec īn interiorul organismului īntre cei 2 electrozi.
1. Efecte polare rezultatul electrolizei cu producerea de acid clorhidric la anod si o baza la catod.
Aceste efecte depind de calitatea electrodului (forma, dimensiunile, compozitia chimica), calitatea curentului si de proprietatile organismului (de starea tegumentului, conductibilitatea tesutului) si de reactivitatea generala a organismului. Īn cazul supradozarii intensitati curentului continuu se produc efecte polare extreme (arsuri si necroze).
2. Efectele interpolare -au adevaratul rol terapeutic, determina modificari fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului continuu.
Costānd īn:
Procese de electroliza,
Ionoforeza,
Electroosmoza,
Modificari de potential de membrana,
Modificari de excitabilitate neuro-musculara,
Efecte termice,
Efecte de inductie electromagnetice,
Modificari ale compozitiei chimice ale tesutului.
Efectele fiziologice ale
curentului continuu
1.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase sensitive
Receptori senzitivi din tegument īnregistreaza la aplicarea curentului continuu o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea catre īntepaturi fine, la arsura si durere. Dupa cateva sedinte creste pragul sensibilitati tactile si dureroase obtināndu-se actiunea analgetica, ea se produce la polul pozitiv si se numeste anelectrotonus. La polul negativ se produce catelectrotonus--realizat prin depolarizarea si cresterea sensibilitati īn timp ce la anelectrotonus membrana celulara se hiperpolarizeaza scazānd excitabilitatea. La intensitatile mici se produce catelectrotonus, iar la intensitatile mari se produce anelectrotonusuri, iar la intensitate medie se produce echilibrarea anelectrotonusului.
2.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase motorii
Se produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motori cānd folosim polul negativ ca electrod activ. Cresterea brusca a intensitati curentului ca si scaderea intensitati curentului determina o contractie musculara prompta. Aceasta actiune este utilizata īn tratamentul musculaturii.
3. Actiunea curentului asupra sistemului nervos central Curentul continuu produce:
Diminuarea reflexelor la aplicarea curentului descendent
Cresterea excitabilitati la aplicarea curentului ascendent.
La nivelul organelor de simt:
Reactii vizuale senzatii luminoase sub forma de puncte, bastonase sau cercuri colorate īn galben.
Reactii auditive-zgomote īn urechi, ameteli, rotirea capului spre dreapta sau stānga.
Reactiile gustative-un gust metalic corespunzator la polul negativ, un gust acru la polul pozitiv.
Sistemul vegetativ vazomotor
Curentul continuu are o actiune hiper-emianta. Initial este o scurta perioada de vazoconstrictie urmata de o hiperemie determinata de vazodilatatie reactiva, astfel se obtine eritem cutanat si cresterea moderata a temperaturi cutanate.
Aceste fenomene se produc la nivelul vaselor superficiale cutanate cāt si la celor musculare profunde si dureaza cīteva ore dupa īntreruperea aplicari. Se realizeaza astfel o īnbunatatire a vascularizatiei īn regiunile de aplicare a curentului continuu. Circulatia superficiala creste sub 500% iar cea profunda cu 300%. Asfel rezulta rolul biotrofic al curentului continuu prin īnbunatatirea nutritiei tisulare precum si actiunea rezorbtiva a edemului local.
5. Actiunea asupra sistemului vegetativ
Sistemul nervos vegetativ reactioneaza īn constant si individual īn aplicarea curentului continuu. Regiunea cervicala si dorsala superioara este zona specifica pentru influentarea sistemului nervos vegetativ la aplicarea curentului continuu si se numeste gulerul scerback.
6. Actiunea asupra sistemului circulator.
Curentul galvanic descendent-accelereaza afluxul sancvin din mica circulatie spre inima. Aceasta reprezinta circulatia de īntoarcere a sangelui venos din plamāni si membrele superioare spre inima, transporta sānge arterial catre postal.
Curentul galvanic ascendent-accelereaza circulatia venoasa de la extremitatea membrelor inferioare si organele interne catre inima, favorizeaza transportul sāngelui arterial catre plamani si extremitatile superioare accelereaza viteza sāngelui venos de la inima la plamani.
INDICAŢII:
Afectiuni ale sistemului nervos:
Nevralgii, nevrite, nervul schiatic, plexul brahial, nervii intercostali, nevralgii dentare.
Occipitale.
Ale femuro-cutanatului.
Pareze, paralizii(paraliziile flasce ale membrelor de diferite cauze)
Afectiuni ale organelor de simt(otoscreloze, conjunctivite, irite sclerite)
Sindroame asteno-nevrotice de suprasolicitare (distonii neurovegetative)
Afectiuni ale aparatului locomotor:
Reumatismele inflamatori si degenerative (artrite artroze)
Sechelele post-traumatice.
Afectiuni ale aparatului cardio-vascular:
Tulburari circulatori periferice (boala Raymaoud, arteritele, flebitele in faza subacuta sau cronica)
Tulburari vazomotorii cerebrale (īn cadrul hipertensiunii arteriale)
Afectiunii dermatologice:
Acneea
Cicatrice cheloida
Eczeme
Hemetoame superficiale
Ulcere aftome
CONTRAINDICAŢIILE:
Orice afectiune care produce o leziune a intregritatii tegumentului, supuratiile, alergii de diferite etiologi, unele eczeme, īn cazul T.B.C-ului cutanat, neoplasmelor cutanate īn stadii terminale, īn starile caseptice.
Modalitati de aplicare terapeutica
ale curentului continuu
1.Galvanizarea simpla (cu ajutorul electrozilor sub forma de placi de diferite dimensiuni)
2. Baile galvanice
3. Ionoforeza sau ionogalvanizarea
1. Galvanizarea simpla.
Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni īn functie de regiunea de aplicare si efectele de polaritate.
Īn mod obisnuit au forme dreptunghiulare cuprinse īntre 50-800 cm2.
Īn forme speciale:
2. Baile galvanice:
Sunt indicate pentru tratarea unor regiuni īntinse sau chiar a intregului corp. Īn aceasta modalitate se combina atāt actiunea curentului continuu cāt si efectul termic al apei, fiind mijlocitoare īntre electrod si tegument.
Densitatea curentului-este redusa micsorāndu-se riscul de arsura la intensitatea aplicata.
Baile galvanice se īnpart īn:
Partiale sau 4-celulare
Generale sau stenger
Baile partiale.
Sunt alcatuite din: 4 cadite de portelan conectate la electrozi au reprezentare pe un tablou de comanda.
4-celulare sunt 2 pentru membrele superioare si 2 pentru membrele inferioare.
De pe tabloul de comanda putem realiza combonati diferite ale electrozilor īn functie de efectele urmarite.
ex: pozitiv pentru membrele superioare si negativ la membrele inferioare rezulta curentul descendent.
Indicatiile bailor partiale:
Nevralgii,
Reprezinta procedura prin care introducem īn organism cu ajutorul curentului continuu diferite substante medicamentoase care au o actiune farmacologica.
Sinonime la ionizare:
Efect local
Efect de depozit-realizat de acumularea substantelor farmacologice introduse la nivelul electozilor.
Efectul de patrunderepāna la stratul cutanat profund are o actiune reflexa cutii viscerale la nivelul dermatoamelor.
Este posibila dozarea precisa a substantelor medicamentoase aplicate.
Se pot obtine efecte bune cu cantitati foarte mici de substante medicamentoase evitāndu-se tractul gastro-intestinal.
Inconvenientele ionizari:
Din componenta bipolara a medicamentului actioneza numai acea componenta influentata de semnul polului respectiv. Viteza de migrare a ionilor este diferita.
Tehnica de aplicare.
Diferenta dintre ionizare si galvanizarea simpla consta numai īn īnbibarea stratului hidrofil in solutie medicamentoasa in loc de apa.
Pentru eficienta maxima polul activ trebuie sa fie mai mic decāt cel pasiv
Polul activ-este dependent de īncarcarea electrica a solutiei medicamentoase si anume:
Substante īncarcate pozitiv se vor pune la polul pozitiv si se numesc cationi.
Substante īncarcate negativ se vor pune la polul negativ si se numesc anioni.
ex: la anod aplicam metale cum ar fi: Li, Cu, Zn, Ca radicalii metalelor, diferiti alcaloizi: histamina, cocaina, stricmina, morfina, atropina, pilocarpina. La catod vom pune: halogen, clor, brom, iod radicali acizi.
Solutiile folosite se fac de preferinta cu apa distilata.
Concentratia in ioni trebuie sa fie cāt mai mica pentru ca disociatia electolitica este cu atāt mai puternica cu cāt solutia este mai diluata.
Indicatii:
Sindroame neuroastenice
Curentii de joasa frecventa
Vor avea frecventa cuprinsa īntre 500 impulsuri/sec.-5 impulsuri/min.
Curenti de joasa frecventa se obtin prin īntreruperea curentului continuu cu ajutorul unor metode de reglare manuala sau electrica obtināndu-se inpulsuri electrice ce se succed ritmic avānd īn general un efect excitator.
Aceste inpulsuri pot fi:
se caracterizeaza prin:
Frontul ascendent care este perpendicular pe linia izoelectrica,
Platoul orizontal care este paralel cu linia izoelectrica
Frontul descendent care este perpendicular pe linia izoelectrica
Frontul ascendent-corespunde cresteri bruste a intensitati curentului.
Frontul descendent-corespunde scaderi bruste a intensitati curentului.
b) Inpulsurile triunghiulare-se caracterizeaza prin:
Anularea platoului,
Fronturile ascendente,
Fronturile descendente,
Pot avea o durata mai mare sau mai mica formān un unghi mai mare sau mai mic fata de linia orizontala a timpului.
Cu cāt durata impulsului este mai lunga, cu atāt panta este mai plina. Cu cāt durata inpulsului este mai scurta, panta este mai abrupta.
c) Inpulsurile trapezoidale-rezulta din combinarea impulsurilor triunghiulare si dreptunghiulare. Pantele ascendente si descendente pot fi mai line line sau abrupte, liniare sau curbe.
d) Inpulsurile sinusoidale-pot avea panta ascendenta de forma convexa putānd corespunde unei functi matematice exponentiale.
Curentul faradic
Este obtinut din curentul continuu cu ajutorul unui inductor si este format dintr-o curba neregulata īn care undele pozitive cu valori crescute alterneaza cu unde negative.
Curenti de joasa frecventa cu impulsuri sunt folositi in terapie pentru:
1.Electrostimularea musculaturi striate normoinervate.
2.Electrostimularea musculaturii total denervate.
Electrostimularea musculaturii striate normoinervate.
Folosirea acestor curenti cu impulsuri realizeaza o adevarata electro-gimnastica musculara.
Se bazeza pe actiunea de excitare a impulsurilor electrice asupra substraturilor excitabile: muschii si fibrele nervoase.
Se realizeaza printr-o descarcare electrica a membranelor celulare numita si depolarizare.
Musculatura striata, scheletica normal inervata raspunde la impulsuri cu durata relativ scurta si frecventa relativ rapida in jur de 30Hz.
Efectul de contractie se obsine la o durata de 0,1-5 mili sec. si frecventa de 40Hz.
Aceasta actiune tetanizanta sau de contractie maxima se mentine atāta timp cāt curentul strabate muschiul.
Sunt folosite īn general urmatoarele forme de curent:
Curenti dreptunghiulari mici,
Trenurile de impulsuri,
Curenti modulati de lunga perioada,
Curenti faradici,
Curenti neofaradici,
au frecventa de 50Hz durata de un impuls este de 1min. si pauza dintre impulsuri de 19 mili sec.
Efectele fiziologice sunt:
Excitator,
Vazomotor producānd o vazodilatatie prelungita.
