Evaluarea cresterii si dezvoltaii fizice prin metode subiective si obiective.
Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice se realizeaza prin metode subiective si obiective.
Metode subiective
Somatoscopia consta din examinarea vizuala a aliniamentului global si segmentar al corpului din fata, spate si profil, in stare statica si dinamica (mers).
Se efectueaza initial subiectiv, fara instrumente de masura si control. Cand se recurge la ajutorul acestora devine obiectiva, evaluarile globale si segmentare fiind in masura sa stabileasca un diagnostic precis al aliniamentului normal si al abaterilor de la acesta.
Pozitia ideala din care se realizeaza evaluarea este stand: cu umerii relaxati, membrele superioare pe langa corp, palmele in pozitie intermediara de pronosupinatie, degetele usor flectate, barbia orizontala, privirea anterior, membrele inferioare apropiate, genunchii extinsi, picioarele orientate anterior, calcaiele apropiate, varfurile usor sau chiar mai mult departate, fara sa depaseasca 45°.
Somatoscopia generala apreciaza:
statura, care permite clasificarea subiectilor in normo-, hiper- si substaturali;
starea de nutritie, care va conduce la etichetarea subiectilor in: normoponderali, hiper- si subponderali ;
atitudinea globala a corpului, pe care o apreciem ca normala sau deficienta;
proportionalitatea intre ansamblul somatic si partile sale, dar si intre segmente;
concordanta dintre varsta biologica si cronologica, prin aprecierea nivelului cresterii si dezvoltarii somatoponderale, comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine si psiho-intelectuale;
tegumentele si fanerele, apreciindu-se modificarile patologice ale tegumentelor, mucoaselor, parului si unghiilor;
elemente ale sistemului limfatic prin inspectie;
tesutul celular subcutanat, apreciindu-se grosimea si caracterul distributiei stratului adipos subcutanat;
muschii scheletici, se apreciaza ca forma si relief in functie de: sex, varsta, biotip somatic, profesie, iar in cazul sportivilor si in functie de sportul practicat;
oasele se aproximeaza ca: dimensiuni, forma, eventuale sechele dupa rahitism, traumatisme sau alte boli, lipsa unor segmente(agenezie) sau segmente supranumerare, de exemplu polidactilia;
articulatiile, respectiv modificarile de: forma, volum, dezaxari,mobilitate articulara voluntara libera;
motricitate spontana sau provocata:
atitudinea in timpul examinarii, precum si elementele comportamentale capabile sa aduca informatii asupra tipului de activitate nervoasa superioara.
Somatoscopia segmentara consta in cercetarea caracterelor morfologice si functionale ale regiunilor, partilor si segmentelor corpului, in mod metodic, de sus in jos, in urmatoarea succesiune: cap, fata, gat, trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin si membre inferioare sau invers.
Metode obiective
Metodele obiective constau in: examinarea somatoscopica instrumentala a aliniamentului corpului, examen clinic general, examen radiologie si somatometrie.
1. Examinarea somatoscopica instrumentala a aliniamentului se realizeaza cu:
firul cu plumb, la care raportarile se fac doar pe verticala;
cadrul antropometric de simetrie (CAS), la care raportarile se fac atat pe verticala, cat si pe orizontala.
Cadrul antropometric de simetrie are dimensiuni de 2m inaltime si 1m latime.
Gradarea se face pe orizontala de la mijloc, deci de la punctul zero (0) spre dreapta si stanga, din 10 in 10 cm, iar pe verticala de jos in sus, de la 0 pana la 200 cm. Astfel, CAS este impartit in patrate cu latura de 10 cm.
Verticala din mijloc, de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului.
Examinarea somatoscopica instrumentala se realizeaza: din spate, profil si fata.
Examinarea din spate
In aceasta examinare, aliniamentul corpului este ideal, cand linia mediana a cadrului antopometric de simetrie (verticala 00) coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, protuberanta occipitala externa, apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale, toracale, lombare, pliul interfesier, printre epicondilii femurali interni, maleolele tibiale si se proiecteaza in mijlocul bazei de sustinere.
