Hormonul antidiuretic si peptidele natriuretice in insuficienta cardiaca.
In insuficienta cardiaca exista un nivel crescut de ADH sanguin. Factorul principal care declanseaza cresterea secretiei de ADH este scaderea debitului 333k106d sistemic si scaderea volumului efectiv circulant. Scaderea volemiei este perceputa de receptorii arteriali de la care pornesc impulsuri spre zona retrohipofizara si determina cresterea secretiei de ADH. ADH tinde sa refaca volumul circulant prin reabsorbtia paei la nivel renal. Volumul circulant se reface si treptat se ajunge la hipervolemie. Refacerea volemiei ar trebui sa stimuleze receptorii care sa determine impulsuri ce inhiba secretia de ADH, dar acestia continua sa trasmita informatii despre volumul mic pentru ca peretele arterial devine mai rigid datorita imbibarii lui cu apa si sodiu, si nu mau are variatii de distensie la cresterea sau scaderea volumului circulant. In plus hipovolemia persistenta determina pierderea sensibilitatii receptorilor. Adh continua sa se secrete in cantitati mari si datorita angiotensinei II care stimuleaza direct secretia de ADH.
Peptidele natriuretice au caactiune principala cresterea natriurezei si a eliminarii de apa. Au si efect vasodilatator important mai ales pe arteriole. Efectul este direct (prin activarea guanilatciclazei si aproducerii GMPc) si indirect (prin contracararea actiunilor vasoconstrictoare ale noradrenalinei, angiotensinei II, endotelinei si vasopresinei).
Stimularea eliberarii peptidelor este reprezentata de distensia peretelui atrial care determina stimularea unor mecanoreceptori din peretii atriali.
Efecte favorabile: se opun retentiei hidrosaline exagerate, se opun vasoconstrictiei exagerate. Efectele favorabile nu se simt in insuficienta cardiaca pentru ca:
nivelul crescut de peptide pe termen lung prin mecanisme de "down-regulation" determina scaderea expresiei receptorilor renali si vasculari pentru peptide.
Distensia prelungita a peretilor caridaci determina pierderea progresiva asensibilitatii receptorilor de pe celulele granulate, care nu mai elibereaza peptide intr-o cantitate prea mare.
Miocardul ar putea sintetiza si peptide inactive biologic.
|