Trofic,
Antialgic,
Revulsiv īn cazul unei vazodilatati maxime
2. Electrostimularea musculaturi total denervata
Īn acest caz se obtine un raspuns selectiv la stimularea prin impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta de crestere lenta sau foarte lenta.
Folosirea excitari selective cu astfel de impulsuri poate duce la obtinerea capacitati de contractie musculara.
Forme de curenti ce pot fi folositi:
Curenti cu inpulsuri trapezoidale sunt folositi īn stimularea diferitelor grupe musculare .
Curenti cu inpulsuri triunghiulare cu fronturile de crestere liniare sau exponentiale.
Electrostimularea previne instalarea atrofiei musculare.
Nu este o metoda de recuperare īn sine ci pregateste initierea kineto-terapiei recuperatorie.
Tratamentul- cu acesti curenti trebuie instituit precoce la 7-10 zile de la denervare.
Curentii diadinamici
Sunt derivati din curentul sinusoidal de 50Hz care a suferit o serie de modificari.
Cu ajutorul unei lampi redresoare se obtine mularea fazei negative ceea ce determina formarea unui curent de 50Hz ½ sinusoidal.
Din aceasta cu ajutorul unei duble diode se obtine un curent de 100Hz ½ sinusoidal.
Ambele forme de curent mentionate trec din categoria curentilor alternativi īn categoria curentilor cu impulsuri, deoarece nu mai au faza negativa.
Forma acestor inpulsuri pozitive este curba ½ sinusoidal cu o durata de 0,01 sec.
La curentul cu impulsuri de 50Hz intervin si pauze de 0,01 sec. Īn timp ce la cel de 100Hz impulsurile se succed fara nici o pauza nefiind un curent alternativ.
Semnul curentului se mentine tot timpul pozitiv ceea ce variaza, fiind doar intensitatea care creste īn mod ritmic de la 0 la o valoare maxima si apoi descrie o curba simetrica cu cea a valorilor ascendente ajungānd din nou la valoarea 0.
Aceste impulsuri se repeta de 50 sau 100 de ori/sec., frecventele fiind constante neputāndu-se modifica.
Īn functie de felul in care se pot combina diversele posibilitati de succesiune si de modulare a inpulsurilor descrise se pot obtine urmatoarele feluri de curenti diadinamici:
1.Monofazat fix.
Este o forma asemanatoare cu cea a curentilor sinusoidali, panta ascendenta este la fel ca la curentul sinusoidal dar panta descendenta nu cade simetric ci ea descrie o curba lenta exponentiala, ajungānd la 0 īn timp dublu fata de curentul ½ sinusoidal acoperind astfel si perioada de pauza ajungānd la valoarea 0 la baza impulsului urmator.
Durata unui impuls-este astfel de 20 mili sec. iar pauza nu exista. Intensitatea vārfului impulsului este constant aceiasi.
2.Difazatul fix
Rezulta din suprapunerea a 2 curenti monofazati cu un decalaj de jumatate de perioada.
Vārfurile impulsurilor sunt asemanatoare, īnsa intensitatea nu mai ajinge la 0 ea ramānānd la un anumit nivel; astfel rezilta o curba asemanatoare cu cea a unui curent continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri de forma ½ sinusoidala.
3.Scurta perioada
La intervale regulate de 1 sec. se alterneza brusc monofazatul de 50 impulsuri/sec. cu difazatul de 100 impulsuri /sec.
Se poate creste durata perioadelor de impulsuri de la 1 la 10 sec.
4.Lunga perioada
Este o forma speciala de suprapunere a 2 curenti de 50 impulsuri/sec.
Un curent monofazat fiz de 50 impulsuri-peste care, cu un decalaj de ½ perioada se adauga in mod lent (modulat) tot un curent de 50 impulsuri modulat.
Din aceasta suprapunere rezulta un curent asemanator cu cel difazat.
Durata modulatiei de crestere a fazei a-2-a este de 0,5 sec., durata perioadei constante (platoul) este variabila īntre 1 si 7 sec.
Descresterea este de 1,5 sec. alternanta īntre monofazat si difazat se face īntre 3 si 10 sec.
5.Ritmul sincopat
Alterneaza la intervale de 1 sec. monofazatul cu pauze de aceiasi durata.
Principalele efecte ale curentului
diadinamic
1. Analgetic-difazatul si perioada lunga
2. Hiperemianta-difazatul, perioada lunga si perioada scurta
3. Dinamogeneza-monofazatul cu 50Hz cu o intensitate la valoarea prag.
Monofazatul-efect excitator, creste tonusul muscular, actioneaza ca un adevarat masaj profund electric, evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. Actioneza vazoconstrictor si tonifica pereti arteriali.
Difazatul-are actiunea cea mai antialgica-ridica pragul sensibilitati dureroase. Īmbunatatirea circulatiei arteriale prin inhibarea simpaticului.
Este indicat ca forma introductiva īn celalalte aplicati analgetice.
Perioada scurta-are un efect excitator tonicizant, actioneaza ca un masaj profund mai intens, are o actiune vazoconstrictoare de unde reiese rolul rezorbtiv cu actiune rapida asupra hematoamelor si a edemelor post-traumatice sau din staza periferica.
Perioada lunga-are un efect puternic analgezic si miorelaxant, acest efect este persistent timp mai īndelungat, are deasemenea un efect anticongestiv. Este indicat īn starisle dureroase profunde si persistente.
Ritmul sincopat-are un efect excitomotor pronuntat de unde rezulta actiunea sa de gimnastica musculara importanta. Este indicat īn atoni musculare postoperatori cu musculatura normo-inervata.
Indicatiile
A. Afectiuni ale aparatului locomotor:
1.Starile posttraumatice-concluziile, entorsele, luxati recente folosim difazatul si apoi perioada scurta.
2.Īntinderile musculare.
3.Īn diferite redori articulare-incepem cu difazatul apoi continuam cu perioada scurta si terminam cu perioada lunga. Aici fac exceptie fracturile sau rupturile ligamentare sau musculare.
B. Afectiunile reumaticce: Artroze, artrite, īn diferite mialgii, īn manifestari articulare (epicondilitele, entezite), īn diferite periartrite, nevralgi cervico-brahiale sau sciatice.
Īncepem cu difazatul continuam cu perioada scurta si terminam cu perioada lunga.
C. Tulburari circulatori periferice: Boala Raynoud, īn arteriopatiile obliterante, varicele, stari dupa degeraturi si arsuri.
D. Aplicatiile segmentare: Pe zonele reflexe cu patologie neurovegetativa
Īn colecistopatie, īn migrene, īn ulcer.
Modalitati de aplicare a
curentilor diadinamici
Aplicatiile se fac:
1. Aplicarea direct pe punctele dureroase Se folosesc electrozi de plumbmici rotunzi sau chiar punctiformi.
Electrodul negativ este asezat direct pe locul dureros
Electrodul pozitiv este asezat la 2-3 cm. distanta.
2. Aplicarea transversala: O folosim la nivelul articulatiilor mari, a zonelor musculare ale membrelor sau trunchiului. Aici folosim electrozi plati, cu marimi diferite, corespunzatoare regiuni de tratat. Electrozii sunt egali īntre ei.
3.Aplicarea longitudinala: Se foloseste de-a-lungul unui nerv periferic.
Electrodul pozitiv-este mai mare iar,
Elctrodul negativ-este mai mic si se aseaza pe locul dureros.
4. Aplicarea paravertebrala: Pentru radacinile nervoase, putem avea īn acest caz atāt aplicarea transversala cāt si o aplicare paralela cu colana. Se folosesc electrozi plati cu:
Electrodul negativ asezat pe locul dureros,
Electrodul pozitiv-fiind egal ca marime.
5. Aplicarea gangliotropa: Se foloseste la nivelul ganglionilor vegetativi. Folosim electrozi mici, punctiformi:
Electrodul negativ fiind situat la nivelul ganglionului respectiv.
6. Aplicatia mioenergetica: Aceasta urmareste tonicizarea musculaturi normoinervate.
Electrodul pozitiv-este mare, este indiferent si se aseaza la locul de emergenta a nervului motor.
Electrodul negativ-este punctiform si se aseaza la nivelul placi neuromotori.
Tehnica de aplicare a curentului
diadinamic
Īn primul rānd trebuie sa avem:
1. Aparatul generator de curent diadinamic-care este format din:
Sistem de alimentare (priza, stecher, cablu)
Sistem de redresare si modulare (dioda, lampile)
Pe tabloul aparatului avem:
Osciloscop-prin care vizualizam formele curentului diadinamic.
Comutator-pentru schimbarea polaritati
Ceasul
Miliampermentru-pentru masurarea intensitati.
Sistemul de racordare cu bolnavul (cabluri si 2 electrozi)
2. Pacientul trebuie sa fie asezat comod pe o canapea de lemn ti cu regiunea de tratat descoperita si la īndemāna.
Electrozi-sunt asezati pe zona durerosa prin intermediul compreselor hidrofile.
Se īncepe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atinga pragul dureros (valoarea minima a intensitati care produce o contractie musculara) si crestem treptat intensitatea datorita instalari fenomenului de acomodare.
Īn general durata proceduri este de 4-8 min. daca depasim aceasta duratase diminua eficacitatea analgetica.
Daca avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia trebuie scazuta cu cāte 1min. la fiecare noua procedura īn cursul aceleasi sedinte.
Īn cazul actiunilor vasculotrope si neurotrofe se poate mentine o durata mai indelungata de 20-30min.
Ritmul sedintelor-este determinat de stadiul afectiuni daca intensitatea dureri este mare aplicam de 2 ori pe zi, daca este mai mica 1 procedura pe zi.
Numarul sedintelor-pentru actiune analgetica sunt utile 8-10 sedinte consecutive eventual cu o pauza de 7-10 zile dupa care se reiau.
Īn scop dinamogen putem folosi peste 10 sedinte.
Alte forme de curenti de joasa frecventa
cu actiune antialgica
1. Curentul faradic si neofaradic
2. Curentul trabert
3. Curentii stohastici
4. Electropunctura
5.T.E.N.S (stimularea electrica nervoasa transcutanata).
Curentul faradic si neofaradic
Curentul faradic este reprezentat printr-o curba neregulata īn care denivelarile cu valori negative mici alterneaza cu cresteri mari si bruste ale valorilor pozitive.
Curentul faradic se obtine din curentul continuu, transformarea realizāndu-se cu ajutorulunei bobine de inductie. Aceasta bobina consta din 2 bobine:
Primara-care este de dimensiuni mici numita inductor si este formata dintr-un miezde fier pe care sunt īnfasurate spire groase dar īn numar mic.
Secundara-care este mai mare si īn care patrunde bobina primara.
Diferentele intensitatilor pozitive si negative sunt date de inegalitatea dintre vitezele de īntrerupere si de inchidere a circuitului.
Dezavantajele curentului faradic:
Imposibilitatea dozari intensitati curentului
Neregularitatea impulsurilor
Manevrarea rudimentara a aparatelor de obtinere a acestui curent.
Astfel sa creat o noua forma de curent numit neofaradic.
Caracteristicile curentului neofaradic:
Nu se mai produc trecerile bruste de la valori pozitive la cele negative.
Intensitatea poate fi reglata cu precizie.
Frecventa este de 50Hz, durata impulsurilor este de 1 min., durata pauzei este de 19 ms.
Principalele efecte:
. Efectul analgetic
2. Efectul excitomotor
3. Efectul vazomotor
a) vazoconstructor-cānd durata este scurta
b)vazodilatator-cānd durata este lunga
4. Efectul trofic
5. Efectul rezorbtiv
Indicatii:
Īn afectiuni musculare ale aparatului locomotor
Īn afectiuni ale sistemului nervos periferic.
Contraindicatiile:
Īn paralizia spastica
Īn orice spasme si contractii musculare
Īn atrofi musculare cu degenerescenta
Īn atrofi musculare īnsotite de hipersensibilitate
Caracteristici: impulsurile triunghiulare.
