Inainte de a defini hipertensiunea arteriala (H.T.A.), este util sa intelegem ce este tensiunea arteriala. In interiorul sistemului circular,sangele circulator,sangele circula cu o anumita presiune generate de activitatea inimii.Aceasta presiune exercitata asupra peretilor arteriolari si cardiaci (ai ventricului stang) poarta numele de tensiune (de aceea in cazul arterelor se n 353g67d umeste tensiune arteriala).In general aceasta tensiune se exprima prin doua valori :
a) tensiune arteriala sistolica (TAs)
b) tensiune arteriala diastolica (TAd)
corespunzatoare celor doua momente ale ciclului cardiac.
Ambele valori sunt exprimate in mm Hg, torr sau kilo Pascalli. Prima componenta arata valoarea la care trebuie sa ajunga sa ajunga presiunea din interiorul inimii (ventriculul stang) in timpul contractiei cardiace pentru a invinge rezistenta pe care o reprezinta arborele arterial.Cea de a doua arata presiunea sub care se afla sangele in timpul diastolei, in afara contractiei cardiace.
Hipertensiunea arteriala reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin cresterea de durata a valorilor presiunii arteriale sistolice si diastolice.
Nivelul presiunii arteriale depinde de un complex de factori si mecanisme care se interconditioneaza atat in conditii normale cat si patologice.
Principalii factori care concureaza in acest sens sunt : debitul cardiac, rezistenta periferica, vascozitatea sangelui, elasticitatea vaselor mari si volumul sanguin total.In controlul valorilor tensionale mai intervin factorii nervosi : centrii vasomotorii, baro sichemoreceptorii, sistemul nervos simpatic, glandele endocrine, contractilitatea musculaturii netede arteriolare, echilibrul apei, sodiului si potasiului in organism, actiunea unor substante vasoactive.
Ponderea si intensitatea actiunii diversilor factori sunt la randul lor influientate de factori genetici, de varsta si de sex, de conditiile mediului cosmic si social. Tulburarea mecanismelor de reglare a homeostaziei presiunii sanguine duce fie la cresterea valorilor (hipertenensiunii artriale), fie la scaderea valorilor (hipoteensiune arteriala).
Delimitarea intre valorile normale si cele patologice crescute ale presiunii arteriale este inca o problema nerezolvate pe plan teoretic.In conses, se considera ca valori normale valorile sub 140/90 mm Hg si ca hipertensiun
franca valorile de peste 160/95 mm Hg.Valorile cupinse intre cele doua limite de mai sus sunt considerate ca normale la persoanele de peste 50 ani si ca ''valoare de trecere''(hipertensiune de granita) sau valori de ''prehipertensivi'' la persoane sub 30 de ani.
Din aceasta caracterizare a hipertensiunii arteriale se poate deduce ca exista H.T.A. sistolice,H.T.A.diastolice si H.T.A.sistolo-diastolice.Cresterile de scurta durata ale presiunii arteriale (reactiile hipertensive) nu reprezinta inca o hipertensiune arteriala in sens clinic.
Cresterea de durata a valorilor presiunii arteriale reprezinta o conditie hemodinamica a repercursiunii asupra imimii (ca organ de pompa), asupra vaselor si asupra circulatiei capilare si nutritiei tesuturilor.In consecinta ,vor avea loc o serie de modificari morfologice si functionale atat la nivelul aparatului cardiovascular, cat si la nivelul tesuturilor, modificari care constituie sindromul de H.T.A.
Cauza si mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale pot fi cunoscute(H.T.A.''secundara''sau''simptomatica'') saunecunoscute(H.T.A.''primara ''sau''esentiala)''.
In evolutia sa, hipertensiunea arteriala poate determina o afectare foarte lenta, progresiva a organelor (H.T.A.''benigna'')sau poate duce in foarte scurt timp la leziuni organice severe sau insuficienta functionala a acestora (H.T.A.''maligna''). In evolutia hipertensiunii arteriale benigna se descriu mai multe faze, in functie de valorile presiunii arteriale si de starea morfo-functionala a principalelor organe care sufera consecinte din cauza hipertensiunii arteriale.
|
