Fericirea - medicament eliberat fara prescriptie
O dimineata ploioasa de toamna... O ploaie rece ce-ti īnvinetea degetele pe mānerul umbrelei, īti albea degetele de la picioare cānd patrundea īn pantofi, īti rosea nasul de la tamburina acvatica. O ploaie ce īndemna la sinucidere, la planuri mārsave, la divort. Unul din chelnerii de la Cafeneaua Riche privea toate acestea pe geam, fara sa se hotarasca sa mearga la singurul client din cafenea, un batrānel cu impermeabil uzat, murat din cap pāna īn picioare. Facuse deja o balta sub masa lui, mai trebuiau broaste sa īnveseleasca atmosfera. Adunāndu-si picioarele si inima, chelnerul se īndrepta spre bucata aceea de carne tremurānda ce-si mototolea sapca tovara&# 14314m1212o 351;easca īn māini si-l īntreba plictisit: "Ce doriti, domnule?" Raspunsul veni repede, ca focul peste Sodoma, īncalzind īncaperea "Doresc sa am o dorinta".
Va fi o alta zi cānd, chiar īn lipsa ploii, n-o sa mai doresti nimic, cānd ceea ce ai sau ti-ai dorit pāna atunci te apasa ca o piatra de moara pe piept. Ziua īn care sa doresti sa nu mai doresti nimic. Dar aceea va fi o alta zi...
Rabinii evrei aveau retete de-a gata pentru fericire, care constau īn fixarea unor tinte care, odata ajunse, aduceau automat fericirea si prosperitatea sufletului. Ultima clasificare spunea ca pentru a fi fericit īti trebuie trei lucruri: pe cineva de iubit, ceva de facut, ceva de sperat. Evreii care vindeau ata, petrol si nasturi au plantat lucrurile acestea īn mintea romānilor si astfel, iubind pe Maria, sapānd o fāntāna si sperānd ca se va majora pensia, intram īntr-o nirvana autohtona din care nu ne mai scoate decāt doctorul, cānd ne anunta ca a mai ramas putin.
Oare exista fericire pe pamāntul acesta sau ea se gaseste numai dupa ce-ai trecut valea umbrei mortii? Are dreptate Solon cānd zice catre Cresus ca omul, pāna nu moare, nu poate fi numit fericit sau prea fericit? Va trebui sa gustam nefericirea mortii ("vai, cāta truda si durere are sufletul cānd se desparte de trup") ca dincolo de usa de fum sa ajungem pe insula unei fericiri nestricacioase?
Filosofii nu s-au grabit sa vina cu raspunsuri. Dupa esecul cautarii de elixire si potiuni gen "tinerete fara batrānete si viata fara de moarte", dupa esecul fabricarii aurului pe cale alchimica din orice rugina de fier, dupa ratarea gasirii pietrei filosofice, au dat raspunsuri ambigue sau n-au mai zis nimic. Oricum īi putem suspecta ca s-au gāndit la fericire ca fiind lipsa īmbatrānirii si a mortii, aur berechet īn punga si īntelepciune cāt cuprinde si asta-i fericirea deloc deosebita de cea a rabinilor evrei.
Kierkegaard spunea diplomat ca "trebuie ca fericirea sa fi trecut pentru a avea dreptul sa spunem ca a existat." Kierkegaard e filosof smecher care defineste fericirea prin lipsa nefericirii, dar aceasta nu-i o definitie valabila atāta vreme cāt nu ne spune nici ce-i nefericirea ca sa putem stoarce niste concluzii pertinente. Un om care nu e rau, nu este absolut bun, poate fi doar paralizat si asta-i alta treaba.
Un filosof spaniol insinua ca putem ajunge fericiti īn momentul triumfului inteligentei personale, iar reciproca ar fi ca prostii sunt nefericiti in corpore, dar nu toti filosofii sunt de acord cu el. Īnteleptul Solomon spunea ca cine stie multe are si multe dureri, or acestea nu sunt fericiri, doar daca esti masochist. Ramāne deschisa discutia la nivel de teorie pentru ca practica o infirma de tot. Un numar prea mare de oameni inteligenti ce s-au sinucis fata de un numar prea mare de prosti care traiesc bine, multumesc de īntrebare, fara sa se sinchiseasca de problemele filosofice ale fericirii.
