FILIERA PELVIGENITALĂ
2.2.1. CANALUL SAU BAZINUL DUR
Strâmtoarea superioara
Pelvisul adultului este format din patru oase: sacrul, coccisul si doua oase iliace. Osul iliac este format la râdul sau din ilion, ischion si pubis, care sunt strâns sudate prin articulatii sinostotice, încât formeaza un os unic.
Sacrul se uneste cu cele doua oase iliace prin articulatia sacro-iliaca si fiecare os iliac se uneste unul cu altul prin simfiza pubiana. Coccisul se uneste cu sacrul prin articulatia sacro-coccigiana.
Bazinul dur are doua segmente care nu au aceeasi importanta din punct de vedere obstetrical. Astfel este bazinul mare care se gaeste deasupra liniei nenumite a osului iliac si care este marginit posterior de vertebrele lombare, lateral de fosele iliace si anterior de peretele abdominal inferior.
Bazinul mic sau bazinul obstetrical se gaseste situat între strâmptoarea superioara si strâmptoarea inferioara.
Forma bazinului mic poate fi comparata cu un trunchi de con orientat cu baza mare în sus si cu baza mica în jos.
Peretele posterior al escavatiei este mai înalt masurând aproximativ 10 - 12 cm, iar peretele anterior masoara 4,5 - 5 cm.
Peretii bazinului obstetrical sunt formati din os si partial din ligamente.
Peretele posterior este format de fata anterioara a sacrului. Corpul primei vertebre sacrate proemina în interiorul cavitatii micului bazin.
Peretii laterali sunt limitati de suprafata osului coxal, de spinele - sciatice ti de ligamente. Spinele sciatice au o deosebita importanta petru ca între ele se gaseste diametrul cel mai mic al excavatiei.
Peretele anterior este alcatui din gaura obturatoare, de osul pubian si de ramul ascendent al osului ischiatic.
Bazinul dur este delimitat în partea superioara de strâmptoarea superioara si inferior de strâmptoarea inferioara. Între cele doua strâmptori este cuprinsa escavatia. La mijlocul escavatiei se gaseste strâmptoarea mijlocie.
Strâmtoarea superioara
Contur. În partea posterioara este delimitata de promontoriu si marginea anterioara a aripioarelor sacrate, lateral de articulatiile sacro-iliace, linia nenumita si ramul orizontal al pubisului, iar anterior de marginea superioara a simfizei pubiene.
Forma este rotunda la majoritatea femeilor sau usor ovalara, cu o depresiune la mijloc data de promontoriu, conferindu-i o forma_de trefla.
Fara a fi patologica, forma strâmtorii superioare este foarte variabila si a fost clasificata de numerosi autori. -Clasificarea cea mai des folosita este cea data de Caldwell si Moloy, bazinul primind denumirea dupa forma strâmtorii superioare.
Astfel, este bazinul ginoid sau ginecoid întâlnit în 50% din cazuri. Strâmtoarea superioara este aproape circulara. Bazinul antropoid se întâlneste în 30% din cazuri, strâmtoarea superioara este în forma de elipsa cu axul mare orientat antero-posterior.
Bazinul android are o frecventa de 15%, forma strâmtorii superioare este triunghiulara.
Bazinul platipeloid se întâlneste în proportii de 5%, forma strâmtorii superioare este o elipsa cu diametru mare orientat transversal.
Dimensiunile strâmtorii în bazinul ginecoid (cel mai frecvent) :
diametrul antero-posterior, promonto-suprapubian sau "conjugata anatomica" se întinde de la promontoriu la marginea superioara a simfizei pubiene si masoara 11 cm.
diametrul promonto-retropubian, diametrul util, "conjugata obstetrica/a" sau "conjugata vera" a autorilor clasici uneste promontoriul cu punctul retropubian al lui Crouzot si masoara 10,5-10,8 cm. Este diametrul cel mai mic al strâmtorii superioare;
diametrul promonoto-subpubian se întinde de la promontoriu la marginea inferioara a simfizei pubiene si masoara 12 cm. Dintre toate diametrele antero-posterioare ale strâmtorii superioare numai diametrul promonto-subpubian poate fi apreciat prin pelvimetrie interna. Dupa masurarea lui se pot calcula si dimensiunile celorlalte diametre antero-posterioare ale strâmtorii superioare;
diametrele oblice, în numar de doua, unul stâng si altul drept, merg_la_o eminenta ileo-pectinee la o articulatie sacro-iliaca de partea opusa masoara în medie 12 cm cel stâng fiind ceva mai mare.
diametrele transversale. Diametrul transversal maxim uneste punctele cele mai îndepartate a liniilor nenumite si masoara 13,5 cm;
diametrul transversal anatomic uneste doua puncte situate simetrie pe liniile
nenumite. Se gaseste la egala distanta de promontoriu si simfiza pubiana,
masoara 12 cm;
Axul strâmtorii superioare se suprapune axului care trece prin planul ombilic-coccis, se numeste axul ombilico-coccigian. În directia acestui ax se face angajarea si coborârea fatului în timpul nasterii
Conturul strâmtorii superioare poate fi aproape în totalitate identificat prin examenul vaginal. Prin acest examen se obtin informatii asupra promontoriului, formei si înclinatiei lui, asupra aripioarelor sacrate, articulatiilor sacro-iliace, asupra liniei nenumite, asupra ramului orizontal al pubisului si asupra simfizei pubiene. Este important de stiut care este deschiderea unghiului pubian deoarece ea difera dupa forma strâmtorii superioare.
