Farmacologia este o ramura a stiintelor medicale care se ocupa cu studiul medicamentelor sub diferite aspecte. Studiaza interactiunea diferitelor substante cu sistemele biologice si consecintele acestor actiuni.
Face legatura dintre fiziologie, fiziopatologie si 10210s1822k terapeutica (terapia este totalitatea mijloacelor de vindecare a unei boli).
Farmacologia este:
-experimentala: permite stabilirea efectelor unui medicament, a mecanismului de actiune, a toxicitatii, a eliminarii si metabolizarii la diferite animale de laborator;
-clinica: stabilirea la om a valorilor date prin experimentele obtinute pe animal, tinand cont ca exista in multe cazuri deosebiri de reactivitate intre om si diferite specii de animale.
Farmacologia este:
-generala: cuprinde principiile comune care conditioneaza actiunea medicamentelor, generalitati privind mecanismele de actiune, absorbtia, distributia, metabolismul, eliminarea medicamentelor;
-speciala: studierea in amanunt a diferitelor tipuri de medicamente clasificate in functie de organele si sistemele asupra carora actioneaza sau in functie de actiunea lor terapeutica.
Medicamentul este:
-natural (vegetal, animal, mineral);
-sintetic;
-1/2 sintetic-obtinut din substante naturale carora li s-a modificat putin formula fara a schimba structura de baza.
Medicamentul este o substanta pura, bine definita din punct de vedere chimic. Alteori, el poate fi compus din mai multe substante; altele sunt responsabile de efectul terapeutic (principii active).
Prepararea produsului medicamentos: substanta medicamentoasa, amestec de substante medicale elaborate in farmacie/industrie. Substantele medicamentoase au multe denumiri:
denumirea chimica, care reda structura completa a substantei. Se poate scrie formula chimica a substantei; se identifica cu exactitate medicamentoasa.
denumirea
Comitetului International (DCI) este in limba
denumirea comerciala difera de la o
Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueaza modificarile cantitative si calitative pe care le sufera in timp substanta medicamentoasa, in functie de doza si calea de administrare in procesele de absorbtie, distributie, biotransformare si eliminare.
Parametrii farmacocineticii impun biodisponibilitatea-capacitatea de eliberare a principiului activ din forma medicamentoasa cu posibilitatea de a se absorbi (a trece in circulatie).
Absorbtia este procesul de trecere a unui medicament de la locul de administrare in circulatia sangvina. Viteza de absorbtie si cantitatea totala absorbita conditioneaza efectul terapeutic, dar si toxicitatea medicamentului. Absorbtia depinde de:
-legaturile generale ale transportului prin membranele biologice (liposolubilitatea, marimea moleculara.);
-forma medicamentoasa-biodisponibilitatea. Ex.: foremele retard sunt fabricate astfel incat sa intarzie absorbtia efectul este mai tarziu;
-calea de administrare-depinde de permeabilitatea variata a membranelor celulare, de circulatia diferita, de suprafata de absorbtie diferita.
Medicamentele se administreaza pe cai naturale (digestive, respiratorii, mucoase) si artificiale (injectari).
Alegerea caii de administrare se face in functie de caracteristicile medicamentului, proprietatile fizico-chimice ale sale, particularitatile prezentate de bolnav, efectul urmarit, varsta.
Transportul se face sub forma de solutie (forma libera) si legata de albuminele plasmatice. Doar forma libera este activa farmacologic sau susceptibila de a trece in diferite compartimente lichidiene, de a fi metabolizata si excretata. Pe masura ce forma libera se consuma se elibereaza o cantitate de medicament din complexul format de albumine.
Distributia: medicamentul din sange, ca urmare a absorbtiei, poate fi distribuit si in alte compartimente lichidiene (interstitiale, intracelulare). Doar o mica parte din cantitatea totala de medicament este fixata la nivelul receptorilor specifici si care va conditiona efectul.
Metabolizarea: in majoritatea cazurilor se face in ficat; se desfasoara in mai multe etape:
I-se produc fenomene de oxidare, reducerea hidrolizei;
II (etapa de conjugare)-compusi cu hidrosolubilitate mare, deci usor excitabili.
Eliminarea este procesul principal prin care inceteaza actiunea medicamentoasa. Cea mai importanta cale de eliminare este cea renala (prin filtrare, secretie glomerulara). Alte cai de eliminare: digestiva, respiratorie, cutanata, lapte matern.
Farmacodinamica este partea farmacologiei care studiaza efectele si influentele produse de medicament asupra organismului, inclusiv relatia doza-efect, mecanismele de actiune, reactiile adverse, toxicologia.
Totalitatea modificarilor produse de medicament asupra organismului-actiuni/efecte.
Actiunea poate fi locala (se manifesta la locul de administrare-anestezice locale) si generala (la distanta-actiunea se produce la nivelul a mai multor organe sau predominant asupra unui organ/sistem).
Actiune:
Terapeutica-etiologica-cand se adreseaza cauzei (antibioticele);
-patogenica-se adreseaza mecanismului de producere (cardiotonicele);
-simptomatica-se adreseaza unui simptom sau mai multor (analgeticele).
Toxica-se manifesta la nivelul diferitelor organe, sisteme (renal, hepatic, sange). Poate fi si letala.
Actiunea mai poate fi:
Principala
Secundara: o insoteste pe cea principala, dar este mai putin marcata la dozele terapeutice; poate fi utila si nedorita (reactii adverse).
Mecanismele de actiune ale medicamentelor au loc la nivel molecular prin fixare pe receptor. Receptorii (farmacoreceptorii) sunt structuri ale celulelor cu proprietati de a lega specific anumite molecule de medicament sau substantele endogene. Mecanismele de actiune la nivel molecular pot influenta anumite structuri biologice active. Mecanismul de actiune exista si la nivel celular, dar ca o consecinta a modificarilor la nivel molecular (modificarea permeabilitatii membranei celulare la anumiti ioni).
|
