INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC
ASUPRA CREsTERII TUMORILOR
Cunoscut înca din antichitate magnetul a fost considerat o piatra misterioasa care daruieste viata fara de moarte. Iata de ce am ales ca tema a lucrarii noastre Influenta câmpului magnetic asupra cresterii tumorilor. Daca influenta câmpului magetic terestru în orientarea pasarilor migratoare este binecunoscuta acum, sau actiunea terapeutica a câmpului magnetic în tratarea bolilor nervoase este folosita în centrele medicale mari si din tara noastra, despre tratarea tumorilor canceroase prin actiunea câmpului magnetic, practic nu se cunoaste nici un experiment la nivelul stiintei medicale din tara noastra.
Acest referat încearc 939g63j a prin mijloace modeste sa readuca în atentia cercetarii stiintifice impotanta studierii si a altor metode de tratare a cancerului. Lucrarea ne ofera în partea introductiva un istoric al magnetoterapiei. Magnetul a fost folosit în scopuri terapeutice înainte de a fi fost utilizat la determinarea punctelor cardinale. Ca medicament local de uz extern si în calitate de amuleta, magnetul a avut mare succes la chinezi, indieni, egipteni arabi, greci, romani etc. Despre calitatile lui terapeutice vorbesc în lucrarile lor si savantii antichitatii, Aristotel si Pliniu. Pâna în sec. XIII, se cunosc Galen sec. III, Marcel din Bordeaux sec. IV, Avicenna sec XI si Albert cel Mare sec. XIII. Toti au sustinut si au recomandat magnetul pentru alinarea unor boli însa eroii principali sustinatori ai magnetoterapiei au aparut mai târziu.
În sec al XIV- lea a trait un cunoscut medic german, Pracelsius, care poate fi socotit cel mai pasionat sustinator al calitatilor terapeutice ale magnetului. Astfel, într-o lucrare de-a sa el scrie taios si bombastic: Medici paduchiosi îmi spun adesea ca eu nu urmez sfaturile anticilor, dar de ce le-as urma oare? Tot ce au spus ei despre magnet este egal cu zero. Daca ma tineam orbeste dupa altii si nu faceam eu însumi experiente, n-as fi stiut decât ceea ce stie orice taran: ca magnetul atrage fierul. Eu afirm clar si fatis, pe baza experimentelor facute de mine, ca în magnet este ascuns un mare secret, fara de care nu se poate face nimic împotriva multor boli.
El vindeca scugerile de ochi, urechi, nas si învelisurile exterioare. Prin acelasi procedeu se vindeca ranile deschise pe solduri, fistule, cancerul, hemoragiile femeilor. În afara de acestea, magnetul face sa se retraga hernia, vindeca fracturile si galbinarea, scoate apa în caz de hidropizie, dupa cum m-am convis eu însumi, practic nu numai o data, dar nu este nevoie sa povestesc toate acestea unor ignoranti.
Preocuparile în domeniul magnetoterpie au continuat si în secolele urmatoare. Anul 1780 pote fi considerat ca anul de început al magnetoterapiei. În aceasta perioada Societatea medicala regala franceza a cercetat lucrarile lui Lenoble si a transmis concluziile sale. În concluzii se afirma ca magnetul are o actiune directa asupra nervilor, ca magnetul este eficace în tratamentul bolilor care se manifesta sub forma de convulsii si dureri puternice, dar atrage atentia asupra faptului ca trebuie sa se creada în toate minunile ce i se atribuie. Un moment important în istoria aplicarii magnetului în terapia unor boli este cazul Mesmer. El cerceteaza proprietatile magnetului natural si la un moment dat observa ca si mâinile sale fara magnet pot produce vindecari astfel se deduce faptul ca un organism poate influenta un alt organism si denumeste acest fenomen organism vital. Aplicarea magnetismului vital sau animal, cum l-au numit ei, i-a adus un mare renume de vindecator. Însa în deceniul 9 al sec XVIII, o comisie de savanti francezi a socotit teoria magnetismului ca lipsita de baza stiintifica, iar autorul ei a fost socotit sarlatan. Mai târziu magnetismul animal si-a capatat locul cuvenit fiind denumit hipnoza. Pactica tratarii cu magnetul a continuat de-a lungul sec. XIX.
