INFECTIILE URINARE-STUDIU CINICO-EPIDEMIOLOGIC
Rezumat
Infectiile urinare reprezinta o problema de sanatate publica, datorita incidentei mari în populatie si complicatiilor severe. Sexul feminin este mai susceptibil. Bolile asociate care genereaza imunodepresie sau malformatiile aparatului genito-urinar reprezinta factori de risc. E. coli si alti bacili Gram-negativi sunt frecvent implicati. Antibiograma trebuie luata în considerare, monoterapia cu antibiotice este indicata.
Cuvinte cheie : bacteriurie, leucociturie, urocultura, antibiograma, E. coli.
Infectiile urinare reprezinta colonizarea aparatului urinar cu agenti microbieni, urmata de eliminarea lor urinara. Eliminarea bacteriilor prin urina defineste termenul de bacteriurie. Marcherul i 858c26i nfectiilor urinare îl reprezinta prezenta bacteriuriei la valori de peste 100.000 colonii/mmł.
Sfera agentilor etiologici implicati în acest tip de patologie este larga, unind bacterii, virusuri, fungi, paraziti. Acestia invadeaza aparatul urinar în circa 95% din cazuri pe cale ascendenta, de la nivelul rezervorului intestinal, restul de 5% prezinta o alta cale de însamântare: hematogena (cu un episod de bacteriemie), limfatica sau de neoformare.
Infectiile urinare se pot clasifica în functie de localizare în : joase (cele care au ca sediu partea inferioara a aparatului urinar) si înalte (cu localizare la nivel superior).
Diagnosticul pozitiv al infectiilor urinare se face pe baze clinice (polakiurie, disurie, dureri pelviene sau la nivel lombar, rar febra) si paraclinice (examen de urina cu leucociturie, bacteriurie si urocultura pozitiva).
Tratamentul vizeaza sterilizarea urinei, evitarea recaderilor si re-infectiilor. Se utilizeaza frecvent un singur tip de antibiotic, conform antibiogramei, care trebuie sa fie eliminat urinar activ si în concentratie suficienta la nivelul aparatului afectat si sa nu-si modifice eficienta în functie de pH- ul urinar.
Material si metoda
Studiul a fost unul retrospectiv, pe un lot de 51 cazuri, cu vârste variabile, internate la Clinica de Boli Infectioase Oradea în anul 2005 cu diagnosticul de infectie urinara, confirmate pe baza datelor clinice (polakiurie, disurie, dureri pelviene sau la nivel lombar , febra) sau paraclinice (prezenta sindromului inflamator, examen de urina cu leucociturie, sau urocultura pozitiva).
Pentru realizarea studiului s-au folosit:
Metode biochimice - determinarea hemoleucogramei si a tabloului sanguin, a sindromului inflamator (fibrinogenemie, prezenta în ser a proteinei C reactive si VSH-ul crescut), a modificarilor examenului de urina.
Persoanele provenite din mediul urban au fost mai frecvent diagnosticate cu infectii urinare - 29 cazuri (56,8%), comparativ cu 22 cazuri (43,2%) din mediul rural, datorita probabil adresabilitatii mai bune la serviciile medicale.
Adultii cu vârste cuprinse între 18 si 64 de ani au fost mai frecvent afectati - 40 cazuri (78,4%), urmati de adultii cu vârste între 65 si 88 de ani - 6 cazuri (11,7%) si copii - 5 cazuri (9,9%).
S-a observat ca în cele mai multe cazuri - 30 (58 %), infectiile urinare s-au datorat agentului etiologic E. coli, urmat de bacilul piocianic - 2 cazuri (3,9%), Klebsiella 1 caz (1,9%), Proteus - 1 caz (1,9%), restul fiind nedeterminat - 17 cazuri (33,3%).
Examenul de urina a fost modificat la 23 pacienti (45%), la restul de 28 pacienti (55%) a fost prezent doar tabloul clinic.
Urocultura a fost semnificativa pentru 34 cazuri (66,7), pentru restul de 17 cazuri (33,3%) urocultura a fost negativa .
Cazurile cu uroculturi negative fusesera tratate anterior cu antibiotice in ambulatoriu.
Tratamentul antibiotic s-a facut conform antibiogramei la 34 cazuri, din care pentru 23 cazuri (67,6%) cu antibioticul la care este cel mai sensibil germenul incriminat, la 11 (21,5%) pacienti eficienta lui a fost cotata ca intermediara.
Schema de tratament a inclus un singur antibiotic în 44 cazuri (86,2%), comparativ cu 7 cazuri (13,7%) la care s-au utilizat în asociere 2 antibiotice.
Adultii cu vârste cuprinse între 18 si 64 ani sunt mai susceptibili datorita activitatii sexuale mai frecvente în aceasta perioada.
Cel mai des întâlnit în etiologia infectiilor urinare a fost E. coli (58,8%) date ce concorda cu cele din literatura, unde se afirma prezenta sa la 90% din pacientii cu infectii urinare nespitalizati si de 50% la cei spitalizati .
Afectiunile bilio-digestive sunt cel mai frecvent asociate acestui tip de patologie, datorita sindromului entero-bilio-renal, urmate apoi de cele renale, care determina staza si colonizarea ulterioara a aparatului renal cu germeni patogeni.
1. Sexul feminin si vârsta cuprinsa între 18 si 64 de ani constituie factori de risc pentru infectiile de tract urinar.
2. Etiologia bacteriana este cel mai des întâlnita în acest tip de patologie, E. coli ramânând pe primul loc în cadrul infectiilor bacteriene spitalizate.
3. Asocierea patologiei biliare este frecvent întâlnita. alte boli asociate frecvente fiind cele cronice.
4. Tratamentul antibiotic se realizeaza conform antibiogramei, dar tinând cont de particularitatile farmaco-dinamice ale preparatului si nu în ultimul rând de eficienta lui clinica.
Al. Ciocâlteu Nefrologie clinica, Ed. Infomedica, 1998, pag. 152-208.
2. Eugene
Braunwald si colab. -
3. J. Braun - Ghid clinic de medicina interna, Editia a 5-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1997, pag.
4. Mandell, Douglas, Benett's, Principles and Practice of Infectious Diseases, 2004, vol.
5. Scheier. H- Progresses in Infectiouse Diseases-New Engl. J. Med. 2006, 190-903.
|
