IMPLANTELE LAMĂ LA MAXILAR
Problema care se ridica este vecinatatea sinusului maxilar. Penetrarea implantelor în sinus determina sinuzite.
TATUM face distinctia între:
Cavitatea osoasa sinusal 444i84e a, unde este permisa patrunderea implantului, si,
Cavitatea mucoasa, unde este interzisa penetrarea implantului. Aceasta diferentiere stând la baza tehnicilor de elevare a sinusului.
Preoperator, trebuiesc stabilite câteva detalii, cum ar fi: volumul sinusului, cantitatea de os alveolar, densitatea osului alvevolar, eventuale afectiuni ale sinusului, cu ajutorul examenelor imagistice complementare: Rx retroalveolar, panoramice, tomodensitometria (DENTASCANUL).
Astfel se deceleaza 3 variante de sinus: mic, mediu si mare.
sinusul mic: osul alveolar subiacent are înaltime peste 10mm pe toata lungimea lui (regiune premolara - molara); grosime variabila, uneori, osul disponibil este situat V sau P.
sinusul mijlociu: prezinta 2 zone în care osul alveolar are un volum satisfacator: zona premolarului 1 si zona tuberozitara. Între aceste zone, corespunzator PM 2 si molarilor, osul are o înaltime de 1-5mm.
sinusul mare: peretii sinusului sunt neînsemnati, subtiri (1-2mm) în totalitate, osul alveolar este complet disparut.
Planul terapeutic se va diferentia în functie de tipul de sinus.
VI. Sutura lamboului.
Dupa 6 luni se face tratamentul protetic.
Latimea obligatorie a crestei osoase este:
Pentru implantele suurub: diametrul implantului este de cel putin 3mm, la care se adauga minimum 1,5mm V si 1,5mm Or, deci latimea minima a crestei trebuie sa fie de 6mm.
Pentru implantele lama: dimensiunea implantului este de 1,2mm, la care se adauga 3mm osul V si Or, deci 4,2mm.
Frecvent se impune largirea crestei, care se poate obtine prin:
Grefe osoase;
Materiale de umplere;
Membrane cu cicatrizare dirijata;
Asocierea membranelor si a materialelor de umplere.
Grefa autogena: este unanim recunoscuta ca cel mai bun material, cu capacitati osteoinductive. Se recolteaza cel mai frecvent din creasta iliaca. Dar exista risc destul de mare de rezorbtie a grefei osoase, care nu are contact osos decât cu podeaua sinusului.
Os spongios autolog asociat cu coral sau hidroxiapatita. Se obtine o pasta omogena, compacta, dar care prezinta un risc destul de mare de rezorbtie.
Trifosfat de Ca + Rifocina +sângele pacientului, obtinut prin punctie venoasa. Pasta obtinuta nu se resoarbe la fel de repede ca 2.
În cazul sinusului mijlociu, chiar daca se produce rezorbtia materialului de umplere, implantul lama este retentionat în zona premolara si tuberozitara, iar materialului rezorbit este înlocuit cu un tesut fibros, care nu va influenta prea mult stabilitatea implantului.
În cazul sinusurilor mari, se recomanda utilizarea de grefa osoasa macinata, în combinatie cu coral sau trifosfat de calciu. Aplicarea implantului se face la 9-12 luni, iar tratamentul protetic peste înca 6 luni, deci aproximativ 2 ani.
|
