Hipotermia reprezinta racirea marcata a temperaturii corpului ca urmare a pierderilor de caldura superioare cantitatilor generate de organism - bilant caloric negativ. Hipotermia produce vasoconstrictie , tulburari la nivelul microcirculatiei, coagulare, modificari ischemice tisulare. Īn hipotermiile severe se produc cristale de gheata intracelular ce duc la distrugere cel 17217v215r ulara.
Hipotermia tisulara īncetineste rata reactiilor biochimice (scade metabolismul tisular), creste vāscozitatea sanguina, favorizeaza coagularea sanguina si stimuleaza vasoconstrictia profunda.
Hipotermia se instaleaza ca urmare a exagerarilor termolizei, insuficientei termogenezei sau mai frecvent datorita asocierii ambelor mecanisme.
Exista trei forme distincte de stari hipotermice: hipotermii fiziologice, patologice si terapeutice.
1. Hipotermiile fiziologice
Sunt īntālnite atāt la om cāt si la animale. La animale fenomenul este cunoscut drept hibernare. Hibernarea reprezinta un fenomen fiziologic ce se mentine o anumita perioada de timp fiind o stare echilibrata, reglata si suspendata prin mecanisme naturale. Scaderea temperaturii corpului, īn aceste cazuri (ursi, hārciog) este consecinta reducerii activitatii metabolice si tisulare generale.
La om hipotermii usoare sunt īntālnite īn conditii de repaus absolut sau īn timpul somnului. Nou-nascutii si īn special prematurii, sunt mai expusi la hipotermie datorita raportului greutate corporala/suprafata net īn favoarea celui de al doilea termen. Suprafata corporala mare favorizeaza o termoliza exagerata. Tonusul vascular, la aceasta grupa de vārsta, este insuficient iar reactiile vasomotorii sunt limitate.
Batrānii pot prezenta hipotermii pasagere sau persistente datorita limitarii capacitatii termogenetice si datorita modificarilor scaderii eficientei mecanismelor de reglare neuroendocrine, cu reducerea reactivitatii vaselor tegumentelor. Persoanele īn vārsta nu simt frigul la fel ca tinerii, iar daca sunt expusi la temperaturi scazute consumul de oxigen creste mai putin iar scaderea temperaturii centrale si periferice este mai accentuata.
2. Hipotermii patologice
Apar datorita depasirii capacitatii functionale a mecanismelor de termoreglare sau a alterarii primitive a acestora. Apar fie accidental, fie prin alterarea primitiva a mecanismelor de termoreglare.
a)Hipotermii accidentale - sunt īn general rezultatul imersiei bruste īn apa rece sau expunerii īndelungate la o ambianta rece si īn aceste conditii un risc particular īl prezinta vārstele extreme - copii si batrāni - datorita tulburarilor mecanismelor termoreglatorii modificate la aceste grupe de vārsta.
Īn hipotermia acuta datorita vasoconstrictiei periferice fluxul sanguin sunteaza periferia tegumentelor racite, fiind distribuit spre interiorul organismului pentru ca īn felul acesta sa. se evite pierderile de caldura. Aceasta vasoconstrictie ar putea produce o ischemie tisulara periferica, dar datorita unei reperfuzii intermitente a extremitatilor (fenomen Lewis) oxigenarea acestor regiuni este pastrata. Reperfuzia periferica intermitenta continua pāna cānd temperatura interna scade dramatic.
Centrul hipotalamic stimuleaza frisonarea ca un efort īn a produce caldura. Frisonarea severa apare la temperatura interna de 35°C si continua pāna cānd aceasta scade la aproximativ 32-30°C. La 34°C apare lentoarea ideatiei si scaderea coordonarii miscarilor.
Pe masura ce hipotermia se accentueaza controlul hipotalamusului asupra vasoconstrictiei este pierdut si apare o vasodilatatie periferica cu pierderea temperaturii interne a corpului prin periferie. Individul se simte deodata īncalzit si īncepe sa se dezbrace.
La 30°C scade frecventa cardiaca, respiratorie, debitul cardiac, fluxul sanguin cerebral, metabolismul. Nodul sinusal īncepe sa fie depresat asociāndu-se cu īncetinirea conducerii prin nodul atrioventricular.
Īn hipotermia severa 26-28°C pulsul si respiratia abia mai pot fi perceptibile. Acidoza este de la moderata la severa. Fibrilatia ventriculara si asistolia sunt comune.
Daca hipotermia este medie, reīncalzirea pasiva poate fi suficienta pentru īnlaturarea tulburarilor. Reīncalzirea pasiva consta īn haine uscate, bauturi calde, executarea de exercitii izometrice.
Daca temperatura interna scade pāna la 30°C trebuiesc instituite masurile de reīncalzire activa: paturi īncalzite, īncaltaminte si īmbracaminte īncalzita si bauturi calde.
Reanimarea cardiaca se instituie daca temperatura corpului scade sub 30°C sau cānd apare afectare cardiaca severa. Reīncalzirea poate fi completata prin administrarea de solutii perfuzabile īncalzite, lavaj gastric cu solutii īncalzite si lavaj peritoneal, inhalatii de gaze īncalzite si īn cazuri extreme transfuzii cu sānge īncalzit trecute printr-o pompa cu circuit oxigenator.
