Hepatita virala B
Introducere
Hepatita virala B (HVB) este o boala infectioasa determinata de virusul hepatic B, transmis mai frecvent pe cale parenterala, manifestīnau-se clinic prin evolutia variata de la purtatori si forme usoare pīna la cele grave cu un potential de trecere īn stare cronica.
Perioada de incubatie dureaza -45 - 120 - 180 zile.
Perioada preicterica
La formele icterice dupa perioada de incubatie urmeaza perioada preicterica. Durata ei este de la 4 - 5 zile pīna la 3 - 4 saptamīni. Debutul bolii este lent, cu pierderea poftei de mīncare, greata, voma, dureri sub rebordul drept ori īn regiunea epigastrica (sindromul dispepsic); prin oboseala, cefalee, indispozitie generala (sindromul astenic); prin dureri īn articu 24424g62y latii, fara schimbari īn dimensiuni si functie (sindromul artralgic). Mai rar se īntīlneste (30 - 40% din cazuri) febra; la unii bolnavi ea e moderata pīna la 37,5°, la altii - atinge 38,1-38,0°. Durata febrei e de cīteva zile, uneori si mai mult. Īn .aceasta perioada se intīlneste si asa simptom clinic, ca pruritul cutanat.
Unul din semnele precoce ale bolii este modificarea culorii urinei, care devine bruna - cenusie ca berea si se observa cu 1-2 zile īnainte de aparitia icterului, scaunul poate capata o culoare cenusie, la examenarea bolnavului īn aceasta perioada pe piele pot fi observate uneori eruptii, la toti bolnavii se mareste ficatul īn volum, la unii īnsa si splina (30%).
Perioada icterica
Perioada icterica īncepe cīnd apare icterul, care se observa mai īntāi la sclerele ochilor, palatul dur, iar apoi pe toate tegumentele si mucoasele vizibile. La īnceput, pielea are o culoare galbena - deschisa, treptat culoarea se intensifica, ajungīnd la maximum dupa a 2-a saptamīna din perioada icterica. Cu aparitia icterului, starea bolnavului nu se amelioreaza, ci dimpotriva, semnele clinice de intoxicatie generala (anorexia, greata permanenta, voma repetata, cefalee, ameteala, dureri īn rebordul drept etc.) se intensifica. Uneori apar semne hemoragice (hemoragii din nas, gingie, menstruatii abundente). Durata perioadei icterice este de 3-4, iar uneori si pīna la 5-6 saptamīni.
Perioada de convalescenta
se caracterizeaza prin ameliorarea starii generale: icterul dispare, pofta de māncare este vadita, culoarea urinei si a scaunului devin normale, Se mai pot pastra asa senine clinice: dureri ori senzatia de greutate īn rebordul drept, slabiciune generala moderata.
HVB īn afara de forma icterica poate avea si alte forme clinice, ca: anictericā, frusta, subclinica si inaparenta. Ultimile continua sa fie studiate odata cu determinarea .markerilor acestei infectii.
O forma a. infectiei B prezinta si purtatorii de HBsAg. care poate fi acuta si cronica. La purtatori lipsesc semnele clinice, morfologice si biochimice. Pentru clinicisti este foarte important de a diferentia pe adevaratii purtatori, "purtatori sanatosi" de bolnavii de hepatita virala cronica persistenta, unde manifestarile clinice sīnt minime.
HVB poate evolua īn forma prelungita (de la 3 pīna la 6 luni). Ea este frecventa īn HVB, fiind de mai multe forme: hepatita prelungita simpla, persistenta, colestatica si cu recrudescente (ondulata, recidevanta).
HVB evoluaza īn forma usoara, medie, grava si foarte grava (f ulminanta). Criterii clinice de severitate a bolii sīnt prezentate prin gradul de intensitate a icterului si simptoame de intoxicatie generala; schimbari neuropshicie (cefalee, vertijuri, tremuraturi involuntare ale degetelor, insomnie, somnolenta, slabiciune generala accentuata), agravarea simptomelor digestive (anorexie, greata, voma repetata) si sindromul hemoragic (epistaxis, purpura cutanata ect.)
In formele usoare semnele clinice de intoxicatie generala lipsesc, ori sīnt putin pronuntate, icterul este moderat. In formele medii simptomele de intoxicatie generale sīnt moderate, iar icterul pronuntat, īn formele grave semnele clinice de intoxicatie generala sīnt accentuate, icterul devine intens.
Necroza hepatica acuta ( NHA) este forma cea mai grava a HVB si se caracterizeaza histologic printr-o necroza masiva hepatica, iar clinic si biochimic prin tabloul de insuficienta hepatica acuta cu evolutie rapida spre coma si sfīrsit letal. NHA. evoluaza īn patru stadii: precoma I si II, coma I si II. Īn stadiul I sīnt prezente urmatoarele semne clinice: starea usoara de agitatie psihica, vorbire neclara, insomnie nocturna, somnolenta ziua,.anorexie, greata permanenta, voma repetata, dureri īn rebordul drept. In stadiul II - stare de confuzie accentuata, halucinatii, delir, agitatie neuropsinica, micsorare intensa a ficatului. īn stadiul III - somn profund, tulburari de reflexe, ficatul e mult scazut in.volum ori nu se palpeaza definitiv, īn stadiul IV - coma profunda, din care bolnavul nu poate fi trezit, pierderea reflexelor si a controlului sfincterelor.
