Functia terapeutica
De cand ne stim pe pamant, muzica a fost un mijloc de influentare a comportamentului si emotiilor finite umane asa cum o dovedesc atatea date istorice ce arata ca numeroase civilizatii antice o foloseau, unele considerand-o chiar ca o stiinta sacra.
Aceasta utilizare terapeutica a muzicii a fost extrem de studiata de-a lungul ultimelor decenii si a continuat sa fie studiata. Aceste cercetari au permis sa se puna in evidenta ca ascultarea anumitor arii muzicale ar putea avea importante repercursiuni fiziologice si psihologice asupra organismului, in special la nivel cardio-vascular, respiratoriu, muscular si neuro-vegetativ, confirmand astfel folosirea seculara a acesteia.
Astfel s-a descoperit ca tempo-urile rapide sau disonante accelereaza ritm 18318t1916s ul cardiac si respiratia, facand sa creasca presiunea arteriala, in timp ce tempo-urile lente calmeaza ritmul cardiac si scad presiunea arteriala.
Rezultatele acestor numeroase studii medicale i-au permis muzicii sa devina o disciplina terapeutica - muzicoterapia - care astazi are locul sau in aproape 400 de spitale frantuzesti, in centre de ingrijire europene, ca terapie complementara, uneori chiar exclusiv in cazul diverselor patologii grave cand ea devine indicata.
Muzica ocupa, de asemenea, - ceea ce cunoastem prea putin - un loc important in vindecarea a numeroase tulburari mai putin severe, aflate in raport cu un anumit grad de izolare si a unei insuficiente sau chiar absente totale de comunicare, de care sufera atati oameni in mod obisnuit astazi.
In aceste cazuri muzica se dovedeste mai eficace, caci permite schimbul sau impartirea printr-un alt mijloc decat cuvantul, caci acolo unde se opreste puterea cuvintelor incepe cea a muzicii care este linbajul universal prin excelenta, aceasta neadresandu-se inteligentei, ci atinge radacinile profunde ale fiintei umane in straturile stravechi ale creierului.
Ca un exemplu, iata ce au demonstrat cercetarile stiintifice in cazul influentei muzicii la fat, bebelus si copil.
Deja din pantecele mamei, fatul este sensibil la vibratii si la sunetele care ii parvin. Inregistrate prin piele si aparatul auditiv, sunetele favorizeaza trezirea si dezvoltarea diverselor functii mentale si psihice.
Astfel ca inca de la nastere, bebelusul este in masura sa recunoasca bucati muzicale pe care le-a auzit frecvent in cursul graviditatii. Daca plange sau este agitat, este suficient sa ii punem o sonata, o simfonie, o melodie sau un cantec pe care iubeati sa-l auziti in cursul celor 9 luni de sarcina, pentru ca el sa-si manifeste interesul si sa se calmeze, caci aceasta muzica il face sa simta emotii direct legate de senzatia de protectie si securitate pe care o simtea in pantecele mamei.
Acelasi lucru puteti sa-l faceti, daca adoarme greu, avand inca grija la volumul sonorului care trebuie sa aiba o doza rezonabila de decibeli pentru a nu rani sensibilitatea urechilor delicate. In afara acestor efecte punctuale, ascultarea muzicii il ajuta sa-si dezvolte capacitatea de a asculta, de a se concentra, de a-si stimula creativitatea si de a intelege mai bine mediul inconjurator.
Pentru un copil mic, cantecele de leagan, cantecele care il invata sa numere sau pur si simplu cantece ale copilariei sunt extrem de benefice, mai ales daca sunt cantate de catre mama, alegand un stil care se muleaza mai bine in functie de moment: un cantec de leagan in timpul unei faze de relaxare, un cantec antrenant si ritmat in faza de trezire.
Aceste momente muzicale de comunicare ludica il fac sa traiasca numeroase experiente care ii stimuleaza enorm facultatea de a asculta, concentrarea si memoria, favorizand si simtul artistic.
Nu exista nici o indoiala astazi ca muzica participa din plin la buna dezvoltare a functiilor de comunicare si creatie a presonalitatii unui copil.
Muzicoterapia consista intr-o folosire judicioasa a muzicii, in care toate ramurile acesteia sunt folosite, luandu-se in calcul ritmul care are o influenta primordiala asupra afectivitatii, trairilor, tonalitatii si diversilor alti parametrii.
Astazi putem spune ca este vorba de un adevata mijloc teerapeutic pentru mentinerea, ameliorarea sau restabilirea starii fizice, mentale si afective ale unei persoane - oricare i-ar fi varsta - provocand o stare afectiva agreabila si reconfortanta care ii da o senzatie de bine sau de mai bine si regland emotiile, ajutand oamenii sa treaca peste anumite blocaje psihice din subconstient.
Tinand cont de interactiunea permanenta care exista intre psihicul nostru si partea fizica a corpului, este usor sa intelegem ca perceptia emotionala a sunetelor pe care le auzim poate avea repercursiuni positive sau negative asupra echilibrului nostru biologic, adica asupra sanatatii.
Este deci foarte logic sa folosim aceasta actiune a muzicii asupra psihicului intr-un scop terapeutic, integrand in mediul nostru sonor cotidian si pe acelea la care suntem mai sensibili, fie intr-un cadru:
Muzica ajuta mai ales in numeroase tulburari foarte frecvent intalnite astazi: stari de stres, nervozitate, iritabilitate, anxietate, fobii, depresii nervoase, deprimari, tulburari ale somnului, spasmofilie, tulburari ale atentiei si dificultati scolare la copil, tulburari sexuale, astenii, surmenaj, conflicte afective familiale sau profesionale, timiditate sau anumite tulburari digestive.
Muzicoterapia are, deci, un camp de indicatii extrem de vast, ce au in comun o imposibilitate sau o mare dificultate de a comunica. Ea constituie un plus deloc neglijabil la care trebuie sa ne gandim mereu pentru a ne relaxa.
Muzica trebuie adaptata la temperamentul nostru si la nevoile noastre emotionale. Este simplu, natural si fara nici un pericol. Ne va aduce o posibiltate in plus de a ne simti bine sau mai bine in mintea si corpul nostru.
|