Curentii träbet
CurenŢii dreptunghiulari care realizeazaun adevarat masaj cu impulsuri excitabile obtināndu-se astfel un puternic efect analgezic si hiperemiant.
Curentii stohastici
Se caracterizeaza prin prezenta unor stimuli neregulati ce reduc reactiile de adaptare sau de obisnuinta crescānd astfel efectul analgezic prin ridicarea pragului dureros.
Electropunctura
Face parte din metodele de reflexoterapie actionānd pe punctele dureroase reflexe.
T.E.N.S.
Foloseste curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa care sunt furnizati de aparate mici alimentate la bateri sau la priza. Frecventa este 15-500Hz, durata impulsurilor 0,05-0,5ms. Folosesc electrozi mari atezati īn dreptul punctelor dureroase.
Iritabilitatea reprezinta capacitatea celulelor vi de a reactiona la un anumit stimul.
Excitabilitatea-reprezinta transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase, aceasta este o reactie secundara a tesuturilor.
Pentru a declansa o excitatie stimulul trebuie sa aiba:
Intensitate minima precisa numita si intensitate prag.
Un timp minim pentru provocarea excitatiei.
Stimuli cu valoare peste prag determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitatie. Stimulul cu valoarea sub prag are o actiune limitata locala.
Intensitatea cu valoare peste prag a stimuluilui nu duce la o crestere a raspunsului ceea ce reprezinta legea totul sau nimic dar aceasta lege este valabila numai pentru reactia unei singure celule.
Daca stimulii electrici excita mai multe sau mai putine celule dupa valoarea intensitati si suprafata stimulata, atunci se produce contractie musculara mai puternica sau mai slaba.
Potentialul de membrana de repaus
Īn repaus procesele chimice ti fizice din membrana celulara se afla īntr-o stare de echilibru.
Stimularea-produce o transformare periodica a stari de echilibru determinānd o serie de procese fizice si chimice.
La nivelul membranei celulare Na+ si K+ sunt repartizati īn concentratii diferite de o parte ti de alta a membranei.
Na+: -īn exterior avem 145mEq/l
-īn interior avem 12mEq/l si avem un raport de aproximativ 12:1.
-īn interior-155mEq/l si avem un raport de aproximativ
Prin mecanism de pompa care este consumatoare de energie, rolul principal avāndu-l ionul Na+ se realizeaza un transfer ionic si anume:
Na poate fi expulzat extracelular, K patrunde intracelular printr-un transpot pasiv.
Retinerea concentratiei mai mari de K īn interiorul celulei se datoreste unui potential de aproximativ 85 mV intracelular īntretinut de pompa de Na
Datorita diferentei de concentrtie a celor 2 ioni de la nivelul membranei celulare aflate īn repaus se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana sau de repaus.
Directia de polarizare a membranei celulare este pozitiva īn exterior ti negativa īn interior.
Potentialul de actiune a membrana
1.Depolarizarea.
Variatiile potentialului de membrana din cursul excitatiei prin diferiti agenti chimici si fizici reprezinta potentialul de actiune.
Membrana celulara stimulata devine permeabila pentru Na declansāndu-se un flux ionic dinspre exterior spre interior.
Curentul de intrare a ionului de Na atingānd intensitatea curentului de iesire a K.
Īn depolarizare prin cresterea permeabilitati membranei celulare stimulate pentrul ionul de Na partea externa devine negativa, iar partea interna devine pozitiva.
Stimulul prag sau de excitatie reduce potentialul de repaus cu 15-20mV ceea ce determina un potentil critic de aproximativ 65mV ce determina declansarea potentialului de actiune.
Intensitatea minima necesara declansari excitatiei pentru pragul de curent continuu se numeste reobaza.
2.Repolarizarea
Reprezinta initierea proceselor de revenire la potentialul de membrana.
Se produce astfel:
Inactivitatea transportului ionului Na spre interiorul celulei, cu reducerea brusca a conductantei membranei pentru Na si revenirea fluxului la valoarea de repaus.
Concomitent creste permeabilitatea membranei celulare pentru K care iese din celula cu un flux crescut īn intensitate ceea ce duce la restabilirea valori de repaus.
Modificarile de potential care au loc īn timpul depolarizari si repolarizari reprezinta de fapt adevaratul potential de membran
3.Restitutia
Īncepe odata cu īncheierea procesului de repolarizare a membranei celulare.
Cu ajutorul pompei active Na-K, Na excedentar iese din celula iar K intra īn celula pāna la atingerea potentialului de repaus de aproximativ 85mV.
Īn timpul depolarizari membrana este incapabila sa mai reactioneze la alt stimul reprezentānd perioada refractara absoluta (pragul stimulului este foarte ridicat si nu mai poate fi depasit).
Dupa depolarizare se instaleaza perioada refractara relativa ce permite ca o excitatie locala cu intensitate scazuta sa poata declansa un nou potential de actiune.
Electrotonusul
Reprezinta modificarile caracteristice fizice si fiziologice produse īn timpul procesului de excitatie fiind determinat de sensul curentului astfel:
La polul negativ-vom avea catelectrotonus
La polul pozitiv-vom avea anelectrotonus.
1.Catelectrotonus
Se produce la īnchiderea circuitului. Cresterea excitabilitati tisulare la catod este datorata depolarizari prin sarcinile negative ale electrodului.
Excitantul minim necesar produceri stimulari actioneaza la o intensitate minima.
Īntr-o depolarizare extrema si de durata se produce:
Blocajul depolarizari sau
Blocajul de oboseala sau
Depresie catodica.
2.Anelectrotonus
Se produce la īntreruperea circuitului si se realizeaza o scadere a excitabilitati tisulare, se obtine un efect hiperpolarizant, adica cresterea sarcinilor pozitive la exteriorul membranei, ceea ce determina o īngreunare a aparitiei excitatiei.
Īntr-un anelectrotonus puternic se produce abolirea excitabilitati sau blocajul anotic de hiperpolarizare.
Electrodiagnosticul
Prin electrodiagnostic īntelegem ansamblul metodelor de diagnostic bazate pe utilizarea curentilor electrici.
Exista 2 metode de electrodiagnostic:
1. Electrodiagnostic prin stimulare-care se bazeaza pe raspunsurile
date de organism la diversi stimuli electrici.
2. Electrodiagnostic prin detectie-ce reprezinta detectarea si studierea curentilor electrici produsi de tesuturi.
Ex. Electrocardiograma (E.K.G), electroencefalograma (E.E.G), electromiograma (E.M.G).
Principiile electrodiagnosticului prin stimularea
cu curent galvano-faradic
Excitarea cu impulsuri a unui nerv sau a unui muschi sanatos produce o contractie musculara brusca numita si secusa musculara.
a) Daca nervul este sectionat total:
Excitarea capatului periferic al nervului cu un curent continuu sau faradic nu produce nici un raspuns.
Daca excitam direct muschiul nu mai raspunde la excitatia faradica īn schimb raspunde la excitatia galvanica printr-o contractie lenta.
Aceasta este mai vizibila daca asezam electrozi la cele 2 capete ale muschiului. Aceasta se numeste degenerescenta totala.
b) Daca nervul este sectionat partial:
Excitabilitatea nervului este pastrata pentru curent galvanic sau faradic, dar contractia musculara obtinuta este diminuata ca amplitudine.
Curentul faradic determina un raspuns brusc, curentul galvanic determina un raspuns global heterogen:
Fibrele denervate musculare vor da o contractie lenta cu un prag
Fibrele musculare sanatoase-vor reactiona brusc sub forma secusei musculare.
Astfel la o mai mica intensitate a curentului galvanic obtinem numai o contractie mica numita si reactie de degenerescenta partiala.
Daca excitam un muschi la pragul de excitatie obtinem o contractie corespunzatoare valori prag.
Marind aceasta intensitate de 2-3 ori fata de valoarea prag contractia se va mentine tot timpul cānd trece curentul prin muschi aceasta se numeste electrotonus fiziologic.
Īn cazurile patologice, acest electrotonus se obtine la intensitati mult apropiate de valoarea pragului si se numeste electrotonus patologic-este īntālnit de regula īn boli musculare primitive.
Tehnica efectuari electrodiagnosticului cu
ajutorul curentului galvano-faradic
Trebuie cunoscuta:
Anatomia regionala,
Topografia nervilor
Teritoriul muscular
Corespunzator acestora:
Fiziologia miscarilor
Actiunea fiecarui muschi īn parte
Notiunea de neurofiziologie si neuropatologie
Trebuie sa localizam punctele motorii precum si punctele de excitatie al nervului respectiv.
Punctele motorii=proectia pe piele a locului unde nervul patrunde īn muschi.
Trebuie sa avem aparatul care produce curentul galvanic si faradic
Electrodul activ cu care facem explorarea este mic de aproximativ 3cm patrati pentru muschii mari si de 1-2cm patrati pentru
muschii mici.
Electrodul indiferent este mai mare. Uneori se foloseste si o distributie bipolara cānd ambi electrozi sunt mici si se aseaza la cele 2 extremitati ale muschiului.
Persoana care executa investigatia trebuie sa stea confortabil cu māna stānga sa manevreze aparatul iar cu māna dreapta sa foloseasca electrodul activ explorato.
Subiectul de investigat trebuie sa fie relaxat, asezat confortabil si la
lumina.
Explorarea propriu-zisa: se īncepe cu explorarea faradica si apoi cu
cea galvanica.
Se examineaza mai īntāi nervul si apoi muschiul. Se examineza īntāi
partea sanatoasa si apoi cea bolnava.
Toate reactiile se observa la valoarea prag al stimulului. Se tine seama de particularitatile patologice ale tegumentelor precum si de eventuala contractie musculara.
Explorarea faradica-se face monopolar, electrodul indiferent este asezat īntre umeri pentru membrul superior si lombar pentru membrele inferioare.
Electrodul negativ este cel activ, acesta se aseaza pe punctul de electie a nervului si apoi pe punctul motor al muschiului corespunzator pe partea sanatoasa.
Marim voltaju' pāna la pragul de excitatie si īnregistram valorile, se repeta aceiasi operatie pe partea bolnava si obtinem urmatoarele posibilitati:
Daca voltajul este mai mic pe partea bolnava decāt pe cea sanatoasa se numeste hiperexcitabilitate.
Daca voltajul este egal atāt pe partea bolnava ca si pe cea sanatosa īnregistram o reactie normala.
Daca voltajul este mai mare pe partea bolnava obtinem o hipoexcitabilitate.
Daca nu obtinem nici o contractie musculara se numeste inexcitabilitate faradica.
Electrodiagnosticul prin electrostimulare
Cuprinde 3 metode:
1.Testul galvanic al excitabilitati
2.Testul faradic al excitabilitati
3.Curba intensitate pertimp (I/T)
Īn toate metodele se folosesc stimuli din domeniul joasei frecventa si se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a impulsurilor electrice din acest domeniu asupra substraturilor excitabile:
Ţesutul muscular
Fibrele nervoase
Prin stimularea electrica se produce depolarizarea membranelor sub-stratului excitat; fiecare membrana īn functie de tipul celular avānd o anumita frecventa de depolarizare optima pentru valoarea prag a stimulului.
1.Curentii dreptunghiulari
Sunt produsi prin cresteri si descresteri bruste ale intensitati curentului obtinute la deschiderea si īnchiderea circuitului.
Curentii dreptunghiulari cu frecvente tetanizante produc contractii musculare tetanice.
Aceste efecte pot fi: anulate prin modularea impulsurilor īn intensitate, durata si ritmicitate.
Astfel se obtine un curent corespunzator conditiilor fiziologice ale contractiei musculare creindu-se posibilitatea unei electro-gimnastici musculare.