În anul 1881 N.I. Grigoriev publica cartea Metaloscopia si metaloterapia în care erau sintetizate efectele curative ale magnetului. Batkin si Charcot au remarcat ca magnetul poate avea diferite efecte.
1. Provoaca mâncarimi, furnicaturi, întepaturi la locul aplicarii
2. Restabileste sensibilitatea pielii, retinei sau transporta anestezia de la partea bolnava a corpului la cea sanatoasa
3. Provoaca sau împiedica paralizii sau convulsii
4. Alina dureri având origini diferite sau provoaca dureri
În anii 70 câmpul magnetic alternativ a început sa fie folosit în scopuri curative în institutul de balneologie si fizioterapie din Bucuresti. La acest institut s-au efectuat tratamente pentru cazurile de dereglare functionala a sistemului nervos, în bolile cronice ale diferitelor organe si unele boli de piele. Nu trebuie omis faptul ca perioada anilor 60 - '70 erau la mare cautare bratarile magnetice pe care firme japoneze producatoare le anuntau ca vindecatoare într-un lung sir de boli. Expunerea în stil pretentios a instructiunilor de folosire ne face sa ne gândim ca în acest caz era urmarit în mod deosebit interesul comercial. Ne dam seama din aceasta expunere ca interesul pentru efectul terapeutic al câmpului magnetic s-a nascut de foarte mult timp si ca acest interes nu a scazut o data cu trecerea vremii.
În cele ce urmeaza ne vom opri atentia asupra câmpului magnetic în inhibarea tumorilor canceroase. Desi aceste preocupari au prins contur în a doua jumatate a acestui secol, la noi în tara cercetari în acest domeniu nu se cunosc. Cei care pot fi considerati initiatorii cercetarilor în domeniul înhibarii cresterilor tumorilor canceroase sub actiunea câmpului magnetic au fost fizicienii maghiari Madelaine si Jeno Barnothi. Un caz tragic în familia Barnothi în fata caruia medicina a fost neputincioasa l-a determinat pe acest fizician sa înceapa cercetarile pentru a gasi o posibilitate de a inhiba cresterea tumorii. Din studiile lor anterioare descoperisera ca sub influenta câmpului magnetic cresterea sistemului fibrilar este inhibata. Daca celulele canceroase se difuzeaza pe caile fibrelor iar câmpul magnetic inhiba dezvoltarea acestora, nu s-ar putea oare ca tocmai câmpul magnetic sa inhibe dezvoltarea unor tumori experimentale? Primele cercetari au fost întreprinse pe un lot de 22 de specii carora li s-au grefat tumori experimentale. Dupa 5 zile, 6 soareci au fost pusi în câmp magnetic cu intensitatea de 3000 Oe. Toate animalele martor au murit în 14-20 de zile dupa grefa. Din cei 6 soareci expusi câmpului magnetic 4 s-au vindecat definitiv. Din 1948 sotii Barnothi se muta în SUA în statul Ilinois si îsi dedica întreaga viata magnetobiologiei. Ei continua cercetarile începute la Budapesta si constata ca rezultatul influentei câmpului magnetic asupra tumorilor depinde de felul tumorii, de metoda grefarii si de felul câmpului magnetic. Au oservat de asemenea o scadere în greutate a speciilor expuse, aceasta datorându-se încetinirii vitezei de înmultire si deci a activitatii mitotice a celulelor. Se cunostea ca tesutul tumorilor este caracterizat de o actvitate mitotica intensa si deci câmpul magnetic si deci câmpul magnetic ar putea influenta cresterea acestor tumori. În 1956 sotii Barnothi publica prima lucrare legata de acest subiect în revista engleza Nature dupa aproape 20 de ani de cercetari. În acest articol ei arata actiunea câmpului magnetic asupra compozitiei sângelui care sub aceasta actiune prezinta la început o scadere a numarului de leucocite, dar dupa încetarea actiunii câmpului magnetic numarul leucocitelor creste brusc. Aceste observatii au permis oamenilor de stiinta sa foloseascca câmpul magnetic în prevenirea bolii de iradiere în care numarul leucocitelor scade. Rolul sotilor Barnothy a fost decisiv în organizarea oamenilor de stiinta în studiul magnetobiologiei, Jena Barnothy fiind si presedintele Fondului cercetarilor biomagnetice. În paralel cu cercetarile