Smaltul impreuna cu mediul specific in care se afla (saliva mixta, hrana si bacterii) permite formarea unei structuri distincte numite placa dentara. In compozitia acesteia gasim bacterii specifice, matrice, fluid. Se realizeaza astfel un ecosistem specific, independent de restul cavitatii bucale.
Definitia placii dentare: este depozitul care se formeaza pe dintii din mediul lor natural, depozit ce nu poate fi indepartat prin simpla spalare ci numai prin periajul energic al dintilor. Placa dentara contine: bacterii specifice, celule degradate, matrice organice glucido-proteica, mediu lichidian, derivat din saliva.
Localizarea placii dentare: pe suprafetele neocluzive ale dintilor, la punctele de contact interdentar, la marginile gingivale, pe fetele alterale, fisurate ale dintilor, zone in care se pot aduna resturi alimentare.
Formarea filmului acelular (pelicula dentara)
Prin spalarea dintilor cu un material abraziv se indeparteaza materialul organic de 545g67f pe suprafata dintilor. Dar, in scurt timp de la contactul suprafetei dentare cu saliva se formeaza un film acelular fin, numit pelicula castigata (90 minute). Aceasta are o grosime de 10 micrometri, doua straturi (stratul de suprafata este gelatinos) si contine: proteine provenite din saliva, carbohidrati si glicoproteine cu hexoze, hexozamina, fucoza. Proteinele precipitate in prezenta ionilor de calciu si fosfor au proprietati adezive, se leaga atat de cristalele de hidroxiapatita cat si de cele de fosfat de calciu de pe suprafata smaltului. Prezenta complexelor proteine - fosfat de calciu determina cresterea rezistentei smaltului la disolutie.
Rolurile peliculei dentare:
Formarea matricei placii
Matricea extracelulara a placii, formata in absenta hranei, este subtire, relativ poroasa si contine complexe insolubile de proteine - fosfat de calciu impreuna cu glicoproteine salivare modificate. Dezvoltarea matricei dureaza circa 24 ore. Structura poroasa permite patrunderea oxigenului, salivei, lichidului gingival, produsilor bacterieni.
Matricea formata sn prezenta hranei (carbohidrati) este gelatinoasa, poate fi comparata cu matricea extracelulara a tesutului conjunctiv. Carbohidratii extracelulari sunt polimeri de glucoza (dextrani, glucani, levani, etc.) ce formeaza o structura gel-like. Aceasta plasa gel-like favorizeaza acumularea de material insolubil, limiteaza miscarea libera a moleculelor intre fluidul placii si saliva, creeaza conditii anaerobe, creste producerea de acid de catre bacterii si acumularea locala a acizilor. Polizaharidele extracelulare reprezinta rezerva de carbohidrati pentru bacterii.
1.3. Colonizarea bacteriana
Pelicula formata este rapid invadata de bacterii originare din: saliva, tesuturi moi adiacente, suprafata lezata a smaltului. Colonizarea placii se datoreste proprietatilor adezive ale microorganismelor, adica capacitatea celulelor bacteriene de a se fixa pe suprafete solide si de a adera una de alta. Se realizeaza astfel interactiuni dintre suprafetele solide si bacteriile din lichidul supernatant. Aceste interactiuni se realizeaza in urmatoarele etape:
Placa dentara este formata din:
Proteinele matricei actioneaza ca polielectroliti, ionizarea lor depinde de pH-ul local. Matricea functioneaza ca un sistem de gel filtrant, ca un schimbator ionic (miscarea ionilor depinde de gradientul de densitate locala).
Glucidele si ureea difuzeaza usor in matrice. Acizii organici si ionii de amoniu produsi de metabolismul bacterian pot fi retinuti in matricea placii. Matricea placii mature este o bariera eficace pentru migrarea apei, ceea ce face ca apa sa fie partial imobilizata in placa, iar bacteriile sa fie partial izolate de restul cavitatii bucale.
Calciul, fosfatul, potasiul sunt in concentratie mai mare in placa decat in saliva, probabil printr-un mecanism local de concentrare.
Fluorul in placa variaza in limite largi (6-180 ppm). Fluorul din placa poate proveni din trei surse: suprafata smaltului, lichidele sau alimentele ingerate, saliva si lichidul crevicular (reprezinta sursa majora de fluor).