Indicatii:
Atoni si atrofi musculare de diferite cauze dar normoinervate,
Hipotonia musculaturi spatelui din scolioze si cifoze,
Īn prevenirea aderentelor intermusculare, intramusculare si peri-
Deasemenea se folosesc pentru obtinerea efectelor relaxante,
Īn contractura musculara reflexa obtināndu-se ameliorarea dureri.
Contraindicatii:
Īn paralizia spastica
Īn spasme musculare de diferite cauze
Īn musculatura total sau partial denervata.
Musculatura normal inervata-raspunde la stimuli electrici cu declansarea brusca (impulsuri dreptunghiulare)
La stimuli a caror intensitate creste lent sub forma de panta (impulsurile triunghiulare si trapezoidale).
Muschii normoinervati partial-nu mai raspund datorita fenomenului de acomodare, la fel si fibrele nervoase senzitive integre prezinta fenomenul de acomodare la stimuli cu panta lenta.
Musculatura total denervata-raspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta de crestere lenta sau chiar foarte lenta deoarece degenerescenta nervoasa a dus la pierderea capacitati de acomodare a muschiului; cu cāt este mai lunga durata impulsului cu atāt este mai lina panta de crestere.
Astfel curentii cu impulsuri trapezoidale au fost utilizati si la stimularea muschilor cu grade diferite de denervare.
Curenti cu impulsuri triunghiulare sunt mai frecventi utilizati la stiumu-larea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea nervilor periferici.
Stimularea cu impulsuri triunghiulare previne, frāneaza si īncetineste instalarea atrofiei musculare denervate.
2.Testul faradic al excitabilitati
Foloseste curentul faradic care este reprezentat printr-o curba neregulata īn care denivelarile mici cu valori negative alterneaza cu cresterile mari ale valori pozitive si cu un timp scurt.
Importanta acestor curentii consta īn actiunea lor excito-motorie asupra sistemului neuro-muscular.
Acest efect excito-motor este dat de impulsul de mare intensitate si scurta durata fiind receptionat īn special de fibrele nervoase motori din muschi si placile neuro-motori īn cazul muschilor normoinervati.
Frecventa trebuie sa nu depaseasca 40 impulsuri/sec. altfel muschiul intra īn stare de contractie tetanica.
3.Curba I/T
Are avantajul aprecierilor cantitative precise ale proceselor de denervare.
Permite aprecierea cantitativa a procesului de reinervare.
Se poate stabili parametri optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizati īn tratarea paraliziilor fflasce.
Determinarea curbei I/T se face īn tehnica bipolara (electrozi de marime egala sunt dispusi la capetele muschiului, catodul fiind asezat distal īn toate cazurile īn care nu exista raspuns paradoxal adica, intensitatea curentului la anod sa fie mai mare decāt intensitatea la catod).
Īn cazul raspunsului paradoxal se inverseaza catodul cu anodul.
Datele obtinute īn masuratorile facute pentru curba I/T se trec īntr-un grafic cu scari logaritmice.
Pe ordonata fiind trecuta intensitatea masurata īn mili-amperi, iar pe abcisa fiind trecut timpul īn mili-secunde.
Masuratorile se fac folosind impulsuri dreptunghiulare ce vor da C.I.D. (curba cu impulsuri dreptunghiulare) si masuratori cu impulsuri triunghiulare ce vor da C.I.T. (curba cu impulsuri triunghiulare).
Tehnica propriu-zisa de obtinere
a curbei I/T
1. Se selecteza impulsurile dreptunghiulare cu durata fixa de 1000 de mili sec. si pauza īntre 2000-3000 de mili sec.
Cu electrozi asezati pe muschiul de explorat se creste treptat intensitatea pāna la obtinerea contractiei minime.
Valoarea acestei intensitati (īn mili amperi) cu care se obtine aceasta contractieminima se numeste reobaza si se noteaza pe grafic.
2. Se scurteaza apoi durata impulsului īn succesiunea: 500ms, 400ms, 300ms, 200ms, 100ms masurāndu-se de fiecare data intensitatea care produce contractia minima. Toate valorile se trec pe grafic.
Se observa ca la scaderea duratei impulsurilor valoarea intensitati curentului care produce contractia minima ramāne cu timp egal cu valoarea reobazei. Ceea ce reprezinta o portiune orizontala a C.I.D.
La o anumita durata a impulsurilor pentru obtinerea contractiei minime este necesara o intensitate mai mare decāt valoarea repbazei.
Din acest punct curba I/T devine ascendenta pe masura ce timpul tinde spre zero.
3. Determinarea cronaxiei-cronaxia reprezinta durata impulsului curentului dreptunghiular cu intensitate egala cu dublu reobazei.
Cronaxia se determina īn 2 moduri:
a) Pe graficul curbei I/T se traseaza o dreapta paralela cu abcisa la valoarea curentului egal cu dublu reobazei, iar la punctul de intersectie se duce o perpendiculara pe axa timpului unde se va obtine valoarea cronaxiei.
b) Prin determinarea directa pe pacient: īn timpul ridicari curbei I/T se fixeaza valoarea de vārf a curentului egal cu dublu reobazei.
Durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se mareste treptat timpul pāna la obtinerea contractiei minime.
Durata impulsurilor corespunzatoare contractiei minime reprezinta cronaxia.
4. Se traseaza C.I.T. īn aceleasi conditii ca si pentru C.I.D. Durata frontului de descrestere se alege la zero.
5. Se determina coeficientul de acomodare notat cu alfa si care reprezinta raportul dintre intensitatea cu impulsuri triunghiularea cu durata de 1000ms si intensitatea cu impulsuri dreptunghiulare cu aceiasi durata pentru valorile care produc contractia minima.
Alfa este la muschii sanatosi cu valori īntre 2,5-6. Limita inferioara a coeficientului alfa este 2-3. Scaderea alfei sub limita inferioara indica o denervare partiala. Scaderea sub valoarea 1 a coeficientului alfa indica o denervare totala.
Determinarea coeficientului alfa deoarece reflecta leziunea incipienta a nervului.
Forma curbei I/T este descrisa mai sus, este variabila pentru sistemul muschi-nervi intact.
La muschiul total denervat curba I/T este deplasata la dreapta si īn sus datorita cronaxiei crescute a fibrelor musculare.
La muschiul partial denervat-C.I.D. si C.I..T. sunt situate īn pozitie intermediara īntre muschiul sanatos si cel total denervat.
Partea stānga a curbei I/T da informati asupra nervului motor si partea dreapta asupra stari fibrelor musculare.
Afectarea nervului-se reflecta prin scaderea coeficientului de acomodare alfa.
Pentru optimizarea parametrilor alesi pentru electrostimularea terapeutica se determina C.I.T. pentru muschiul corespunzator sanatos. Aceasta este numita climaliza.
Se traseaza pe grafic o dreapta aproape tangenta la curba climalizei.
Suprafata determinata īntre aceasta dreapta si C.I.D. reprezinta domeniul intensitati si duratei ce poate fi ales pentru excitarea muschiului bolnav folosind impulsuri triunghiulare.
Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de cāteva ori mai mare decāt durata impulsului.
Sub aceasta denumire īntelegem o categorie de curenti electrici, alternativi sinusoidali cuprinsi īntre curenti de joasa frecventa si cei de īnalta frecventa .
Limitele sunt īntre 100-100mi Hz.
Fiecare perioada a curentului sinusoidal produs de aparat are o durata foarte scurta egala cu 0,2-0,1 mili sec.
Aparatul care produce curentii de medie frecventa poarta numele inventatorului Nemctron.
Reprezentarea grafica a acestor curenti este la fel cu cea a curentuluialternativ sinusoidal de la retea, deosebirea constānd numai īn frecventa lor deosebita.
Instituirea ritmica a pauzelor īntr-un curent de medie frecventa cu intensitatea constanta determina fragmentarea sacadata a acestuia īntr-un adevarat tren de impulsuri.
Prin variatia ritmica a intensitati curentului ti prin intercalarea unor pauze ritmice de o durata variabila se pot obtine mai multe forme de curenti de medie frecventa si anume:
1. Curentul de medie frecventa de baza-este cel cu amplitudine constanta īn care vārfurile maxime ale intensitatilor pozitive respectiv negative se mentin la un nivel constant.
2. Curentul modulat cu lunga perioada este acela la care amplitudinea maxima a oiscilatiilor variaza de la o perioada la alta crescānd de la 0 pāna la o valoare anumita.
Fiecare modulatie de acest fel ca si pauza care o urmeaza poate sa dureze de la 1-5 sec.
3. Curentul modulat cu scurta perioada-variatiile intensitati fiecarei perioade si pauzele lor se succed cu o viteza mai mare de 20, 30-100 de modulatii/sec.
La o modulatie de 50/sec. aceste trenuri de unde modulate dureaza 0,01sec. si sunt urmate de o pauza tot de 0,01 sec.
Fiecare din aceste trenuri de unde cuprind un numar de 50-100 oscilatii sinusoidale de cāte 0,2-0,1 mili sec. īn rapor cu frecvenaa de baza de 5.000 sau 10.000Hz.
Forma pantei de crestere a intensitati fiecarei modulati īn parte este exponentiala.
4. Curentul modulat cu scurta perioada si supramodulat cu lunga perioada sau curentul dublu modulat, scurta perioada+lunga perioada suprapuse este un curent de medie frecventacu scurta perioada īn care trenurile de impulsuri de scurta perioada cu amplitudini diferite crescānd sau des-crescānde īn limitele modulatiei cu lunga perioada.
Aceste 4 forme fundamentale de curenti alternativi de medie frecventa pot fi dublate printr-un curent de medie frecventa sinusoidal redresat.
Acestui curent īi lipseste faza negativa devenind astfel un curent continuu cu impulsuri de aciasi frecventa cu a formei din care deriva.
Diferenta consta īn transformare curentului alternativ sinusoidal īn curent continuu cu impulsuri sinusoidale redresate care poseda unele caractere ale curentului continuu.
O alta varianta terapeutica este utilizarea curentului de medie frecventa īn dispozitivele interferentiale adica īncrucisarea īn tesuturile profunde a 2 circuite de curent de medie frecventa dar cu diferite frecvente.
Aceasta se realizeaza prin aplicarea a 4 electrozi īn jurul regiuni anatomice de tratat.
Electrozi sunt asezati la fel ca pentru galvanizarea transversala īnsa sunt racordati īn paralel sau īncrucisati cāte 2 la fiecare circuit īn parte.
Diferenta de frecventa īntre cele 2 circuite este īn general de 100 impulsuri/sec.
Actiunile biologice ale curentului
de medie frecventa
Spre deosebire de curenti de joasa frecventa la care fiecare impuls este urmat de o excitatie, ceea ce se numeste principiul excitatiilor sincrone.
La curentul de medie frecventa aparitia excitatiei fibrelor nervoase mielinice este posibila numai dupa o sumatie de oscilatii de medie frecventa ceea ce reprezinta efectul sumatiei temporale.
Pentru realizarea acesteia curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca anumit prag de intensitate si un anumit timp util.
Timpul util-este cu atāt mai mic cu cāt intensitatea prag este mai mare.
Prelungirea timpului peste timpul util este nesmnificativa pentru declansarea excitatiei.
Cu cāt creste frecventa curentului cu atāt creste si numarul perioadelor necesare pentru declansarea unei excitati.
Aceasta crestere nu este liniara ea avānd 2 maxime.
Excitatia apolara sau ambipolara-Excitatia poate fi produsa la oricare dintre cei doi poli si concomitent daca ei sunt aplicati simetric.
Impulsurile de curent alternativ trebuie sa aiba o forma exact simetrica.
Curentul de medie frecventa trebuie sa fie modulat īn amplitudine adica sa apara si sa dispara lent la cāteva perioade. Frecventa trebuie sa fie peste 100Hz.
