FIZIOLOGIA PARODONTIULUI S1 A GINGIEI

FIZIOLOGIA PARODONTIULUI S1 A GINGIEI

Parodontiul este unitatea functionala a tesuturilor de sustinere a dintelui in alveola si care permite transmiterea solicitarilor mecanice la care este supus dintele spre osul alveolar si maxilar subiacent.. Structura si arhitectura parodontiului este dirijata de fortele care pornesc de la dinti incepand din timpul eruptiei si se continua apoi in perioada functionala a aparatului masticator. Prin restructurarea si adaptarea continua a parodontiului in timpul vietii se asigura mentinerea unui echilibru functional intre tesuturile parodontale.

Parodontiul cuprinde:

tesuturile de fixare si sustinere reprezentate de cement, os alveolar,
desmodontiu;

tesuturile de invelis reprezentate de mucoasa gingivala.

1. Cementul

Cementul este considerat o varianta de tesut osos secretat de celulele membranei periodontale (cementoblaste). Acopera radacina dintelui de la colet la apex, este puternic calcificat. Functiile cementului: ofera insertie pentru fibrele ligamentului desmo-dontal, protejeaza radacina dintelui fata de stressurile anormale, mentine un spatiu periodontal constant prin depunerea permanenta de cement ce compenseaza liza osoasa (vezi 3.4.4.).

Osul alveolar

Osul alveolar se mai numeste si os dentar datorita rapoartelor anatomice filogenetice si ontogenetice pe care le are cu dintele. Este format din tesut spongios osos delimitat vestibular si oral de catre o corticala. Contine lojele alveolare ce adapostesc si sprijina radacinile dintilor, lojele sunt separate prin septuri interdentare. Pe suprafata alveolei (lamina dura) se insera ligamentul periodontal. Lamina dura este perforata de orificii ce asigura trecerea vaselor nutritive, limfatice si a nervilor. Osul alveolar este intr-o continua remaniere: osteoblastele produc matricea organica a osului alveolar care apoi se calcifica, iar osteoclastele participa la rezorbtia osului. Intre dinte si osul alveolar se gaseste fisura periodontala de aproximativ 0,22-0,25 mm, ce asigura mobilitatea fiziologica a dintelui.

Desmodontiu

Cuprinde tesutul conjunctiv din fisura periodontala reprezentat de:

fascicole ligamentare din fibre de colagen ce leaga dintele de os realizand adevaratele ligamente alveolo-dentare (fibrele Sharpey). Unele fascicule se pierd in grosimea mucoasei gingivale sau papilare (fibre marginale sau cemento-papilare); altele trec de la cementul unui dinte la altul, pe deasupra septurilor alveolare (fibre transseptale sau cementoceinentare); altele trec de la cement la peretele alveolar (cementoalveolare sau ligamentul alveolodentar).

formatiuni vasculare ce formeaza numeroase plexuri. Vasele au rol nutritiv dar si rol functional-mecanic.

fibroblasti ce participa la neoformarea fibrelor ligamentare si a substantei fundamentale;

nervi si lichid intertisular.

Toate acestea asigura un 'hamac' pentru dinte.

Rolurile desmodontiului:

prin fibrele Sharpey asigura fixarea dintelui in alveola;

transmite fortele ocluzale la os prin grupul fibrelor oblice si astfel fortele
de presiune se transforma in forte de tractiune asupra cementului si osului
alveolar (fig. 8);

actioneaza ca o frana hidraulica: o parte din fortele ocluzale sunt anihilate prin sistemul hidraulic asigurat de lichidul intertisular si vasele sanguine
din regiune. In apropierea apexului capilarele prezinta dilatari (glomeruli) cu rol
de amortizare a presiunilor dentare. Prin reteaua nervoasa vegetativa bogata din
jurul dilatarilor vasculare se asigura reglarea automata si pe cale nervoasa a fluxului sanguin local.

4. Mucoasa gingivala

Mucoasa gingivala acopera procesul alveolar, adera intim de periost, protejeaza radacina dintelui si tesuturile de sustinere, este moale, elastica, este bine vascularizata si inervata. La copil si la edentatul total, aceasta mucoasa este con­tinua si adera intim de periostul subjacent, care ii da aspectul de fixitate. In timpul eruptiei dintilor temporari si permanenti, acesta bandeleta fibromucoasa este perforata circular, luand forma unui stativ in care sunt asezate coroanele dentare.

