Fitoterapia in cazul afectiunilor gastroenterologice, esofagiene si al stomatitelor

Fitoterapia in cazul afectiunilor gastroenterologice, esofagiene si al stomatitelor

In cazul afectiunilor esofagiene, fitoterapia joaca un rol esential. Acest lucru este legat de faptul ca afectiunile esofagului evolueaza in special cronic. Folosirea fitoterapiei arata ca este eficienta in special in cazul proceselor cronice.

In cazul afectiunilor esofagului sint folosite destul de des urmatoarele plante: radacini de obligeana, muguri si frunze de mesteacan, flori de siminoc, radacini de iarba-mare, scoarta de st 646d37g ejar, frunze de sovirv, frunze de sunatoare, fructe de crusin, flori de galbenele, scoarta de crusin, radacina de talpa-gistei, flori de tei, frunze de menta, frunze si radacini de papadie, frunze de patlagina, radacina de revent, flori de musetel, frunze de coacaz negru, radacini de iarba-rosie, frunze de rozmarin salbatic, seminte de chimen, frunze de trifoi, frunze de coada-soricelului, seminte de marar, seminte de fenicul, frunze de coada-calului, frunze de cimbru, frunze de dentita, fructe de malin, macese.

Plantele enumerate mai sus au diferite proprietati. In rindurile urmatoare vom reda o clasificare a plantelor medicinale folosite in gastroenterologie:

- plante cu proprietati antimicrobiene: obligeana, aloe, siminoc, troscot, sunatoare, galbenele, tei, menta, coacaze, rozmarin salbatic, marar, fenicul, cimbru, iarba-rosie, rostopasca, salvie, eucalipt;

- plante care calmeaza durerea: obligeana, anason, boz negru, troscot, in, menta, rostopasca;

-plante cu proprietati astringente: merisor, troscot, piper-de-balta, stejar, sunatoare, fragute, talpa-gistei, zmeura, visc, coacaze negre, rozmarin salbatic, macese;

-plante cu proprietati purgative: obligeana, aloe, mesteacan, siminoc, merisor, valeriana, albastrele, trifoi, iarba-mare, sovirv, crusin, galbenele, castan, urzica, tei, ienupar, porumb, menta, papadie, pelin, musetel, chimen, coada-soricelului;

-plante cu proprietati hemostatice: troscot, piper-de-balta, stejar, porumb, talpa-gistei, visc, traista-ciobanasului, scoruse, coada-soricelului, coada-calului, malin, maces;

-plante cu proprietati calmante: nalba-mare, in, podbal, patlagina, iarba-dulce;

-plante cu proprietati antiinflamatoare: obligeana, nalba-mare, mesteacan, boz negru, albastrele, troscot, piper-de-balta, iarba-mare, stejar, sunatoare, musetel, iarba-dulce, rozmarin salbatic, coada-soricelului, cimbru, salvie;

-plante care stimuleaza regenerarea tesuturilor: aloe, galbenele, sunatoare, urzica, catina, pelin, iarba-dulce, rozmarin salbatic, maces, patlagina;

-plante cu proprietati diuretice: aloe, boz negru, piper-de-balta, crusin, fierea-pamintului, castan, in, papadie, chimen, trifoi;

-plante cu proprietati antispasmodice: obligeana, siminoc, valeriana, sovirv, sunatoare, galbenele, menta, papadie, patlagina, talpa-gistei, musetel, iarba-dulce, rozmarin salbatic, chimen, marar, fenicul, cimbru, salvie;

-plante cu proprietati de eliminare a viermilor intestinali: rodii, iarba-mare, trifoi, hamei, usturoi;

-plante cu proprietati sedante: obligeana, valeriana, troscot, sovirv, galbenele, tei, talpa-gistei, coada-soricelului, hamei.