Curba I/T exista si la medie frecventa cu precizarea ca pragul de excitabilitate corespunzator unei intensitati dublei reobazei este mai mic decat la curenti rectangulari.
Negativitatea locala sau primara La stimuli de medie frecventa cu
intensitate sub limita dupa trecerea unui anumit numar de perioade se produce o descrestere a potentialului de repaus a membranei excitate.
Rezistenta cutanata-este mult scazuta la media frecventa ceea ce
permite o aplicare nedureroasa astfel īncāt putem folosi intensitati mai mari obtināndu-se penetrati mai mari īn tesuturi.
Rapiditatea schimbari directiei curentului alternativ de medie
frecventa-diminua riscurile efectelor electrolitice de la nivel tegumentar ceea ce determina o crestere a tolerantei la locul de aplicat.
Contractiile musculare obtinute cu media frecventa-sunt: puternice,
reversibile, bine suportate, nedureroase.
Aceasta se datoreste unui efect de blocaj la nivelul receptorilor si fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului īncrucisari pragului.
Īn acest fel se obtine declansarea fara durere a contractiei musculare tetanice precum si actiunea inofensiva a curentului de medie frecventa a muschiului cardiac.
Efectele fiziologice ale curentului
de medie frecventa
1. Efectul analgetic- se obtine cu ajutorul curentului de medie frecventa de baza sau cel modulat cu scurta perioada la o frecventa de 500Hz.
La o durere intensa se incepe cu scurta perioada cu o frecventa de 300-500 Hz, timp de 10-15min. si apoi se reduce frecventa fara a modifica intensitatea, rezultatele sunt mai constante si de durata. Acesti curentii fiind bine suportati de bolnavi.
Curenti de medie frecventa cu lunga perioada si cei supramodulati provoaca contracti musculare puternice si dureroase.
2. Efectul trofic se obtine cu un curent de medie frecventa de 10000 Hz.
Se constata o īmbunatatire a rezultatelor favorabile daca se asociaza si cu ultrasunetul.
Tot cu rol trofic este si actiunea vazomotorie ce determina hiperemia sau īn unele cazuri rezorbtia.
3. Efectul de stimulare asupra musculaturi scheletice- provocānd contractii musculare puternice reversibile si bine suportate.
4. Efectul de stimulare asupra musculaturii netede-īn cazul hipotoniei musculaturi organelor interne.
5. Efectul asupra sistemului vegetativ prin stimularea vagului-curentul de medie frecventa provoaca contractii numai pe muschiul normoinervat.
Intensitatea pentru producerea contractiei trebuie sa fie cu atāt mai mare cu cāt frecventa este mai mare.
La muschi denervati-nu se obtine nici o contractie musculara indiferent de frecventa sau intensitate.
Modalitati de aplicare terapeutica a
curentului de medie frecventa
1. Aplicarea unui singur curent de medie frecventa.
Posibilitati:
Aplicarea curentului de medie frecvensa pur
Aplicarea curentului de medie frecventa redresat
Curentul de medie frecventa cu cu modularea frecventei cu repetitie a trenurilor de impulsuri.
Curentul de medie frecventa dublu modulat
2. Aplicarea curentului interferential.
Īn zona de īntālnire a celor 2 curenti cu frecvente diferite se produce un cāmp electric numit si cāmp interferential.
Directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv avānd loc o amplitudine si o scadere la disparitia totala a intensitati.
Trecerile de la amplificare la anulare sunt lente. Oscilatia intensitati de interferenta variaza progresiv īntre 0-100Hz.
Caracteristicile curentului
interferential
Curentul interferential rezulta din cei 2 curenti de medie frecventa care īi notam I si I cu amplitudini constante dar cu frecvente diferite.
Rezultatul este tot un curent de medie frecventa dar cu amplitudine variabila īn functie de directia considerata.
Frecventa de variatie a amplitudini este egala cu diferenta dintre frecventa celor 2 curenti I si I
Modularea intensitati prelungeste efectul de stimulare a curentului de medie frecventa prevenind astfel instalarea fenomenului de acomodare.
Avem 2 modalitati de aplicare a curentului interferential.
1. Modalitatea de aplicare "MANUALĂ"-consta īn alegerea unei frecvente constante īntre 0-100Hz.
Efectele:
La frecvente mici de sub 10 Hz-curentul are o actiune excitomotorie.
La frecventa mijlocie īntre 12-50 Hz-cu intensitatea subliminara se obtine actiune decontracturanta si vasculotrofica precum si actiune de inhibare a simpaticului si stimulare a vagului.
La frecvente rapide īntre 80-100 Hz obtinem un efect analgetic.
Actiunea excitomotorie-produce contractii musculare pe musculatura
hipotona dar normoinervata.
Regalarea vegetativa-īnlatura disfunctiile vegetative ale organelor interne.
Curentul de medie frecventa fiind astfel indicat si īn dureri toracice anginoase, īn tahicardiile paroxistice si constipatiile spastice.
2. Modalitatea de aplicare "SPECTRUM"-avrm frecvente variabile.
Efectele:
Īntre 0-10 Hz timp de 15 sec. cu o frecventa variabila liniar, crescator si descrescator obtinem o excitatie asupra nervilor motori, o adevarata gimnastica musculara cu indicatii īn hipotoniile musculare de de inactivitate īn redorile articulare post-traumatice.
La o modulatie spectrum īntre 90-100 Hz-timp de 15 sec. se obtine un efect analgetic.
benefic si īn contractiile musculare.
La orice aplicare a curentilor interferentiali se urmareste cresterea pragului dureros, efectul stimulant neuromuscular si influentarea sistemului nervos vegetativ.
Indicatiile terapeutice a curentului
interferential
Tulburari trofice tisulare, artrite, periartrite, artroze, disfunctii circulatori venoase, edeme limfatice, celulite, diferite dischinezii ale organelor abdominale si din micul bazin.
Curentii de īnalta frecventa
Sunt curenti alternativi cu limita inferioara de 100 mii Hz si landa de 3Km, iar limita superioara este de 300 MHz si landa de 1m.
Acesti curenti sunt produsi de un circuit oscilant īn care sa introdus un scānteietor sau eclator.
Curentii de īnalta frecventa se clasifica astfel:
1. Undele scurte-care au frecventa de 27,12 MHz si landa de 11m.
2. Īnalta frecventa pulsatila sau diapulsul-aceiasi frecventa cu undele scurte simple.
3. Undele decimetrice-care la rāndul lor pot fi:
4. Ultrasunetele care au frecventa cuprisa 800-1000 KHz si landa de 1,87 mm.
Principiul de functionare a
acestor aparate
Se bazeaza pe fenomenul de descarcare a unui condensator atunci cānd diferenta de potential dintre armaturile acestuia īnvinge rezistenta stratului de aer cuprins īntre ele.
Scānteia care apare la nivelul scānteietorului se compune de fapt dintr-un numar mare de scāntei care strabat dielectricul īn ambele sensuri asemanator unui pendul.
Durata-este extrem de scurta de domeniul milionimilor de secunda.
Bobina-reāncarca condensatorul prin autoinductie īn sens invers ca la producerea scāntei.
Prin descarcari succesive īntr-un sens si īn celalalt intensitatea curentului scade la 0 undele avānd amplitudini progresive descrescatoare pāna la amortizare urmeaza apoi o pauza de aproximativ 50 ori mai lunga pentru reāncarcarea condensatorului.
Īnlocuirea eclatorilor cu triode determina producerea oscilatiilor de amplitudini egale fara pauze si cu frecventa crescuta īntre 10-100 MHz precum si cu landa scurta si astfel se obtine undele scurte.
Principalele propietatii fizice ale
curentului de īnalta frecventa
1. Frecventa foarte mare
2. Landa este descrescatoare de la hectometri la metri, decimetri si centi-metrii.
3. Se produc fenomene capacitive-adica acesti curenti strabat usor condensatori putānd actiona si īn circuit deschis.
4. Produc fenomene inductive-si anume cu cāt frecventa este mai mare variatia cāmpului inductor este mai rapida si forta electromotoare de inductie este mai ridicata.
5. Produc energie calorica-si anume: īntr-un cāmp electromagnetic de īnalta frecventa energia electrica se transforma īn caldura conform legi lui Joule: Q K I2 R T
Aceste unde īncalzesc puternic corpurile metalice precum si solutiile electrolitice.
6. Efect pelicular-si anume īn mediile metalice omogene cu rezistenta mica, acesti curenti de īnalta frecventa se propaga la suprafata.
Acesti curentii de analta frecventa transmit īn mediul īnconjurator la
distante foarte mari, unde electromagnetice de aceiasi frecventa cu curentul generator.
Unde scurte
Aceste unde au actiune electrolitica si electrochimica si nu produc fenomene de polarizare. Aceste unde nu provoaca ezcitatii neuromusculare.
Au efecte calorice de profunzime fara a produce īnsa leziuni cutanate.
Penetratia tisulara si efectul lor caloric depind de:
Frecventa curentului=si anume: creste odata cu cresterea frecventei.
Constantele electrice ale tesuturilor si anume: cu cāt frecventa este mai mare curentul trece prin tegument fara al leza prin īncalzire.
Tegumentul este o combinatie de rezistente si capacitatii astfel īncāt penetratia undelor scurte se face prin: vase, canale sudoripare, stratul cornos va fi izolator.
Aceste unde trec prin aer ca si un curent de conductie dezvoltānd o energie termica.
Trec prin membrane ca un curent de deplasare cu un consum redus de energie si strabat mediul sancvin, acesta fiind un bun conductor electric.
Actiuniile fiziologice ale undelor scurte
1. Actiunea asupra metabolismului:
Creste necesarul de O si de substrat nutritiv tisular,
Creste catabolismul,
Stimuleaza metabolismul local īn zona lor de aplicare.
2. Actiunea asupra circulatiei-se produce o hiperemie activa atāt prin actiune locala cāt si prin actiune reflexa.
3. Actiunea asupra sistemului nervos-si anume:
Asupra sistemului nervos central-are un efect sedativ actionānd
asupra hipotalamusului.
Asupra sistemului nervos periferic creste excitabilitatea, creste
viteza de conducere, scade reobaza si scurteaza cronaxia.
4. Actiunea asupra musculaturii:
Efectele terapeutice ale undelor scurte
1. Efect hiperemizant
2. Actiune analgetica
3. Efect miorelaxant si antispastic
4. Efect de activare metabolica
Undele scurte produc endotermie nemijlocita cu efect remanent (de lunga durata) de 48-72h.
Caracteristici de dozare a undelor scurte
DOZA I - este egala cu doza atermica sau rece si corespunde la 5-10W.
Aceasta doza nu produce nici o senzatie fiind sub pragul de excitatie termica.
DOZA II - este doza oligotermica (putina caldura) corespunde la aproximativ 35W.
Aceasta doza produce o senzatie de caldura abia perceptibila.
DOZA III - este doza termica care corespunde la 75-100W.
Aceasta doza produce o senzatie de caldura evidenta dar suportabila.
DOZA IV - este doza hipertermica corespunde la 110-250W.
Aceasta doza produce o senzatie de caldura puternica uneori greu suportabila.
Pentru alegerea acestor doze trebuie sa tinem seama de urmatoarele aspecte:
1. Īn stadiile acute vom folosi totdeauna:
Dozele reci (I)
Dozele oligotermice (II)
cu o durata scurta de 3-5 min. si īn seri scurte cu ritm zilnic sau la 2 zile.
2. Īn stadiile cronice-vom folosi:
Dozele termice (III)
Dozele hipertermice (IV)
cu o durata prelungita de 20-30 min. īn serii de cāte 12 sedinte īn ritm zilnic sau la 2 zile.