Rolurile fluorului in placa dentara sunt:
La nivelul placii dentare au loc multiple si variate procese metabolice, perfect controlate, care au ca rezultat fie constituirea placii, fie degradarea ei. Astfel, din anabolismul glucidic rezulta polizaharide extracelulare, ce intra in componenta matricei, cat si polizaharide intracelulare, ce asigura materialul nutritiv pentru microorganisme. Microorganismele ce populeaza placa produc polizaharide din zaharurile simple aflate in mediul bucal. Dezvoltarea microorganismelor in placa dentara este dependenta de aportul glucidic din mediul bucal.
Procesele catabolice ale glucidelor si proteinelor din structura placii au ca rezultat degradarea placii dentare. De asemenea, microorganismele catabolizeaza insasi polizaharidele intra-extracelulare, produse de bacterii in cursul activitatii anabolice. Prin catabolismul glucidic, pe calea glicolitica pana la acid lactic, se produce acidifierea locala mediului, ceea ce are semnificatie etiologica in aparitia cariilor. Acidul lactic rezultat poate fi preluat de alte microorganisme, care il degradeaza. Cresterea nivelului de acid lactic declanseaza mecanismele de feed-back negativ care limiteaza producerea locala de noi cantitati de acid lactic.
Din catabolismul proteic in placa dentara, rezulta uree care este convertita in amoniac si astfel mediul placii se alcalinizeaza, pH-ul creste. In aceste conditii se favorizeaza remineralizarea smaltului si formarea tartrului dentar. pH-ul local din placa dentara este dependent de proportia dintre microorganismele producatoare de acizi, respectiv, cele ce catabolizeaza proteinele.
Placa dentara este factorul comun in etiologia cariei si parodontopatiei. Capacitatea placii dentare de a contribui la producerea cariilor depinde de continutul ei in calciu si fosfat, de metabolismul bacterian propriu, de limitele valorilor intre care poate varia pH-ul sau, de accesibilitatea si componentii salivei. Predominant si decisiv pentru etiologia cariilor este metabolismul desfasurat in placa sub actiunea enzimelor bacteriene proprii.
Atacul cariogen rezulta din interactiunea dintre bacteriile orale, hrana si smalt. Bacteriile care pot adera efectiv la suprafata dintilor si pot produce cantitati apreciabile de acid, vor cauza demineralizarea smaltului.
Bacteriile care populeaza cavitatea bucala constituie o comunitate ce cuprinde diferite specii, iar studiul interactiunii lor cu tesuturile cavitatii orale este necesar pentru intelegerea biologiei orale la omul sanatos, cat si la omul bolnav.
Cavitatea bucala are o temperatura constanta, iar alimentatia si fluxul salivar asigura materia prima, conditiile ionice si de pH necesare supravietuirii si multiplicarii bacteriene, realizandu-se astfel, o cultura mixta bacteriana. Bacteriile, in schimb, modifica compozitia fizico-chimica a mediului bucal, stabilesc legaturi atat cu gazda, cat si cu celelalte specii bacteriene.
Cavitatea bucala a nou-nascutului este lipsita de microorganisme, dar in scurt timp se produce colonizarea bacteriana, care coincide, de obicei, cu prima masa.
Bacteriile colonizatoare ale cavitatii bucale au urmatoarele proprietati:
Principalele microorganisme din placa si carie sunt steptococii mutans (70%) care fermenteaza zaharul si alte carbohidrate pana la acizi organici, scazand pH-ul la 4-5, sunt deci acidogenici, produc polizaharide intra si extracelulare,
Lactobacillus acidophilus este acidogenic, produce acid lactic, se gaseste in cantitate redusa in placa dentara, dar predomina in leziunile de carie active.
Exista o relatie stransa dintre placa dentara si bolile parodontiului. In placa de 48 ore se produce material toxic in concentratii suficiente sa afecteze integritatea gingiilor. Substantele din placa (enzimele proteolitice de origine bacteriana, amoniacul, hidrogenul sulfurat, etc.) pot difuza in tesuturile gingivale fiind iritanti potentiali pentru gingie.
De asemenea, endotoxinele bacteriene patrund in gingie inducand formarea de anticorpi. Reactiile locale antigen-anticorp, activeaza complementul initiind procesul inflamator al gingiei si parodontiului.
|
