FIZIOPATOLOGIA INSUFICIENTEI CARDIACE

FIZIOPATOLOGIA INSUFICIENTEI CARDIACE

Obiective:

I. Bazele morfofunctionale ale IC

II. Performanta cardiaca: def. & fact. determin.

III. Mecanismele deprimarii contractilitatii in IC

IV. Cauzele IC

V. Mecanismele compensatorii din IC

VI. Formele clinice ale IC

I. Bazele morfofunctionale ale IC

1. STRUCTURA SARCOMERULUI

Sarcomerul este unitatea morfo-functionala a muschiului cardiac care este delimitata de discurile Z si este constituit din:

- fosforilarea canalelor de Ca⁺⁺ din sarcolema ↑ influxului de Ca⁺⁺ in faza 2 de platou a PA

- fosforilarea troponinei C cresterea afinitatii troponinei C pentru Ca⁺⁺

- fosforilarea ATP-azei Ca dependente (pompa de Ca⁺⁺ de la nivelul RSL, care absoarbe Ca din spatiul interfilamentar si il depoziteaza in cisternele terminale) cu 2 efecte:

DC scade brusc cu hipotensiune arteriala pana la soc cardiogen sau chiar IC fatala

Domina manifestarile anterograde (dt de ↓ performantei sistolice)

NU exista timpul necesar interventiei mecanismelor compensatorii

IC cronica se caracterizeaza prin:

Cauze: - bolile valvulare (care dt supraincarcarea hemodinamica cronica de volum sau de presiune)

cardiomiopatiile

cardiopatia ischemica

Manifestari: - DC scade progresiv, lent TA este mentinuta la valori apropiate de normal

domina manifestarile retrograde (dt de ↓ performantei diastolice = staza si congestie in spatele cavitatii insuficiente)

aceste manifestari sunt expresia efectelor nefavorabile ale prezentei interventiei mecanismelor compensatorii

III.     Dupa valorile absolute ale DC, exista:

IC cu DC ↓

IC cu DC ↑

IC cu DC scazut:

- apare in:

• Cardiomiopatii
• IM intins
• Supraincarcarile hemodinamice de volum si de presiune
• HTA

- DC scade sub valoarea normala si IC este deseori rezistenta la digitala, motiv pentru care o interventie favorabila o constituie scaderea postsarcinii (terapia prin „unloading”).

IC cu DC crescut:

apare in starile hiperdinamice: anemiile grave, tireotoxicoza, beri-beri, fistulele arterio-venoase, infectiile cronice cu sindrom febril prelungit

sunt stari in care DC este crescut, dar raportat la necesitatile metabolice tisulare foarte crescute este relativ scazut.