3. Dozele II si III - au si actiune antispastica.
4. Doza IV - cu o durata scurta are si actiune revulsiva.
Indicatii terapeutice ale undelor scurte
1. Īn afectiuni ale aparatului locomotor: afectiuni reumatice acute si degenerative si īn sechele posttraumatice.
2. Īn afectiuni ale sistemului nervos:
Sistemul nervos periferic nevralgiile, meuromialgiile, nevrite,
pareze, paralizii.
Sistemul nervos central: sechele de poliomielita, sechele dupa
meningite si mielite.
3. Īn afectiuni digestive: īn diferite spasme esofagiene, spasmele gastro-intestinale, īn diferite dischinezi biliare de diferite cauze, īn diferite sindroame aderentiale, dupa interventii chirurgicale si chiar īn constipatia cronica.
4. Īn afectiuni cardio-vasculare:tulburari circulatori periferice: arteriale si venoase; arteriopatii periferice, īn degeraturi.
5. Īn afectiuni pespiratorii: bronsite cronice, sechele dupa pleurezi, īn pleurite, astm bronsic īnsa īn perioada dintre crize.
6. Īn afectiuni urogenitale: hipertrofia de prostata, pielonefrite, pielocistite, diferite colici nefritice.
7. Īn afectiuni ginecologice: anexitele, parametritele.
8. Īn afectiuni oftalmologice: orjelet, iridociclitele si cheratite.
9. Īn afectiuni stomatologice: gingivite, stomatita, īn dureri postextractii dentare, īn diferite abcese peridentare sau granulom.
10. Īn afectiuni dermatologice: īn furuncule, īn panaritii sau hidrosadelita.
11. Īn afectiuni endocrine: dereglari hipofizare si tiroidite.
Valoarea terapeutica a undelor scurte
Au actiune prioritara fata de alte proceduri termice.
Au o actiune adjuvanta fata de alte proceduri.
Au o actiune permisibila adica se pot asocia cu alte proceduri fizicale.
Contraindicatiile undelor scurte
Īn supuratii, īn diferite manifestari acute reumatice de tip autoimun, īn procese neoplazice, īn hemoragii, īn hemoptizii, īn hemoragiile din ulcerele gastro-duodenale, īn existenta stimulatorului cardiac, īn situati de sarcina.
Tehnica de aplicare a undelor scurte
Spre deosebire de tehnica de aplicare a curentilor de joasa si medie frecventa īn care era nevoie de un contact direct īntre electrozi si tegument, la undele scurte electrozi nu se aplica direct pe tegument.
Aparatele de unde scurte sunt alcatuite din 2 circuite:
Circuitul generator
Circuitul rezonator
ce trebuie sa intre īn rezonanta unul cu celalalt. Pacientul intra īn circuitul rezonator.
Acesti curenti de īnalta frecventa se pot aplica fie īn:
Cāmp inductor fie īn
Cāmp condensator
1. Aplicare īn cāmp condensator-introducerea bolnavului direct īn cāmpul rezonator īntre cele 2 placi ale armaturilor condensatorului.
Armaturile condensatorilor sunt izolate īn capsule de sticla sau cauciuc constituind de fapt electrozi.
Īn cazul electrozilor de metal izolati de sticla, acestia sunt rigizi si se numesc electrozi Schliephake.
Acestia sunt formati dintr-un disc metalic de 1mm, grosime si cu marimi diferite īn diametru fiind: mari, mijloci si mici (172-130-85-42).
Capsula izolatoare are o piesa din ebonita pe care se gaseste dispozitivul de fixare a electrodului precum si fisa de racordare cu cablul.
Fata care vine spre bolnav este din sticla si se īnsurubeaza la piesa de ebonita.
Acesti electrozi pot avea si forme speciale pentru utilizarea īn regiunile axilare (forma prisma).
Acesti electrozi se fizeaza la niste brate sau suporturi ce le ofera posibilitatea aplicari lor la distanta de tegument.
Aceste suporturi sunt din material izolant avānd mai multe articulatii ce le confera mobilitatea īn toate directiile.
2. Aplicarea īn cāmp inductor foloseste electrozi flexibili ce sunt acoperiti de un cauciuc vulcanizat.
Pot avea aspectul unei plase si cordon flexibil constituit din sārme de Cu peste care se vulcanizeaza un strat de cauciuc de 6-8 mm grosime.
Acestia pot fi aplicati direct pe tegument, direct pe regiunea de tratat.
Īnalta frecventa pulsatila
sau diapulsul
Frecventa īnalta de 27,12 MHz landa de 11m durata unui impuls este de 65 miu/sec. pauza dintre impulsuri este de 25 de ori mai mare decāt durata impulsului.
Frecventa impulsurilor este dozata īn 6 trepte.
Puterea aparatului generator este cuprinsa īntre 293-970W.
Durata mare a pauzei īn raport cu durata impulsului, genereaza efect caloric ce se disperseaza pāna la disparitie si astfel efectele biologice au o durata mai lunga.
Frecventa impulsurilor este calculata astfel ca fiecare impuls care urmeaza sa cada pe un efect biologic persistent.
Dispersarea efectului caloric determina lipsa efectelor hipertermice locale.
Emitatorul aparatului poate fi aplicat peste īmbracaminte, aparate gipsate, pansamente, elemente metalice de contentie cu exceptia stimulatorului cardiac.
Modul de actiune a diapulsului
Cāmpul electromagnetic realizat influenteaza miscarile intra si extra-celulare determina echilibrarea pompelor de sodiu, din celulele dereglate īn stare de depolaraizare partiala determina astfel refacerea potentialului bioelectric al membranelor.
Stimuleaza procesele anabolice celulare si tisulare creste fluxul sancvin perifericprin hiperemie ceea ce duce la cresterea oxigenari locale cu rol īn vindecare.
Influenteaza procesele de regenerare a tesutului nervos. Stimuleaza hematopoeza.
Influenteaza cresterea infiltratiei leucocitara. Favorizeaza formarea colagenului īn procesele reparatori tisulare.
Efectele fiziologice a diapulsului
1. Amelioreaza procesele de osteoporoza posttraumatice.
2. Accelereaza procesul de calusare īn cazul fracturilor.
3. Accelereaza rezorbtia hematoamelor.
4. Au actiune rezorbtiva a proceselor inflamatorii.
Pot reduce pāna la disparitie edemul tisular.
Accelereaza cicatrizarea plagilor prevenind si reducānd cicatrici cheloide.
7. Grabeste vindecarea arsurilor.
8. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase precum si a ulcerelor peptice.
Realizeaza topirea calcifierilor din bursite si tendinite.
Diminua si combat spasmele musculaturi netede.
Se obtin rezultate foarte bune si bune īn urmatoarele afectiuni:
Stari post-traumatice ale partilor moi īn deosebi la genunchi si umar,
Īn algoneurodistrofi post-traumatice,
Īn bursite si īn tendinite,
Rezultate bune si satisfacatoare se obtin īn:
Artroze activate
Poliartrite.
Nu produce efecte calorice locale astfel īncāt poate fi aplicat īn:
Inflamatii si congesti din procesele infectioase si neinfectioase.
Poate fi aplicat la orice vārsta si la o arie mare de afectiuni.
Scurteaza timpul de vindecare īn multe afectiuni.
Reduce consumul de medicamente.
Combate rapid durerea.
Poate fi tratata orice regiune a corpului.
Pacientul nu trebuie dezbracat.
Nu produce disconfort local si general.
Pacientul nu trebuie neaparat supravegheat.
Ultrasunetele
Ultrasunetele folsite īn terapie:
Desi acestea se pot folosi atāt īn medicina cāt si īn alte domenii.
Īn medicina putem avea: ecografia folosita ca metoda de investigatie, meloterapia, stomatologie si īn domeniul alimentar.
Ultrasunetele au o frecventa de 800-1000 KHz si landa egala cu 1,87 mm.
Ultrasunetul este folosit īn:
1.Cāmp continuu-cānd unda ultrasonica este longitudinala si
neāntrerupta avānd o actiune continuua asupra mediului respectiv cu producerea unui micromasaj tisular profund si cu efect termic important.
2.Cāmp discontinu-cānd avem o īntrerupere ritmica cu o anumita
frecventa a ultrasunetului din cāmp continuu si cānd trebuie sa tinem seama de forma si durata impulsului, durata pauzei si de frecventa intercalari radiatiilor respective.
Propietatile fizice ale ultrasunetelor
Limita superioara de de perceptie a sunetului de catre urechea umana este de circa 20 mii oscilatii/sec.
Vibratiile mecanice ce depasesc aceasta limita se numesc ultrasunete.
Landa ultrasunetelor este foarte mica si prezinta variati īn functie de natura mediului strabatut (gaze, lichide sau solide).
Aplicarea ultrasunetelor pe un corp-produce un transfer mare de energie prin alternarea starilor de presiune realizate.
Transferul de energie ultrasonica-aplicata si masurata īn wati (W)/cm patrati defineste intensitatea ultrasunetului. Aceasta reprezinta un parametru inportant īn cadrul terapiei.
Propagarea ultrasunetului-se realizeaza īn linie dreapta sub forma unui fascicul de raze.
Propagarea depinde de felul si forma sursei de producere de cuplare cu mediul īn care se propaga si de frecventa (cu cāt frecventa este mai mare cu atāt penetrarea este mai mare).
Propagarea ultrasunetului poate fi modificat de:
Dimensiunea mediului strabatut (mare sau mica)
De suprafata acestuia (neteda sau rugoasa)
De forma mediului si de structura acestuia (omogena sau neomogena).
Viteza de propagare a ultrasunetului-este o constanta si are o valoare medie īn tesutul umande 150m/sec. calculāndu-se prin produsul dintre landa si frecventa.
Efectele fizice ale ultrasunetelor
1. Efectul mecanic vibratia propusa de aparat se transmite din aproape īn aproape moleculele fiind puse īn miscare cu o frecventa egala cu cea a emitatorului aparatului.
2. Efectul termic-o parte din energia ultrasonica se transforma īn energie calorica aceasta se obtine prin absortia energiei ultrasunetului de catre mediile neomogene cu degajare importanta de caldura si prin frecarea particulelor mediului de separare a 2 straturi cu densitati diferite.
3. Efectu de cavitatie reprezinta producerea de goluri īn interiorul lichidului tranversat. Īn terapie trebuie sa evitam aceasta propietate.
4. Efectul de difuziune-reprezinta cresterea permeabilitati membranei celulare.
Efecte chimice ale ultrasunetului
Oxidarea,
Depolarizarea,
Reductia si alterarea structurilor
Substante chimice.
Efectele fiziologice ale ultrasunetului
Acestea depind de:
Frecventa si amplitudinea oscilatiilor,
Durata de aplicare,
Reactivitatea organismului.
Se obtin urmatoarele efecte fiziologice:
Analgetice,
Miorelaxante,
Hiperemiante,
Tonifiante,
Neuro-musculare,
Excitate de sistemul nervos.
Gradul de excitabilitate neuro-musculara este īn raport cu amplitudinea vibratiilor ultrasonice.
La amplitudini mici se obtin efecte sedative, iar la amplitudini mari actiuni de stimulare si excitare.
Durata joasa are un rol important īn obtinerea efectelor urmarite.
Sunt influentate de catre ultrasunet toate sistemele si aparatele organismului.
Actiunea ultrasunetelor asupra sistemului
nervos central, sistemului nervos periferic
si sistemului neuro-vegetativ
Sunt primele care receptioneaza undele vibratori ale ultrasunetului si raspunde īn fuctie de dozare prin efecte de excitatie sau inhibitie de sedare sau stimulare de modificare a pragului de excitabilitate neuro-musculara ca si de echilibrarea sistemului nervos vegetativ.
Actiunea asupra aparatului cardio-vascular
Ultrasunetul actioneaza īn deosebi asupra circulatiei periferice realizānd efecte vazomotori de vazodilatatie arteriala si tonifierea elementelor, contractiile din peretii venelor si vaselor limfatice favorizānd rezorbtia edemelor si exudatelor.