Trebuie sa subliniem faptul ca aceasta clasificare este conventionala in cea mai mare masura. Aproape toate plantele au diferite proprietati. Luind in consideratie experienta medicinei populare, fitoterapia poate fi folosita cu succes in tratarea diferitelor afectiuni ale organelor digestive, ale esofagului, in special ca terapie antirecidiva.

Afectiunile esofagului se trateaza cu plante

In practica medicala se vorbeste despre reflux-esofagita la bolnavii cu rupturi ale orificiului esofagian al diafragmei. Principalele probleme de care se pling bolnavii in aceste cazuri sint arsurile repetate, durerile in cavitatea toracica. Diagnosticul nu poate fi dat decit dupa analize endoscopice si radiografii.

In cazul unei fisuri a orificiului esofagian sint recomandate in mod obisnuit alimentele maruntite (de patru-sase ori pe zi). Cina trebuie sa fie usoara, nu mai tirziu de trei-patru ore inainte de somn. Bolnavii trebuie sa doarma cu partea superioara a trunchiului ridicata.

In aceste cazuri sint prescrise apele minerale, mijloacele calmante si astringente, sedativele, preparatele antihistaminice. Sint folosite de asemenea plantele care au aceste proprietati.

Iata citeva amestecuri de plante recomandate in cazul afectiunilor esofagului. Se amesteca seminte de fenicul, radacini de valeriana, frunze de menta (in parti egale); 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa, se fierb 15 minute, se lasa la infuzat 40-50 de minute, apoi se strecoara; se administreaza cite 200 de mililitri pe parcursul zilei, in sase-zece doze.

In acelasi fel se pregateste o infuzie si din urmatoarele plante: seminte de in, radacini de iarba-dulce, frunze de podbal (in parti egale). Acelasi efect are si amestecul: radacini de nalba-mare si valeriana, frunze de cimbru, frunze de menta (in parti egale).

Medicina populara recomanda in cazul afectiunilor esofagului ceaiurile terapeutice din frunze de podbal (trei lingurite de frunze la cinci pahare de apa); de musetel (doua lingurite de flori de musetel la sase pahare de apa); de salvie (doua lingurite de frunze la cinci pahare de apa). Ceaiul se bea caldut, in inghitituri mici, cel mai bine stind in pozitie orizontala.

In cazul in care bolnavului i s-a prescris un regim alimentar, se pot folosi in acelasi timp si plantele medicinale. De exemplu, dulceata din mere si catina, bautura racoritoare din flori de galbenele, bautura din stafide si frunze de patlagina, din macese si frunze de podbal, laptele cu brinza de vaci si decoct de salvie, iaurtul cu frunze de patlagina.

Scoarta de stejar - mijloc antiinflamator in stomatite

Inflamarea mucoasei cavitatii bucale se dezvolta ca urmare a unei traume, a unei infectii de natura bacteriana sau virala, adesea insoteste unele boli infectioase, hipovitaminoze, stari alergice. Pentru stomatite sint caracteristice hiperemia (aflux de singe intr-o anumita regiune a corpului) si dureri ale mucoasei cavitatii bucale.

In cazul stomatitei insotite de afte, pe mucoasa cavitatii bucale apar elemente dureroase cu forma rotunda, o culoare alb-cenusie si o zona de hiperemie. Sint posibile in acest caz cresterea temperaturii corpului, umflarea ganglionilor limfatici periferici, care devin astfel deosebit de durerosi. Destul de greu trec si formele hemoragice, ulceroase si ulcero-necrotice ale stomatitei. De multe ori, afectiunea are o evolutie cronica recidivanta.

In cazul stomatitelor se efectueaza o terapie locala (calmanta, antiseptica) desensibilizatoare si fortificatoare. Pentru calmarea durerilor si pentru spalaturi ale zonelor infectate sint recomandate novocaina (in solutie cu concentratie 2-5 la suta), lidocaina (in concentratie de 1-2 la suta).

