Reumatologia recunoaste o multitudine de ganti etiologici in functie de care bolile reumatice se impart in 2 clase mari:
a).boli deteriorative de degradare a structurii articulare cunoscute sub numele de boli de uzura si care sunt caracteristice varstei mai inaintate. Exista o exceptie in care boala de uzura nu este specifica varstei inaintate-boala de uzura prin traumatisme repetate (reumatismul tesutului moale);
b).reumatisme inflamatorii-caracterizate de inflamatie specifica (germeni, agent etiologic cunoscut) si nespecifica (agentul etiologic necunoscut).
Agentii microbieni sunt responsabili de infecti 17517b117r e, care poate fi produsa de bacterii, virusuri sau fungi. O astfel de boala este reumatismul articular acut (RAA), produs de streptococ. Infectii nespecifice: diversele altralgii care insotesc boli infectioase, infectii respiratorii, gripa, hepatita.
Modificari in activitatea sistemului neuroendocrin: exista boli reumatice care afecteaza cu precadere un anume sex. Poliartrita reumatoida (PR)-specificitate pentru sex feminin; spondilita anchilopoietica (SA)-specificitate pentru sexul masculin. Anumite boli apar, se declanseaza la varsta unui viraj hormonal, de obicei tot boli infectioase. PR apare fie la pubertate (PR juvenila) sau la menopauza. O serie de boli degenerative de tip boala artrozica explodeaza la menopauza odata cu instalarea unei osteoporoze accentuate.
Microtraumatismele: prin repetare duc la deteriorarea tesutului si aparitia bolilor de uzura.
Factorii genetici: agregare familiala, pentru ca apare la acestia o hipersensibilitate a tesutului conjunctiv responsabila de o predispozitie la boala, care se transmite autozomal dominant. La PR, in familiile care o au exista o frecventa de 5 ori mai mare decat in familiile care nu o au. La SA exista o frecventa de 40 de ori mai mare decat in familiile care nu o au. S-a descris un sistem antigenic HLA (human leucocit antigenic) care reprezinta un complex major de histocompatibilitate si care confera o specificitate biologica fiecarui organism. Prezenta unor tipuri specifice de antigeni HLA permite identificarea unui teren genetic susceptibil de a face o anumita boala. Determinarea de HLA B27 permite identificarea susceptibilitatii de a face SA.
Sistemul autoanticorpilor: daca antigenele HLA determina nerecunoasterea ca non-self a unor structuri antigenice microbiene si aparitia unei boli, sistemul autoanticorpilor este responsabil de faptul ca organismul trateaza ca non-self unele din propriile sale structuri. Acesti autoanticorpi pot fi anticorpi antinucleari, anticitoplasmatici sau antiribozomali.
Investigatii care sustin diagnosticul in reumatologie
In reumatologie nu exista teste de certitudine. Printre testele ce pot fi folosite deosebim:
-determinari serice;
-analiza lichidului sinovial;
-explorari imagistice (radiologia) si explorari inrudite (tomografia computerizata, ecografia, ultrasonografia, altroscopia);
-examenul histologic (bioxia sinoviala; de fascii; de ganglioni).
Termografia este metoda de determinare cu precizie a temperaturii tesuturilor afectate si neafectate. Se bazeaza pe faptul ca inflamatia este cvasipermanenta in bolile reumatice si un semn obligatoriu este calor.
Determinarile serice sunt teste nespecifice care determina existenta inflamatiei:
VSH-viteza de sedimentare a hematiilor (la 1h 2-10 mm; la 2h 17-20 mm). VSH este un test nespecific si nesigur.
Fibrinogenul plasmatic este intre 2-4 g/1000.
Hemograma: se vede anemia, leucocitoza.
Proteinele serice: alfa 2 globulina creste in inflamatii acute, gamaglobulina in inflamatii cronice. Proteina C reactiva este foarte des folosita si este in infarte. Complementul hemolitic este un factor de betaglobulina. Fosfataza alcalina (20-48 U.I./litru) este legata de procesele osteoblastice. Fosfataza acida este un test ce caracterizeaza activitatea osteoclastica (0-11 U.I./litru), creste in procesele de distrugere de os.
Fenomenul L.E.: prezenta unor autoanticorpi anti ADN, care distrug nucleul aparand fragmente L.E. Aceste fragmente L.E. sunt inglobate de neutrofile determinand o celula mare (celula L.E. sau lupica).
Factor reumatoid (FR)-este un alt tip de anticorpi, apartinand sistemului imunoglobulinelor M, care este indreptat impotriva imunoglobulinelor IGG (reactiile Waaler-Rose si Latex).
Examenul lichidului sinovial: extras prin punctie; este apreciat macro-, microscopic si biochimic. Lichidul normal este limpede, clar, alb-galbui, vascos, nu coaguleaza, nu contine hematii si are celularitate mica (sub 200 celule). In conditii patologice post traumatic se caracterizeaza prin aparitia hematiilor, iar inflamator prin cresterea marcanta a numarului de celule (in special leucocite). Examenul bacteriologic poate pune in evidenta germeni, lichidul sinovial fiind steril. Vascozitatea creste in inflamatii.
Explorari imagistice
a).examenul radiologic conventional: se apreciaza structura osoasa (densitatea osoasa). Putem avea osteoporoza, care in reumatologie este difuza si mai ales in jurul articulatiilor, leziuni osteolitice, osteocondensari (sugestive pentru captarea mai puternica a Ca). Modificari ale osului cortical: eroziuni, osteofite, reactie periostala. Spatiul articular poate fi in plus sau minus totdeauna (densitate,.); poate fi redus cand este distrus cartilajul; poate fi largit (inflamatii), obliterare (disparitia cartilajului articular-in anchiloze). Axialitatea segmentelor se modifica prin distrugerea inegala a cartilajului articular (gonartroza).
b).tomografia computerizata pune diagnosticul mult mai precoce pentru ca este un examen seriat, adica pe sectiuni. Se bazeaza pe diferentele de densitate ale tesutului. Sectiunea tomografica este mult mai usor de interpretat decat aspectul global.
c).rezonanta magnetica nucleara: imagine bazata pe migrarea ionilor de H intr-un camp magnetic puternic. Aceasta este dependenta de hidratarea tesutului conjunctiv.
d).scintigrama: injectarea unui trasor ce contine un izotop. In 2-3 h izotopul se fixeaza in zonele cu activitate osteoblastica mai crescuta. Fixarea lui depinde de fluxul sangvin si de vascularizatie.
e).artroscopia: este foarte importanta in leziunile de menisc. Se face de obicei cand se face si biopsia sinoviala.
|