Īn general metodele de reīncalzire trebuie facute īntr-un ritm de doar cāteva grade pe ora pentru a preīntāmpina complicatiile reīncalzirii. Cele mai importante complicatii ale reīncalzirii sunt:
- acidoza - reīncalzirea stimuleaza vasodilatatia periferica; sāngele periferic reīntorcāndu-se de la tesuturile periferice ischemice īn interiorul corpului, produce scaderea pH-ului;
- socul reīncalzirii - pe masura ce reīncalzirea si vasodilatatia progreseaza, organismul este incapabil sa mentina o presiune sanguina normala datorita scaderii volumului plasmatic (datorita "diurezei la rece"), depletiei catecolaminice (datorita tremuratului īndelung) si afectarii miocardice;
- hipotermia profunda finala - pe masura ce sāngele periferic mai rece se īntoarce īn interiorul organismului, temperatura interna poate scadea realizāndu-se situatia de "after fall" sau "after drop";
- aritmii - reīncalzirea reprezinta un stres aditional miocardului si asa sever afectat.
Complicatiile pe termen lung includ: insuficienta cardiaca congestiva; insuficienta hepatica; insuficienta renala; eritropoieza anormala; infarct miocardic; pancreatite afectari neurologice.
O forma grava de hipotermie care poate duce la moarte este cea produsa prin alcool īn mediu cu temperatura scazuta. Alcoolul este un anestezic central dar si un puternic vasodilatator periferic, favorizānd īn felul acesta o mare pierdere de caldura ce nu este contrabalansata de o crestere corespunzatoare a termogenezei. Cei care adorm sub actiunea alcoolului, īn frig, mor cu usurinta īnghetati.
b)Hipotermii patologice - produse prin alterarea primitiva a mecanismelor de termoreglare sunt consecinta actiunii nocive directe sau reflexe asupra centrilor hipotalamici ai termoreglarii. Īn acest caz hipotermia se poate instala īn conditii termice ambientale normale.
Cauze de hipotermii patologice sunt: leziuni hipotalamice prin tumori (astrocitom), epilepsie diencefalica; leziuni medulare - mai ales tetraplegia traumatica; hipotiroidismul grav sau hipopituitarismul; malnutritia; boala Parkinson; cetoacidozele; supradozari medicamentoase (fenotiazidice; clorpromazina); uremii.
3. Hipotermii terapeutice
Este o metoda provocata ca adjuvant al proceselor de anestezie si pregatire preoperatorie īn diverse interventii chirurgicale care necesita oprirea circulatiei o perioada mai mare de timp.
Īn conditiile de anestezie profunda si de racire a sāngelui prin circulatie extracorporala, temperatura corpului poate fi scazuta pāna la 7 -8°C cānd metabolismul este aproximativ 1/16 din metabolismul īn conditii bazale. Consumul redus de oxigen duce la fibrilatie ventriculara si stop cardiac. Procedeul este folosit īn interventiile pe cord si vasele mari.
Utilizarea hipotermiei īn scopuri medicale nu ne permite subestimarea efectului patogen al frigului.
Particularitatile functionale generate de actiunea naturala, necontrolata, a frigului, realizeaza o stare patologica fara posibilitatea restabilirii spontane, care poate evolua progresiv catre moarte, tocmai ca urmare a deprimarii continue si profunde a functiilor vitale pe masura adāncirii hipotermiei.
Aclimatizarea
Atunci cānd conditiile de mediu se mentin pe o perioada mai lunga de timp la parametrii excesivi, organismul sufera o serie de modificari si ajustari care sa īi permita functionarea optima īn aceste conditii, proces denumit aclimatizare.
Aclimatizarea la temperaturi ridicate
Transpiratia reprezinta cel mai eficient mijloc natural de combatere a stresului termic.
Aclimatizarea se realizeaza īntr-un interval cuprins īntre 4 si 7 zile pāna la cātiva ani īn conditii extreme. Aceasta se realizeaza prin mai multe mecanisme:
- cresterea cantitatii de sudoare care are o concentratie mica de clorura de sodiu ceea ce duce la economia ionilor de sodiu,
- vasodilatatia periferica mare cu rolul de a ceda cāt mai multa caldura,
- scaderea volumului circulant,
- descresterea fluxului renal,
-cresterea concentratiei hormonului antidiuretic (ADH) si al aldosteronului,
- scaderea concentratiei de sodiu urinar,
- cresterea frecventei respiratorii,
- cresterea aliurii ventriculare,
Hiperaldosteronismul care poate rezulta īn urma aclimatizarii poate duce la scaderea concentratiei de potasiu, fenomen agravat de īnlocuirea ionilor de sodiu fara īnlocuirea concomitenta si a celor de potasiu.
Aclimatizarea la temperaturi scazute
Īn explicarea aclimatizarii la temperaturi scazute mecanismele fiziologice de adaptare sunt īnca neelucidate complet. Acest tip de aclimatizare consta īn adaptarea circulatorie astfel īncāt sa se protejeze zonele de pe corp expuse la temperaturile scazute. Are loc si o adaptare metabolica care consta īn cresterea producerii de caldura necesara compensarii pierderilor crescute ale acesteia (58).
|
