Farmacogenetica

Farmacogenetica Cercetatorii din industria farmaceutica trebuie sa colaboreze cu cei din invatamântul universitar pentru a beneficia de intregul potential al farmacogeneticii
In scopul dezvoltarii potentialului cercetarii genetice este necesara o a 12512i81m ctivitate concertata a cercetatorilor din mediul academic si a celor din domeniul industriei farmaceutice. De obicei, cercetarea coordonata din centrele industriei farmaceutice vizeaza doua obiective principale: producerea de noi medicamente si farmacogenetica.¹

Scopul farmacogeneticii este de a intelege modalitatea in care variabilitatea genetica contribuie la aparitia de variatii ale raspunsului la tratamentele medicamentoase. Existenta la nivelul tuturor genelor, variabilitatea face ca diferitii membri ai unei populatii sa exprime forme diverse ale proteinelor, inclusiv ale celor ce metabolizeaza medicamentele ori care constituie situsurile de actiune ale medicamentelor. Asa se explica manifestarea unor raspunsuri diferite la medicamente. Determinarea deosebirilor inregistrate la nivelul ADN poate anticipa, asadar, variantele de raspuns la tratamentul medicamentos.¹ In trecut, cercetarea sistematica pentru cunoasterea bazelor reactiilor adverse medicamentoase a fost stânjenita de faptul ca, pe de-o parte, asemenea manifestari sunt rare si, pe de alta parte, sunt dificile identificarea si studierea persoanelor afectate chiar in momentul in care le resimt. La sfârsitul unui studiu clinic sau dupa lansarea unui medicament a fost posibil ca, prin utilizarea esantioanelor conservate de ADN, sa se initieze o cercetare genetica, oferindu-le cercetatorilor un nou instrument eficient de investigare a mecanismelor de actiune a medicamentelor.

Rezultatul unor astfel de cercetari se regaseste in testele de determinare a reactiilor la medicamente, pe care clinicienii le pot utiliza pentru a identifica pacientii ce prezinta mai multe sanse de-a obtine beneficii terapeutice si care sunt expusi intr-o masura mai mica riscului de producere a reactiilor adverse. Desigur ca markerii genetici de selectare a tratamentului adecvat au fost utilizati timp de mai multe decenii.

De fiecare data când un pacient are nevoie de o transfuzie sanguina se recurge la identificarea celui mai adecvat tip de sânge prin utilizarea grupurilor sanguine ABO - markerii genetici clasici. Alte exemple sunt tiparea tisulara dinaintea transplantului de organe si testarea factorului Rhesus. De curând a fost autorizata folosirea medicamentului Trastuzumab (Herceptin; Genentech) pentru tratamentul anumitor tipuri de neoplasm mamar. Acesta este un anticorp monoclonal umanizat, indreptat impotriva receptorului HER2 si a fost autorizat impreuna cu un test specific (Herceptest) de identificare a subgrupului adecvat de pacienti care au o hiperexpresie de receptor HER2 in tesutul tumoral.² Aceasta este directia cea mai probabila spre care farmacogenetica va dirija tratamentul medicamentos. Majoritatea observatorilor sunt de acord ca o atare tehnologie va influenta, in urmatorii cinci ani, practica medicala - bineinteles, numai in cazul anumitor afectiuni.³ Mai mult decât atât, farmacogenetica se asociaza cu mai putine probleme etice decât alte utilizari medicale ale geneticii, cum ar fi, de exemplu, diagnosticul presimptomatic al afectiunilor monogenetice cu grad ridicat de penetranta, unde nu exista tratament curent - scenariu ce domina litigiile etice din genetica.

Care este rolul industriei farmaceutice in acest domeniu? Companiile sunt responsabile pentru dezvoltarea majoritatii noilor tratamente sau dispozitive; de aceea, pentru a grabi aparitia noilor terapii este important sa luam in considerare modul de colaborare cu mediile academice. Cercetatorii din domeniul industriei farmaceutice exploateaza din ce in ce mai intens farmacogenetica, intr-o oarecare masura datorita accesului rapid la datele probelor clinice, care favorizeaza cercetarile farmacogenetice. Rigorile inregistrarii unui medicament impun un nivel crescut al calitatii datelor (ceea ce implica si cresterea costului), pe care foarte putine grupari academice si le pot permite.