Este stimulata viteza de circulatie periferica.
Sunt usurate schimbarile nutritive si gazoase din tesuturi actionānd asupra troficitati acestora.
Actiunea asupra musculaturi striate si netede
La musculatura hipertona produce scaderea tonusului muscular, iar la musculatura atrofica-realizeaza tonifierea.
De cele mai multe ori se urmareste efectul anti-spastic decontracturant muscular si de relaxare generala.
Metodele de producere a ultrasunetului
1. Prin procedee mecanice prin ounerea īn vibratii a unei lame metalice de anumite dimensiuni sau vibratiile unui diapazon.
2. Prin metode magnetice-bazate pe principiul schimbari dimensiuni supuse unui proces de magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ.
3. Procedeul piezoelectric-consta īn proprietatea unor cristale taiate īn anumite sectiuni de a se comprima si dilata daca sunt supuse la variati de potential electric.
Procedeul piezoelectric-se foloseste cristale ca cele de quartz, turmalina, blenda si titan de bariu.
Īn general un cristal are o axa optica longitudinala notata cu "z" 3 axe electrice care unesc muchiile si sunt numite si axe piezoelectrice si 3 axe mecanice care unesc mijloacele fetelor opuse si sunt notate cu "y".
Lama taiata din quartz trebuie sa aiba suprafete perpendiculare pe axa electrica a cristalului. Prin comprimarea suprafetelor lamei de quartz astfel taiate apar sarcini electrice pe fetele perpendicular pe axa electrica.
Acelas fenomen se īntāmpla atunci cānd se exercita o tractiune de-a-lungul axei mecanice "y".
Daca executa o tractiune pe axa electrica vom obtine schimbarea polaritati adica efectul mecanic poate fi transformat īn efect electric prin fenomenul piezoelectric.
Fenomenul invers de transformare a variatiilor de potential electric prin intermediul cristalelor de quartz se numeste efect piezoelectric indirect ceea ce produce ultrasunetul.
Actiuni biologice ale ultrasunetului
1. La intensitati mici de 0,1-0,4 W/cm patrati-īn acest caz se produc modificari biologice minime si reversibile.
Aparatele pentru ultrasunetele terapeutice
Sunt alcatuite din:
1. Generatorul de īnalta frecventa,
2. Cablul de racord,
3. Traducator sau emitatorul de ultrasunet care transmite unda ultrasonica si o receptioneaza pe cea reflectata.
4. Sistemul de redresare si de transformare a curentului,
5. Circuitul oscilant cu trioda,
6. Circuitul rezonator cu condensator variabil,
7. Cristalul piezoelectric-care este intercalat īn cāmpul condensator aflat īn capul traductorului.
8. Cordonul de alimentare de la retea cu curent alternativ.
Tehnica de aplicare a ultrasunetului terapeutic
La tehnica de aplicare a acestor proceduri vom urmari manipularea cāmpului emitator si manevrarea aparatului.
Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emitator īn linie dreapta sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafata de emisie a localizatorului.
Deoarece propagarea ultrasunetului se face numai īn medii solide si lichide este necesar ca īntre proiector si tegument sa nu existe nici un strat de aer ce ar putea sa opreasca transmiterea undelor la tegumentul bolnavului, pentru aceasta este nevoie de un contact perfect īntre suprafata emitatoare si tegument care se realizeaza folosindu-se un strat de gel, ulei sau apa.
Tratamentele se pot efectua aplicānd capul emitator īn 2 modalitati:
1. Prin contact direct asupra tegumentului-folosindu-se vaselina sau creme.
2. Aplicarea capului emitator la distanta-cānd se interpune un strat de apa īntre emitator si tegument.
Īn contact direct-capul emitator se plimba pe tegument prin intermediul gelului sau al altui unguent, fara a se apasa prea tare, īn sens circular sau liniar īn functie de regiunea de tratat, si cu o viteza foarte mica
Este foarte important ca emitatorul sa pastreze un contact perfect cu toata suprafata tegumentului si sa fie mentinut īn pozitie verticala cu acesta.
Trebuie evitate īn cursa emitatorului toate zonele cu proeminente osoase precum si regiunile vascularizate.
Aplicare indirecta prin intermediul apei se foloseste atunci cānd avem de tratat extremitati anatomice cu multe suprafete neregulate si cu multe proeminente osoase.
Īntr-o baie calduta se introduce māna sau piciorul bolnav īnpreuna cu capul emitator. Se vor executa miscari lente liniare sau circulare la o distanta de aproximativ 3 cm fata de tegument avānd grija ca suprafata emitatoare sa fie paralela cu tegumentul.
Aplicatiile ultrasunetului cu actiune reflexa
1. Aplicatia segmentara directa
2. Aplicatia segmentara indirecta
3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe
4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglioni simpatici
1. Aplicatia segmentara directa-realizeaza pe cale neurala de-a-lungul nervilor periferici sau de-a-lungul arterelor mari cu actiune de plexuri simpatice īnsotitoare.
Se bazeaza pe principiul masajului reflexogen se aplica īn sens caudalo-cranian avānd urmatoarele trasee:
Se īncepe sub marginea inferioara a sacrului, urmeaza ascendent pe partea exterioara a articulatiei sacro-iliace, apoi sub creasta iliaca spre lateral si fata posterioara a marelui trohanter, apoi se ascensioneaza paravertebral lombar catre apofiza spinoasa T3,pe marginea externa a marelui dorsal pāna la marginea inferioara a toracelui.
La nivelul musculaturi cervicale diminua dupa cāteva miscari circulare ale capului emitator.
De subliniat ca nu se aplica īn cazul suferintelor cardiace.
2. Aplicarea segmentara indirecta-aplicatia se efectueaza īn zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare iar raspunsul īl obtinem la distanta.
Ex: Pentru membrele superioare aplicatia paravertebrala se face īn zona C3-T1 iar raspunsul se obtine la nivelul umarului, antebratului, bratului si māini.
Pentru membrul inferior aplicatia se face pe marginea inferioara si externa a sacrului pe articulatia sacro-iliaca sau paravertebral lombar si toracal inferior, iar raspunsul se obtine la nivelul soldului, coapsei, gambei ti piciorului.
Atentie! Nu se aplica procedura mai sus de nivelul C3, loc unde se afla prelungirea craniala a maduvei spinari.
3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe-(dermatomul=zona tegumentara inervata de un anumit nerv periferic).
4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglionii simpatici-este de preferat folosirea ultrasunetului cu impulsuri.
Ex: Aplicam ultrasunetul cu cap emitator mic īn cāmp fix la nivelul ganglionilor simpatici inghinali si obtinem vazodilatatie arteriala la nivelul gambei.
Avem si unele aplicatii speciale:
Aplicarea ultrasunetului īn regiunea hipofizara-determina inhibarea selectiva a functiei glandulare.
Exista posibilitatea asocieri concomitenta a ultrasunetului cu curentul diadinamic cānd actiunea celor doi curenti se potenteaza reciproc obtināndu-se dureri si contracturi musculare.
Aparatul se numeste Sanodin sau Sonodinator.
Contraindicatiile ultrasunetului
1. Contraindicatii generale-cum sunt:
Afectiuni cutanate infectioase si inflamatori si cu tulburari de sensibilitate,
Tulburari de coagulabilitatea cum este hemofilia,
Fragilitati capilare,
Īn starile generale alterate,
Īn cazul existentei unei tubor,
Īn T.B.C-ul activ,
Īn starile febrile de diferite etiologi,
Īn reumatism articular acut,
Īn insuficienta cardio-circulatorie cu tulburari de ritm,
Īn tromboflebite, tromboze si varice,
Īn calcifierea peretilor vasculari.
2. Contraindicatii speciale nu se va aplica direct pe:
Indicatiile terapeutice ale ultrasunetului
1. La nivelul aparatului locomotor:
Afectiuni reumatismale: de tip degenerativ si inflamator cronic,
Afectiuni post-traumatice, fracturi, contuzi, entorse, algoneuro-distrofi, īn anumite posturi vicioase, scolioze sau deformari ale piciorului.
2. Afectiuni dermatologice:
Īn cazul cicatricelor cheloide,
Propietatile fizice ale fototerapiei
1. Propagarea energiei-se face dupa 2 teori:
Teoria emisiuni cuantica
Teoria electromagnetica.
2. Viteza de propagare īn vid este de 300mii m/sec.
3. Reflexia lumini-reprezinta reāntoarcerea din mediul din care provine, raza reflectata fiind īn acelasi plan cu raza incidenta astfel īncāt unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenta.
4. Refractia lumini-reprezinta deviatia suferita de raza luminoasa la trecerea prin suprafata dintre 2 medi cu densitati diferite.
Raza refractata nu este īn acelasi plan cu raza incidenta astfel īncāt unghiul de refractie este diferit de unghiul de incidenta.
5. Lipsa perturbatiei reciproce-se observa īn cazurile de intersectie a 2 raze fiecaredintre ele propagāndu-se independent.
6. Interferenta-este fenomenul de compunere a undelor luminoase cu aceiasi directie de propagare rezultānd benzi luminoase si īntunecate.
7. Difractia-fenomenul de curbare a traiectoriei luminoase īn regiunea umbrei geometrice.
8. Polarizarea-reprezinta dependenta intensitati razelor de lumina reflectata fata de orientarea planului de incidenta.
Propagarea lumini
Se realizeaza dupa 2 teori:
1. Teoria cuantica sau fotonica-ce sustine ca lumina este emisa si absorbita īn cantitati discontinu de energie.
2. Teoria electromagnetica-conform careia lumina este o vibratie sinusoidala transversala ce se propaga īn vid cu 300 mii m/sec., īn spatiul acesta radiatiile constituie un cāmp electric si un cāmp magnetic aflate perpendicular unul pe celalalt pe directia de propagare.
Radiatiile electromagnetice se caracterizeaza prin:
Lungimea de unda,
Frecventa reprezentata de numarul de vibrati pe secunda,
Perioada de timp,
Numar de unde pe cm.
Radiatiile luminoase folosite īn cadrul
fototerapiei
1. Radiatiile infrarosu sau calorice-care au lungimea de unda cuprins 760-50 mili microni, acestea nu inpresioneaza ochiul, sunt emise de acelasi surse ca si razele vizuale adica de corpuri incandescente descarcari electrice īn gaze.
Pot fi evidentiate prin fotografie sau prin metode fotoelectrice si termice.
2. Radiatiile vizibile-sunt unde luminoase care au landa cuprinsa 770-390 mili microni contin cele 7 benzi ce formeaza culorile.
3. Radiatiile ultraviolete care au landa 400-10 milii microni si care pot fi la rāndul lor de 3 feluri:
a) Ultravioletele A sau I sunt numite si cele lungi cu landa 400-315 milii microni constituie spectrul cel mai abundent din lumina solara.
b) Ultravioletele B sau II se mai numesc si medi si au landa 315-280 milii microni acestea sunt emise de lampile cu mercur.
c) Ultraviolete C sau III se mai numesc si scurte cu landa sub 280 milii microni si care sunt produse prin descarcari electrice īn vapori de mercur.
Radiatiile sub 250 milii microni sunt cele mai penetrante.
Efectele biologice ale ultravioletelor
Acestea sunt explicate prin mecanismele produse īn celulele epi-dermice la nivelul terminatiilor nervoase senzitive si la nivelul vaselor sancvine ale corionului.
Eritemul actinic sau ultraviolet
Este un fenomen fotochimic ce apare dupa expunerea la ultraviolete fiind urmat de pigmentatie apoi de stergerea si exfolierea dermului.
