Importanta cunoasterii fenomenului de fibrinoliza decurge si din necesitatea de a preveni fenomenele trombotice.
Fibrinoliza, desi este considerata un fenomen independent ce consta în degradarea enzimatica a fibrinei de c tre plasmina, se desfasoara în stransa corelatie cu hemostaza fiziologica.
Sistemul fibrinolitic este format din activatori si inhibitori ai fibrinolizei.Buna functionalitate a acestiu sistem are drept efect pe de o parte degradarea cheagurilor de fibrina de la suprafata endoteliilor vasculare lezate, prevenind astfel trombozele vasculare, iar pe de alta parte, evitarea lizei premature a fibrinei si implicit aparitia hemoragiilor.
Plasminogenul este o beta globulina de origine hepatica. Ea reprezinta precursorul inactiv al plasminei; el este activat de c tre activatorul tisular al plasminogenului sau de urokinaza.
Conform ipotezei lui Sherry, plasminogenul si proactivatorul sau sunt înglobati în cheagul de fibrina în momentul formarii acestuia, în circulatie fiind adsorbiti pe moleculele de fibrinogen.
Cheagul de fibrina odata format la nivelul leziunii vasculare, stimuleaza celulele endoteliale care eliberareaza lizokinaza si activatori tisulari. Acestia patrund în cheag si sunt responsabili de activarea proactivatorului si apoi a plasminogenului în plasmin
Plasmina rezultat în urma activarii plasminogenului este o enzim proteolitic care poate degrada preferential fibrina dar si alte substante proteolitice: fibrinogenul, FV, FVIII, AT-III.
De retinut este faptul c plasmina actioneaz numai în interiorul cheagului de fibrin , orice cantitate cât de mic de plasmin ce iese din cheag fiind inactivat de alfa2 atiplasmina din plasm
Actiunea plasminei asupra fibrinei duce la disparitia cheagului datorita digestiei proteolitice a acestuia. Din fibrina se formeaza peptide (FDP-produsi de degradare ai fibrinei) care au proprietati anticoagulante. FDP cu molecula mare (X, Y) inhiba polimerizarea monomerilor de fibrina iar cele cu molecula mica (D, E) inhiba aderarea si agregarea plachetara.
Fig. 23. Conexiuni între coagulare, fibrinoliza si kininogeneza (Paun, 1997)
Reglarea procesului fibrinolitic
Fibrinoliza fiziologica este rezultatul interactiunii complexe între activatorii si inhibitorii s i.
Activatorii fibrinolizei:activatorul tisular al plasminogenului (t-PA)
Acest activator se gaseste mai ales în endoteliul venelor de calibru mic. Este sintetizat în citoplasma celulelor endoteliale, este stocat în vezicule citoplasmatice si apoi, în conditii de hipoxie, efort fizic sau administrare de adrenalina sau vasopresina, prin stimulare beta adrenergica este eliberat. Simultan se elibereaza si factorul von Willebrand. Concentratia acestuia în plasm este foarte mic , el fiind rapid captat si inactivat în ficat
Urokinaza (activatorul plasminogenului de tip urinar) u-PA
Urokinaza este sintetizata în celulele endoteliale, epiteliale, în macrofage, epiteliul mucoasei gastrice, sub forma inactiva de prourokinaza (proenzima cu activitate redusa fibrinolitica în contact cu fibrina). Sub actiunea plasminei sau kalikreinei, prourokinaza trece în forma sa activa, urokinaza care este si ea o proteaza serinica. Sub aceast form poate fi decelabila în plasma, urina, lichid seminal, colostru.
La nivelul celulelor epiteliale,u-PA are rolul de a degrada eventualele depozite de fibrina, pentru a mentine permeabile, ductele si canalele excretoare.
Kinazele bacteriene: streptokinaza produsa de anumite tipuri de streptococci hemolitici, stafilokinazele, kinaze ale bacilului Escherichia Coli, pseudomonas, activeaza procesul fibrinolitic realizând complexe cu plasminogenul, pe care îl activeaza.
Fig. 24. Controlul sistemului fibrinolitic (Ion, 2004)
Inhibitorii fibrinolizei:
Inhibitorii activatorului plasminogenului(PAI) inhiba atât t-PA cât si u-PA. Alaturi de alfa1antitripsina, alfa 2 antiplasmina, antitrombina III, PAI-2 si C1-inhibitor, face parte din familia serpinelor. Este sintetizat de hepatocite, de celulele musculare netede si în granulele dense ale trombocitelor.
S-a constatat ca sinteza de PAI-1 la nivelul hepatocitelor este stimulata de insulina în timp ce sinteza sa la nivel endotelial este stimulata de interleukina-1. Stimularea în exces a sintezei de PAI-1 duce la aparitia efectelor nefaste, cum ar fi incapacitatea de a resorbi depozitele de fibrina de la nivelul vascular, accentuarea fenomenului de fibroza la nivelul unor organe cum ar fi pulmonul.
Alte substante proteice cu rol în inhibarea fibrinolizei sunt: alfa1-antitripsna, alfa2-macroglobulina, inhibitorul fractiei C1 a sistemului complement.
|