Daca zicem ca suntem fericiti ar trebui sa spunem lucrul acesta si fetelor noastre care arata ca cea a lui Sinan Pasa dupa ce s-a izbit cu dintii de podul de la Calugareni. Posaceala interioara e vizibila īn exterior prin chipuri de cavaleri ale tristelor figuri, cu ochi oblici ca la Ghenghis-han, cu frunti brazdate ca Marele Canion american.
Biserica n-a facut eforturi sa rezolve problema aceasta, lasānd hamaleala pe umerii filosofilor care am vazut ce-au facut cu ea. Imaginea prezentata lumii de Biserica a fost de departe cea mai optimista.
Astfel, vorba unui teolog rus, Dumnezeu a dat cu bucurie zece porunci negative pentru ca El este dusmanul fericirii noastre. Dumnezeu reprezinta tot ceea ce nu avem dreptul sa facem. Un sfert din Scriptura cuprinde numai pedepsele pe care o sa le primim daca nu ascultam, un sfert sunt legi, iar cealalta jumatate de Scriptura nu face decāt sa zugraveasca cāt de ticalosi putem fi. Dumnezeu sade īn locuri īntunecoase unde ard lumānari, unde vezi femei ponosite si auzi interdictiile iezuitilor īmpreuna cu fragmente din Fericirile de pe Munte. Cam atāt poate face Biserica pentru fericirea noastra.
Daca nici īn filosofie, nici īn teologie nu gasim strop de fericire, probabil ca trebuie s-o cautam īn trupurile noastre palpitānd de dorinte pe care trebuie sa le satisfacem. Ca sa ne deosebim de animale, trebuie sa controlam focul si sa credem īn ce-a zis Spinoza: "salvarea noastra e sa facem ca pasiunile sa devina rationale". Acum vedeti de ce l-a iubit atāt Freud pe Spinoza? Dar daca Spinoza are dreptate, un adevar trebuie sa fie unanim valabil si atunci ce te faci cu batrānul din Cafeneaua Riche care dorea sa aiba o dorinta? Unde esti, doctor Freud, sa dezlegi blestemul alergatului īn jurul cozii? Nu toate raspunsurile trebuie cautate pe drumul dintre uter si creier si nu poti condamna la fericire numai oamenii pāna īn 45 de ani, pe ceilalti trimitāndu-i la azil.
Stilul nostru cultural e "Fii frumos si trist" si asta e o ultima veste proasta. Nici filosofia, nici materialismul, nici hedonismul, nici Biserica, probabil ca mai ramānea cultura, dar iata ca ea ne obliga la tristete, la morga, la costume negre, tepene de cioclu. Frumosi si tristi suntem chiar fara sa fim oameni de cultura.
Personal, am ajuns la concluzia ca fericirea este un medicament pe care fiecare si-l administreaza fara prescriptia cuiva avizat īn materie. Pentru mine fericirea īnseamna o atenta selectie a amintirilor, nelasānd sa traiasca decāt cele frumoase. Cānd armata unionala a ajuns īntr-o localitate din Kentucky, la generalul Lee a venit o femeie plānsa care i-a aratat ce facusera vrajmasii cu un stejar pe care īl avea, īn fata casei, de sute de ani. Fusese o frumusete de pom si acum zacea umilit de o lovitura de tun cu doar jumatate de coroana īntreaga. Raspunsul a venit sec: "Taie-l si uita-l, stimata doamna!" si bravul general i-a īntors cu respect spatele si-a plecat.
Nefericirea e sigura cānd dai voie circumstantelor negative, amintirilor cioturoase, atitudinilor meschine sa puna stapānire pe viata ta.
Īnvata sa traiesti din ceea ce spunea Michelangelo ca traieste: "Eu traiesc din ce altii mor". Īnvata ca poti deveni fericit cānd īti dai seama ca māna de ajutor de care ai nevoie se afla la capatul bratului tau. Oamenii fericiti fac istorie, iar nefericitii suporta istoria facuta de acestia. Fa istorie chiar daca o faci pe strada ta si hotaraste-te sa nu mori īnainte ca trupul sa-ti moara.
|