Pin anamneza epidemiologica se va constata: contacte cu bolnavii de hepatita 'virala B, contacte profesionale, posibilitati de inoculare parenterala (manopere medicale cu risc de transmitere a HVB: transfuzii de sīnge sau de derivatele lui, hemodializa, infectii cu instrumente nesterilizate, interventii stomatologice, ginecologice, urologice, etc.) īn intervalul de 45-180 zile, contaminare cu purtatori de HBsAg.
Datele clinice, care pledeaza pentru diagnostic sīnt: perioada lunga de incubatie, perioada preicterica prelungita (pīna la 1 luna de zile si mai mult) instalata lent cu astenie, artralgie, greturi si voma, pierderea poftei de mīncare, jena ori dureri īn hipocondrul drept, urina de culoare īnchisa si scaun suriu, febra discreta, marirea ficatului īn volum. Aceste fenomene se accentuiaza progresiv pīna la instalarea fazei clinice.
Testele de laborator biochimice - determinarea bilirubinei, care īn HVB creste, īndeosebi bilirubina glicuronoconjugata ( directa). Testele enzimatice pun īn evidenta leziunile celulare hepatice (citoliza), care elibereaza īn sīnge o serie de enzime: ALAT, ASAT, FlFA, FDFA, LDG, MDG, Ur etc.; modificarile proteinelor serice (testul de turbiditate la timol, proba cu sublimat, electroforeza proteinelor), testele de coagulare care au valori de a aprecia severitatea bolii (protrombina, antiplasmina); teste uzuale īn diagnosticul diferertial de la icterul mecanic: fosfataza alcalina, colesterina, betalipoproteidele.
Testele specifice pun īn evidenta numerosi markeri ai prezentei infectiei hepatice cu HVB si anume: HBsAg (si anticorpii respectivi), HBcAg (si anticorpii respectivi), HBeAg (si anticorpii respectivi). Pentru uz praotic īn decelarea de HBsAg se foloseste reactia de aglutinare indirecta (RAI), cele mai sensibile sīnt ARI si AlE, unde sīnt apreciati markerii HVB.
In evolutia normala a HVB, HBsAg este depistat din incubatie cu 8-4 saptamāni īnainte de debutul bolii clinice, de aparitia semnele clinice si biochimice.
Obtinerea unor rezultate negative pentru HBsAg nu īnseamna si infirmarea diagnosticului de HVB. Sīnt posibile īn acest oaz urmatoarele eventualitati:
- decelarea prea tīrzie a antigenului,
- blocarea antigenului īn complexele antigen-anticorp (īn hepatitele virale severe si īn hepatita fulminanta),
- tehnica utilizata este insuficient de sensibila pentru decelarea antigenului.
Īn aceste cazuri numai decelarea de anticorpi anti-HBc-IgM - markeri a unei infectii active, permit un diagnostic indiscutabil de HVB. Depistarea HBsAg are o deosebita importanta nu numai pentru prezenta unei infectii cu HVB, dar si pentru infectiozitatea sīngelui (bolnavi, purtatori) si ca test de prognostic.
In. perioada preicterica, HVB se poate confunda cu: toxiinfectiile alimentare, dischinezii biliare, reumatism, purpura reumatoida, nevroza astenica, mai rar, cīnd debutul poate fi cu totul atipic, cu un abdomen acut, sau o apendicita acuta.
Īn perioada icterica se pun numeroase probleme de diagnostic diferentiat. Urmeaza sa se faca diferentierea īntre cele trei mari categorii de icter: ictere hepatice (parenhimatoase), ictere posthepatice (mecanice si ictere prehepatice).
Ictere hepatice
Diferentierea trebuie facuta cu hepatitele virale de alta etiologie: hepatita de mononucleoza infectioasa, hepatita cu virus citomegalic, hepatita herpetica, febra galbena, din cursul unor enteroviroze (coxacke).
Hepatitele bacteriene cu sau fara icter pot sa apara īn: febra tifoida, salmoneloze, tuberculoza, sarcoidoza. Hepatitele spirochetozice īn - leptospiroza, din febra recurenta si din sifilisul secundar.
Hepatitele toxice cuprind o mare varietate de afectiuni hepatice īnsotite sau nu de icter. Astfel sīnt hepatita alcoolica, hepatitele īn urma īntrebuintarii diferitor substante nocive, medicamentoase (tetraciclina, novobiocina, rifampicina, izolanida, etionamida, fenotiazinele, anabolizantele de sinteza; antitiroidene, antidiabetice, anestezice).
Ictere mecanice
pot decurge cu obstructie (completa sau incompleta.) a cailor biliare: litiaza, neoplasm (hepatic sau a cailor biliare), cu ascarizi etc.
Ictere prehepatice
cuprind un vast cīmp de maladii, produse prin criza de hemoliza: ictere congenitale (sindromul Jilber, sindromul Cligler - Najjan, Dubin - Johnson, Rotor), icterele hemolitice prin enzimopatii eritrocitare, prin factori infectiosi (virali, bacterieni), toxici seu imunologici.
La gravide HVB trebuie diferentiata de icterul colestatic gravidic (icter recidivant de sarcina), icterul din disgravidii, steatoza hepatica acuta (sindromul Sheehan) si diverse ictere toxice sau de natura infectioasa.
HVB necesita si diferentierea de hepatitele A, C si E.
|