Eritemul produs de ultravioletele scurte-apar īn primele 6h dupa expunere, atinge un maximu de intensitate la cāteva ore se sterge, īn 2 pāna la 4 zile pigmentatia este putin intensa, bronzul dureaza 2-4 saptamāni si apoi urmeaza o deshuamare slaba.
Eritemul produs de ultravioletele mijloci-apar dupa 4-8h de la expunere, ating un maxim dupa 3-4 zile, pigmentatia este intensa are o tenta aramie, dureaza 8-10 zile.
Dupa intensitatea eritemului putem avea mai multe grade:
Gradul I- apare pe o suprafata mica tegumentara, se produce lent dupa 4-6h, are o tenta rozacee este usor sau deloc puriginos, dispare īn 1-3 zile, exfolierea este putin evidentiata si nu lasa urme.
Gradul II- apare dupa o perioada de 4-6h dupa expunere, īnrosirea este evidentiata cu tenta rosu-viu, da o senzatie dureroasa mai accentuata īn functie de regiunea expusa. Da un prurit moderat, persista roseata 3-4 zile, exfolierea cutanata dupa 1-2 saptamāni.
Gradul III eritemul depaseste cu mult suprafata expusa, are o tenta rosu īnchis spre violaceu, cu aspect de arsura si edem. Da un prurit dureros, contactul cu īmbracamintea este insuportabil, poate sa apara īn 2h si persista cāteva zile.
Pigmentatia apare a-4-a zi sub forme de puncte rosi cafeni ce se extind si dureaza mai multe saptamāni. Exfolierea este marcata si masiva apare īn a-15-a zi si este urmata de formarea unor cruste.
Gradul IV-producerea edemului si exudatului pronuntat si producerea flictemelor. Flictemele se rup usor si necesita protejare cu pansament. Are culoare rosu cianotic, tegumentul este edematiat si dureros. Exfolierea este masiva si se produce dupa 20 de zile. Pigmentatia este inhibata aparānd zone depigmentate inconjurate de halou pigmentar.
Modalitati de producere a eritemului actinic
Sunt cunoscute 5 ipoteze:
Iradierea cu ultraviolete determina eliberarea unor substante vasoactive ca: histamina si acetil-colina ce produc vazodilatatie si īn consecinta cresterea puteri de absortie a razelor ultraviolete producāndu-se astfel eritemul actinic.
Iradierea cu ultraviolete determina eliberarea īn tegument a unor peroxizi lipidici ce sunt raspunzatori de producerea eritemului.
Ultravioletele actioneaza asupra tegumentului eliberānd uni steroni cu actiune vasoactiva si īn consecinta producerea eritemului.
Ultravioletele actioneaza asupra tegumentului determinānd eliberarea unor prostaglandine cutanate si īn consecintaformarea unor glande diferite de eritem.
Ultravioletele antreneaza unele reflexe neuro-vegetative prin stimulare hipotalamica ce induc o vasodilatatie simpatica si cu producerea eritemului prin absortie crescuta de ultraviolete.
Modificarile histologice din eritemul actinic
Cresterea stratului cornos de la nivelul tegumentului.
Edem intr- si extra celular īn epiderm.
Datorita debitului sancvin crescut determina si o labilitate capilara cu migrare leucocitara.
Se produc modificari degenerative ale celulelor stratului bazal din tegument si īnlocuirea progresiva a celulelor alterate prin proliferarea stratului cornos si prin īngrosarea stratului epidermic.
Regenerarea epidermului este insotita de pigmentatie prin cresterea continutului de pigment melanic celulele Malpighi.
Pigmentatia melanica apare īn mod natural dupa expunerea la soare, la ultra violetele artificiale, la infrarosu si se produce prin transformarea propigmenti-lor īn pigmenti.
Activitatea pigmentatiei sub actiunea lumini naturale poate fi rapida prin iradiere cu ultraviolete direct sau o pigmentatie tardiva cānd apare dupa eritemul actinic.
Mai poate exista pigmentatie naturala patologica (īn boala adiss bazedoj) pigmentatie medicamentoasa.
Absenta pigmentului melanic se gaseste īn albinism Vitiliga.
Rolul biologic al pigmentului melanic
Produce hipertrofia stratului cornos avānd rol protector fata de supraāncalzirea tesuturilor.
Stimuleza cresterea parului.
Are rol termoreglator prin declansarea sudoratiei.
Stimuleaza activitatea pieli.
Are rol antiinflamator mai ales fata de stafilococi.
Efectele fiziologice ale ultravioletelor
I. Efectele asupra metabolismelor:
1. Maresc procesele oxidative din organism- metabolismul bazal initial creste apoi scade ajungāndu-se la un echilibru.
Acest metabolism scade la persoana care domina actiunea simpaticului si creste la actiunea vagului.
2. Echilibrul dido-bazic-se produce acidoza dupa care apare o alcobazaprelungita.
3. Metabolismul glucidic-initial glicemia si glicozuria scad proportional cu intensitatea iradieri atāt la persoanele normale cāt si la diabetici apoi cresc dar fara sa atinga valorile initiale.
Creste depunerea de glicogen īn ficat si īn tesutul muscular cu rol important īn cresterea performantelor sportive.
4. Metabolismul proteic-este stimulat catabolismul dupa care creste eliminarea de N, P si S.
5. Metabolismul mineral-īn deosebi accentuam pe vitamina D creste calcemia si fosforemia.
Scade eliminarea calciului. Este īmbunatatita absortia calciului īn tesuturi si de la nivelul intestinal.
Nivelul sancvin al Ca si P crescut favorizeaza depunerea cestora īn epifizele osoase.
Formarea vitaminei D se obtine din provitaminele D inactive ce se activeaza sub actiunea razelor ultraviolete. Exista mai multe provitamine D:
Provitamina D3 sau tohisterolul provine din colesterolul ingerat si se formeaza īn cantitatea cea mai mare fiind depozitata īn tegument.
Provitamina D4 -provine din deshidra-colesterol.
Provitamina D-provine din endosterol.
Sediul de alcatuire a vitaminei D este stratul cornos. Rolul vitaminei D este important īn rahitism, tetanie, spasmofilie, lactatie si schimbarea dentitiei.
II. Actiunea asupra elementelor sancvine.
Ultravioletele au rol īn procesul de hematopoeza. Creste numarul leuco-citelor si se īmbunatateste formula leucocitara.
Este influentata: coagulabilitatea sancvina, procesele imunologice si scade concentratia colesterolului sancvin.
III. Actiunea asupra circulatiei.
Este influentata atāt circulatia superficiala prin actiunea directa a calduri cāt si circulatia profunda prin mecanisme neuro-vegetative.
Īn timpul stari eritematoase creste pulsul, scade tensiunea arteriala si creste debitul cardiac cu 10%.
IV. Actiunea asupra respiratiei.
Sunt influentate schimburile gazoase prin marirea cantitati de oxigen absorbit iar pe cale reflexa miscarile respiratori devin mai ample si mai rare.
V. Actiunea asupra aparatului digestiv.
Crste secretia gastrica acida, creste secretia salivara si pancreatica, creste motilitatea gastrica si intestinala.
VI. Actiunea asupra glandelor endocrine.
Stimularea glandelor paratiroide au rol īn metabolismul calcic, creste activitatea pancreasului endocrin cu rol īn stabilizarea glicemiei si se produc modificari functionale la suprarenale, hipofiza, gonade si timusul.
VII. Actiunea asupra sistemului nervos.
Īn special asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea tonusului simpatic si cresterea parasimpaticului.
Īn general culoarea rosie are actiune stimulanta la bolnavi depresivi iar culoarea albastra are actiune sedativa la bolnavi hiperexcitanti.
Aparatele pentru ultraviolete
Īn practica medicala se folosesc ca sursa pentru ultraviolete:
Arc electric
Lampile cu mercur
Lampile cu arc electric-au ca principiu de producere ultravioletele.
Īntre 2 poli de carbune sau metalici ai unui circuit electric situati la o anumita distanta unul de celalalt si formeaza o descarcare electrica sub forma unui arc stralucitor.
Aceasta ia nastere īn urma bombardari cu electronii ai polului pozitiv care devine incandescent emitānd astfel radiatii luminoase. Proportia de ultraviolete la aceste lampi este mica.
Se pot folosi electrozi de carbune mineralizati care sunt alcatuiti din carbune de retorta acoperiti cu o pulbere metalica.
Flacara dintre electrozi da 85% din radiatiatotala. Se obtin spectre de radiati propri metalelor folosite.
Lampile cu arc voltaic sunt īnlocuite cu lampile cu mercur ce sunt mai putin costisitoare si se manipuleaza mai usor. Se īmpart īn 3 grupe īn functie de presiunea mercurului.
Lampi cu presiune medie-care emit radiatiile mercurului.
Lampi cu presiune mare sau foarte mare-care emit radiatia mercu-rului si alte radiati. Cu cāt presiunea este mai mare cu atāt alte radiati sunt mai multe.
Lampile cu presiune joasa-care emit ultravioletecu presiune de 230 mili microni.
Cele medi sunt cele mai folosite, mai pot fi īntālnite: lampi cu hidrogen, xenon, cadniu si tunxten.
Tehnica de aplicare a ultravioletelor
terapeutice
Sensibilitatea la ultraviolete este diferita de la om la om, de regiunea corpului, de vārsta, de diferite alte afectiuni coexistente si de sensibilitatea individuala a bolnavului.
Aplicarea ultravioletelor poate fi:
Generala
Locala.
Metodele de masurare a radiatiilor ultraviolete pot fi:
1. Fizico-chimice-ce folosesc unitati fizice ale altui tip de energie īn care se transforma energia radianta.
2. Biologice-īn care se apreciaza doza eritem sau biodoza.
Biodoza-reprezinta minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem actinic la un anumit bolnav si care dispare dupa 24h folosindu-se o anumita lampa aplicata la o distanta fixa de 50 cm.
Pentru determinarea biodozei se folosesc dispozitive numite biodozimetre prevazute cu orifici ce se descopera succesiv īn timpul expuneri la ultraviolete la un interval de cāte 1 min.
Cu ajutorul biodozimetrului se pot evita dozele mari ce produc arsuri sau cele mici ce sunt ineficiente.
Indicatiile razelor ultraviolete
I. Dermatologie: psoriazisul, acneea, alopecii, cicatrice cheloide, eczeme, furuncule, degeraturi, herpes zoster, lupus vulgaris, ulcere cutanate, micoze cutanate, piodermite.
II. Pediatrie: rahitismul, spasmofili, surerinte respiratorii (astum bronsic), debilitate fizica, craniotabes.
III. Reumatologie: artritele reumatoide, artrozele, periartritele, nevralgii, sindromul algoneurodistrofic, reumatismul abarticular,
IV. Alte afectiuni:
Sindroame neurovegetative: hipersimpaticoatonii, sindroame spastice viscerale;
Unele tulburarii endocrine: hipertiroidiile usoare, menopauza, unele tipuri de obezitate.
Unele afectiuni din sfera ORL: faringo-amigdalite, rinite, otite externe;
Afectiuni stomatologice: parodontopatii, stomatite, gingivite;
Afectiuni din sfera absterica-ginecologica: vaginite, ragade mamelonar, echimoze vulvare postpartrum, amenoree;
Afectari ale starii generale: la bolnavii surmenati dupa boli infectioase consumptive, carente alimentare, la bolnavi anemici, inapetenti, cu pierderi ponderale, unele cazuri de insomnii.
Contraindicatiile ultravioletlor
Tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza si inanitia, cardiopatiile decompensat, insuficienta cardiaca, ateroscleroza īn stadiile avansate, insuficiente hepatice si renale, nefrite cronice si severe, tromboflebitele, hipertiroidia, diabetul zaharat, pacientii nervosi si iritabili, sarcina, tulburarile de pigmentatie, hipertensiunile arteriale consecutive pigmentatiei.
Pag. 306.
|