Verticala trebuie sa fie echidistanta fata de: relieful median al calcaielor, gambelor si coapselor, fata de scapule si coincide cu linia mediana a trunchiului si capului
La aceasta verticala se raporteaza o serie de linii orizontale care unesc:
marginea inferioara a lobilor urechilor;
extremitatile acromiale (biacromiala);
spinele omoplatilor (bispinoasa) si trece prin apofiza spinoasa a vertebrei T3;
varfurile omoplatilor si trece prin apofiza spinoasa a vertebrei T7;
crestele iliace (bicreta);
trohanterele mari (bitrohanteriana);
maleolele tibiale (bimaleolara).
Toate aceste linii trebuie sa fie perpendiculare pe verticala zero (00), dar si paralele intre ele si cu orizontala cadrului antropometric de simetrie.
Examinarea din profil
In aceasta examinare, postura corecta ideala se realizeaza cand verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, lobul urechii, articulatia umarului, marele trohanter al femurului, usor anterior fata de mediana genunchiului, usor anterior fata de maleola laterala, la nivelul proiectiei cutanate a interliniei articulatiei mediotarsiene.
Examinarea din fata
La aceasta verticala se raporteaza urmatoarele linii orizontale:
bisprancenoasa;
biacromiala;
bimamelonara (la barbati);
bicreta;
bispinoasa (spine iliace antero-superioare);
bitrohanteriana;
bimaleolara.
Toate aceste linii trebuie sa fie perpendiculare pe verticala zero (00) si paralele intre ele si cu orizontala cadrului antropometric de simetrie.
Examenul clinic general va fi precedat de anamneza medicala, prin care se obtin date despre: varsta, sex, stare civila, conditii de viata si mediu, antecedente personale si heredo-colaterale, precum si date privind istoricul bolii.
Este efectuat de medic si consta in palpare, percutie si auscultatie. Inspectia din pozitie ortostatica reprezinta practic examenul somatoscopic.
Examenul radiologic completeaza sau precizeaza datele examenului clinic. Astfel, se pot depista aspecte morfologice si dimensionale legate de: forma, dimensiunile oaselor, raporturile articulare etc.
Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora, prin calcularea unor indici specifici, se apreciaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii fizice.
Utilizeaza repere antropometrice strict cutanate sau proiectii tegumentare ale unor elemente scheletale.
Masuratorile antropometrice se sistematizeaza in:
dimensiuni longitudinale: inaltimea, bustul, capul, gatul, lungigimea membrelor inferioare, superioare, in ansamblu si pe segmente (coapsa, gamba, picior, brat, antebrat si palma);
dimensiuni (diametre) transversale: diametrul bitemporal, bizigomatic, anvergura, diametrul biacromial, toracic, biepicondiliar (femural si humeral), bistiloidian, bicret, bispinal, bitrohanterian, bimaleolar, latimea palmei, piciorului;
dimensiuni sagitale: diametrul anteroposterior al capului, toracelui, sacro-pubian;
dimensiuni circulare: perimetre ale capului, gatului, toracelui, abdomenului, bratului, antebratului, soldului, coapsei, genunchiului, gambei, gleznei, talia;
dimensiuni ale masei somatice: greutate si compozitie corporala;
determinarea plicilor;
date fiziometrice: forta dinamometrica a flexorilor mainii, umerilor si a extensorilor lombari ai trunchiului.
Masuratorile antropometrice se efectueaza cu: taliometru (pentru inaltime, bust), banda metrica, compas, caliper, rigla gradata, echer.
Determinarea plicilor
Determinarea plicilor se realizeaza pentru aprecierea compozitiei corporale.
Plica include un dublu strat, al pielii si al tesutului adipos subcutanat, nu si muschiul.
Plica se formeaza prin ciupire intre police si index; se strange ferm si se mentine pe tot parcursul masuratorii.
Se masoara cu caliperul, plasat cu muchiile la lcm de police si index.
Inrebari:
1.Cum se face evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice?
2.Ce apreciaza somatoscopia generala?
3.Care sunt masuratorile antropometrice?
|