Strâmtoarea inferioara - reprezinta orificiul inferior al bazinului dur.
Stramtoarea inferioara
Contur: vârful coccsiului, marginea inferioara a marilor ligamente sacro-sciatice, margiea inferioara a tuberozitatilor ischiatice, ramurile ischio-pubiene si marginea infeioara a simfizei pubiene.
Forma este romboidala. Cele doua triunghiuri care formeaza rombul nu sunt dispus în acelasi plan si formeaza un unghi diedru cu o deschidere de 105 grade.
Diametrele strâmtorii inferioare
diametrul antero-posterior, subcocci-subpubian se întinde de la vârful coccisului pâna la marginea inferioara a simfizei pubiene si masoara 9,5 cm. Prin luxarea posterioara a coccisului în tmpul nasterii este înlocuit cu diametrul sub sacru subpubian care masoara 11-12 cm.
diametrul transveral, biischiatic sau intertuberozitar se întide la fata interna a unei tuberozitati ischiatice la alta si masoara 11-12 cm;
diametrele oblice, sunt evaluate la 12 cm.
Planul strâmtorii inferioare face un unghi cu planl orizontal a carei deschidere este de 10 grade.
Axul sau este aproape perpendicular pe axul ombilico-coccigian.
Determinarea dimensiunilor si formei bazinului osos
Aceasta determinare se face prin pelvimetrie si ecografie. Pelvimetria este metoda prin care se masoara dimensiunile canalului dur.
Pelvimetria externa determina distantele dintre anumite puncte fixe conventionale situate pe fata externa a bazinului osos si se face cu ajutorul pelvimetrului.
Pelvimetria interna determina distanta dintre anumite puncte situate pe fata interna a bazinululi osos si se face prin examenul vaginal digital.
Ecografia determina distanta dintre anumite puncte de pe fata interna a bazinului osos.
Diametrul antero-posterior, conjugata externa sau diametrul Baudeloque este situat între fata externa a simfizei pubiene si apofiza spinoasa a vertebrei L5 si masoara 20 cm. Dimensiunile lui furnizeaza date asupra diametrului antero-posterior al strâmtorii superioare.
Diametrul bispinos, distanta dintre spinele iliace antero-superioare masoara 24 cm. Diametrul bicret, distanta dintre punctele cele mai îndepartate a crestelor iliace masoara
28 cm
Diametrul bitrohanterian, situat între cele doua trohantere masoara 32 cm.
Diametrul biischiatic este distanta între fetele interne a tuberozitatilor ischiatice se masoara cu panglica metrica sau cu pelvimetrul si are o dimensiune de 11 cm.
Delimitarea lui se face între urmatoarele puncte: apofiza spinoasa a vertebrei L5,
extremitatea superioara a santului interfesier ce corespunde vârfului sacrului si cele doua spine posterosuperioare ale osului iliac sau articulatii sacroiliace care clinic sunt date de doua mici adâncituri laterale.
2.2.2. Bazinul moale
Canalul moale
Bazinul moale este alcatuit din formatiuni musculo-aponevrotice ,care situate în interiorul bazinului osos permit mobilului fetal anumite miscari de rotatie flexiune si deflexiune necesare în timpul mecanismului de nastere. Partile moi ale filierii pelvigenitale în cursul nasterii sunt dilatate pasiv de prezentatia care este împinsa în jos de forta musculara uterina.
Canalul moale este format din col, vagin si vulva.
Se poate considera si la nivelul canalului moale o strâmtoare superioara alcatuita din col care se continua cu istmul uterin, o strâmtoare inferioara, orificiul vulvar înconjurat de muschii bulvocavernosi si ischiocavernosi, iar vaginul ar constitui escavatia canalului moale.
În timpul nasterii toate aceste formatiuni, sunt destinse prin trecerea fatului, putând sa opuna o oarecare rezistenta daca au o structura histologica anumita sau pregatirea din cursul sarcinii a fost insuficienta. Portiunea cervico-istmica este cea care formeaza un diafragm între cavitatea uterina si cavitatea vaginala. Prin dilatarea acesteia se realizeaza un canal unic care porneste de la fundul uterului si se termina la orificiul vulvar.
|