Daca nu exista semnele unei infectii secundare se pot folosi mijloace de tratament care au proprietati antiinflamatoare si astringente (scoarta de stejar, frunzele de sunatoare, frunzele de salvie).

20 de grame de scoarta de stejar se pun intr-un vas emailat, se adauga un pahar de apa fierbinte, se acopera vasul si se lasa la baie de aburi 30 de minute, se lasa sa se raceasca 15 minute, apoi se strecoara. In decoctul obtinut se adauga apa pina se ajunge la volumul de 250 de mililitri.

Aceasta solutie se foloseste pentru a face gargara de sase-zece ori pe zi. In aceleasi scopuri se foloseste tinctura de sunatoare (30-40 de picaturi la un sfert de pahar de apa calda) sau infuzia din frunze de salvie. Se poate pregati si o tinctura de salvie in alcool etilic de 70 de grade, care se administreaza in doze de cite 40-50 de picaturi la o jumatate de pahar de apa.

Pentru gargara, in medicina populara sint folosite extractul si uleiul eteric de musetel (o lingurita la un pahar de apa calda).

Ranile care apar in cavitatea bucala pot fi vindecate mult mai repede cu ulei de catina si macese.

Pentru calmarea durerilor de dinti - radacini de angelica

Pentru gargara in cazul stomatitelor sint cunoscute mai multe amestecuri de plante. Se amesteca flori de musetel, frunze de salvie si menta (cite trei parti), seminte de fenicul (o parte). 10 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa, se fierb 15-20 de minute, se lasa sa se raceasca pina la temperatura camerei, se strecoara si se adauga apa fierbinte pina se obtine volumul initial. Foarte eficient este si urmatorul amestec de plante: frunze de salvie, radacini de nalba-mare, flori de siminoc (in parti egale). Se pregateste un decoct in acelasi mod ca si la prima reteta.

Rezultate deosebite in cazul stomatitelor da si acest amestec: scoarta de stejar, frunze de sunatoare, frunze de salvie (in parti egale); decoctul se pregateste dupa reteta de mai sus. In acelasi mod se foloseste si amestecul din scoarta de stejar, frunze de sovirv (cite patru parti), radacini de nalba-mare (o parte), radacini de iarba-mare (trei parti).

Medicina populara recomanda si urmatorul amestec cu proprietati antiseptice si cicatrizante: flori de musetel (doua parti), flori de galbenele, seminte de in, radacini de nalba-mare (cite trei parti), radacini de obligeana (o parte).

In cazul stomatitelor sint indicate si gargarele cu suc de aloe (amestecat cu apa in parti egale). Un efect deosebit este obtinut si cu ajutorul gargarei cu infuzie din radacini de obligeana; radacinile se pun la infuzat intr-un pahar de apa rece si dupa cinci ore se dau in clocot si se strecoara. In acelasi scop poate fi folosita si radacina de nalba-mare: o lingura de radacini taiate marunt se pun intr-un pahar de apa rece, se dau in clocot si se strecoara.

Nu intotdeauna, in cazul unei dureri de dinti pacientul se adreseaza medicului stomatolog. Durerea inceteaza in aceste cazuri cu ajutorul unei gargare cu infuzie calduta de salvie. Trebuie sa va straduiti sa tineti cit mai mult timp posibil decoctul caldut in zona dintelui bolnav. Durerea de dinti inceteaza si daca pe dintele bolnav, intre gingie si obraz, se pune o bucata de grasime. In urechea de pe aceeasi parte cu dintele bolnav se poate pune putina patlagina.

Pentru calmarea durerii de dinti se poate mesteca radacina de angelica sau se poate picura putin suc de angelica in dintele cariat. Durerile de dinti sint calmate si printr-o gargara cu decoct de frunze de roinita.

In cazul stomatitelor recidivante, trebuie acordata o atentie deosebita cresterii rezistentei organismului. In acest scop se folosesc plantele care contin multe vitamine - macese, scoruse, catina, salcim japonez.