Se descriu trei portiuni ale mucoasei gingivale:

gingia aderenta acopera cementul si osul alveolar de care se fixeaza prin
fascicole fibroase gingivo-periostale si gingivo-cementare;

gingia marginala (gingia libera) reprezinta portiunea din gingie ce
inconjoara dintele la colet,jealizand un adevarat 'guler' elastic datorita sistemului de fibre de colagen. In fundul de sac gingival se secreta lichidul santului
gingival bogat in enzime si substante antimicrobiene (lizozim, IgA secretorie).
Continutul si compozitia lichidului santului gingival variaza in functie de starea
de sanatate a parodontiului;

-gingia interdentara cuprinde mucoasa gingivala intre doi dinti vecini. Cu varsta apar modificari histologice si functionale ale gingiei: atrofie gingivala, procese de keratinizare, scade consumul de oxigen si activitatea metabolica.

Mucoasa gingivala se continua cu restul mucoasei bucale printr-o zona de tranzitie, denumita mucoasa alveolara. Epiteliul acestei zone este subtire, corionul este sarac in papile, iar stratul subinucos este bogat in tesut conjunctiv lax si in vase, ceea ce confera caracterul mobil al acestei formatii. Numai in regiunea palatinala, mucoasa alveolara este ferma, fixa, deoarece la aceasta zona adera intim de periost.

Vascularizatia parodontiului este asigurata de arterele gingivale pentru mandibula si pentru maxilar. Arterele gingivale asigura o bogata irigatie a desmodontiului inainte de a patrunde in canalul radicular. Inervatia este asigurata de nervii dentali, ramuri din trigemen.

Functiile parodontiului si gingiei:

mentin si fixeaza dintele in alveola (fibrele Sharpey);

gingia marginala asigura protectia spatiului periodontal unde se gaseste
ligamentul desmodontal;

vasele ce provin din osul alveolar si gingie hranesc ligamentul desmodontal.

ligamentul asigura stimularea fiziologica a metabolismului osului alveo­
lar prin transformarea fortelor de presiune ocluzala in forte de tractiune. Dintii
suporta variate forte mecanice in timpul masticatiei, vorbirii, deglutitiei si aceste
stressuri se transmit osului alveolar pe calea ligamentului periodontal. Fibrele
principale ale ligamentului au un anumit grad de laxitate, preluand fortele masticatorii printr-un mecanism vascoelastic. Componentele macromoleculare din matricea extracelulara a tesutului conjunctiv sunt hidrofilice si leaga apa, realizand o 'perna de apa' prin care presiunile din ligament se transmit la osul
alveolar. Ligamentul este mentinut intr-o stare continua de intindere (tensiune).

prin inervatia bogata parodontiul este punctul de plecare a numeroase
reflexe de reglare a pozitiei mandibulei. Sensibilitatea parodontiului si mucoasei
gingivale prin releul (circuitul) reflexelor parodonto-musculare, gingivo-muscu-
lare si respectiv gingivo-parodonto-musculare descrise de Rubinov, comanda
intreruperea contractiei musculare in functie de densitatea, duritatea alimentului
si experienta acumulata de subject, presiunile masticatorii neatingand intensitati
dureroase, in conditii normale;

tesutul periodontal participa la generarea fortei necesara eruptiei dintilor;

celulele macrofage, fibroblastii, cementoblastele si osteoblastele care
sunt raspandite in intreg parodontiul asigura acestuia functia de aparare si
refacere.

Tesutul conjuntiv al parodontiului este constant reanoit printr-un turnover Pasiv si printr-un proces numit remodelare (care apare cand se produce alterarea functionala a ligamentului). Cele doua procese sunt continue si practic inseparabile. Rata turnoverului colagenului din ligamentul periodontal este mai mare decat in alte tesuturi conjunctive iar fibroblastii si matricea extracelulara sunt in permanenta reamplasati. Folosind aminoacizi marcati radioactivi s-a aratat ca sinteza colagenului si reorganizarea sa are loc in tot cuprinsul ligamentului, in timpul miscarii dintilor.

Cand presiunile exercitate asupra dintelui determina miscarea lui, osul este resorbit de pe suprafata unde se exercita presiunea si este depus pe suprafata unde se exercita tensiunea. Deci, se activeaza osteoclastele la locul presiunii si osteoblastele la locul tensiunii (fig. 8).

Boala parodontala este consecinta tulburarilor locale a metabolismului tesuturilor de sustinere a dintelui in alveola, cauzata de modificari genetice, endocrine, nutritionale, metabolice, acido-bazice, etc. Gingia sufera leziuni mecanice prin contactul cu alimentele iar osul alveolar este continuu stressat in procesul de masticatie. Aceste efecte traumatizante necesita o permanenta anihilare pentru a preveni leziunile parodontiului. Dar si masajul insuficient al tesuturilor parodontiului, datorat dietei relativ moale a omului modern, poate produce parodontopatie.