Cu toate ca intuitia ne spune altceva, industria farmaceutica poate sa se situeze pe pozitii de conducere in proceduri cum ar fi acordarea consimtamântului pentru astfel de studii. De exemplu, necesitatea elaborarii unor proceduri clare in ceea ce priveste obtinerea si utilizarea informatiilor genetice in contextul cercetarii farmacogenetice a dus la crearea unui grup industrial convergent care propune definitii standard pentru desfasurarea unei astfel de cercetari (vezi www3.diehome.org/committees/pharmacogenetics./mission.asp). Comitetele de etica si autoritatile de reglementare au intâmpinat cu entuziasm initiativa, ele considerând ca actuala diversitate a terminologiei si a tehnicilor este un factor generator de confuzie (vezi, de exemplu, www.emea.eu.int./pdfs/human/regaffair148300en.pdf). Utilitatea unei astfel de abordari este evidentiata de recentul acord al Pharmacogenetics Research Network (Reteaua de Cercetari Farmacogenetice), finantat de US National Institute of General Medicine (Institutul National de Medicina Generala al SUA); acordul a urmarit ca definitiile respective sa fie adoptate drept standarde proprii (www.pharmgkb.org/ pdfs/model.pdf).

In plus, industria farmaceutica se situeaza in prima linie a initiativelor de utilizare a instrumentelor de comunicatie, cum ar fi internetul, care le permit pacientilor sa ofere probe pentru cercetarile ulterioare, dar pastreaza controlul lor in lumina viitoarelor progrese. Atunci când tehnologia evolueaza intr-un ritm rapid, cercetarea exprimata intr-o forma originala de consimtamânt poate deveni lesne depasita. Daca nu dorim sa pierdem surse importante ale cercetarii trebuie puse la punct metode eficiente de mentinere a contactului cu pacientii, pentru a le obtine, ulterior, consimtamântul. Sunt in curs de evaluare o serie de masuri care presupun ca esantioanele de ADN si detaliile legate de contactarea pacientilor sa constituie responsabilitatea unei terte parti independente, care sa poata furniza probele genetice pentru cercetari dupa ce a obtinut consimtamântul pacientilor prin intermediul e-mail-ului sau al internetului.

Interesele mutuale ale cercetatorilor din domeniile invatamântului universitar si industriei farmaceutice, in ceea ce priveste utilizarea instrumentelor de cercetare, conduc, intr-o masura din ce in ce mai mare, la stabilirea de actiuni comune. Un recent exemplu de succes il constituie Consortiul SNP, constituit din 13 companii, cinci centre universitare pilot si o organizatie filantropica (Trustul Wellcome), care a hotarât sa identifice 300 000 de polimorfisme mononucleotidice ale genomului uman si sa faca publica aceasta informatie ca instrument de cercetare pentru toti cei interesati. Harta genetica, disponibila, in prezent, si pe internet (https://snp.cshl.org/index.html), va reprezenta instrumentul central ce va permite identificarea mai rapida a markerilor genetici ce influenteaza susceptibilitatea fata de boli sau raspunsul la medicamente. S-ar putea accelera, astfel, procesul de aplicare in practica a testelor farmacogenetice. Din initiativa amintita mai putem sa tragem si alte invataminte: prin desfasurarea activitatii conform standardelor industriale a fost identificat, intr-o perioada mai scurta si cu un buget mai mic, un numar de polimorfisme mononucleotidice de cinci ori mai mare decât se prevazuse initial.

Atât cercetatorii din mediul universitar, cât si cei din industria farmaceutica doresc sa aduca solutiile inovatoare in practica clinica pentru a aduce imbunatatiri serviciilor de asistenta medicala. Pentru ca beneficiile cercetarii genetice sa fie inregistrate in cel mai scurt timp posibil este importanta folosirea simultana a metodologiilor caracteristice celor doua domenii.