din America ale fizicienilor Barnothy, în Italia, savantul Lenzy publica în 1940 o lucrare privind actiunea câmpului magnetic asupra cresterii tumorilor tratate în câmp alternativ de 42 de Hz si intensitate de1500-1700 Oe. El a stabilit ca daca tumorile experimentale erau tinute în câmpul magnetic înainte de grefare sau daca animalele, carora le erau inoculate, erau tratate câte 8 ore pe zi timp de 12 zile, tumorile se prindeau mai putin bine sau aveau o scadere pronuntata. Biofizicianul american Loe Gross a observat din cercetarile sale ca este posibil ca actiunea câmpului magnetic sa nu aiba loc în mod nemijlocit asupra tumorii cât a sistemului imunitar. Aceasta observatie a fost sustinuta si de medicul N.V. Vesilev din Tomask care a studiat fenomenul. Anii care au urmat au aratat ca actiunea câmpului magnetic, asociata cu alti factori poate exercita o actiune puternica asupra tumorilor. De mare importanta au fost cercetarile pe tumori spontane si nu grefate, situatie care se întâlneste la om. În acest caz cercetarile au dovedit ca persoanele care lucrau într-un câmp magnetic intens se îmbolnavesc rar de cancer si se citeaza cazul unui bolnav care s-a vindecat datorita conditiilor în care lucra. Biochimistii americani Laksman si Indumaty au studiat influenta câmpului magnetic asupra celulelor canceroase izolate. Ei au aratat ca în cazul carcinomului pielii omului mentinut în câmp magnetic de 4000 Oe numarul celulelor a scazut cu 9% în timp ce în proba martor a crescut cu 31%. Despre aceste cercetari multi fizicieni au si ei parerea lor. Multi dintre ei sunt sceptici, mai ales în privinta influentei câmpurilor magnetice constatate asupra fenomenelor biologice. Legea lui Faraday privind inductia electromagnetica demonstreaza ca variatia câmpului magnetic sau miscarea unui conductor în câmp magnetic genereaza un curent electric. Pornind de la aceasta lege, unii fizicieni considera ca numai prin curenti de inductie câmpurile magnetice pot actiona asupra sistemului nervos.
Au existat si alte pareri:
- În 1962 fizicianul sovietic I.G. Dorfmann a emis ipoteza ca macromoleculele anizotrope pot sa-si schimbe orientarea în câmp magnetic, influentând prin aceasta procesele biologice;
-În 1966 Jeno Barnothy a indicat 3 ipoteze fizice principale asupra actiunii biologice a câmpurilor magnetice:
a) Câmpul poate inhiba miscarea circulara a moleculelor mari, micsorând viteza reactiilor biochimice;
b) Schimba unghiul legaturii de valenta care influenteaza energia de transport în reactii chimice;
c) Modifica viteza deplasarii protonilor în legaturile de hidrogen dintre nucleotidele care alcatuiesc ADN;
1965 în revista Biofizica, Belousova, Kocervski, Marocinic discuta posibilitatea unei activitatii inhibatorii a câmpului magnetic asupra circulatiei mediilor lichide în organism.
I.G. Dorfmann arata ca un câmp magnetic extern poate influenta biocurentii ritmici ai diverselor tesuturi rezultatul fiind de deplasare mecanica a portiunii încarcate de curent electric, situatie perceputa de organism. Esenta situatiei consta în rezonanta care apare între frecventa biopotentialelor si cea a oscilatiilor mecanice care sunt provocate de câmp. În conditiile unei asemenea rezonante, efectele biologice vizibile pot sa apara. Dar influenta biologica a câmpurilor magnetice nu poate fi rugata, poate ca apa, componenta esentiala a organismului reactioneaza la acest factor fizic.
Concluzii
A fost nevoie de mult timp si multe dovezi stiintifice obiective pentru a se putea depasi pragul psihologic si de a nu se mai considera magnetobiologia apanajul unor originalisti. Chiar dovezile contradictorii ale unor biologi au aratat ca efectul depinde de particularitatile individuale ale obiectului de studiu, de sexul, rasa, vârsta si starea functionala a organismului experimental. Pe drumul elucidarii mecanismului de influenta a câmpului magnetic se ridica clar o piedica: lipsa unei teorii fizice generale acceptate privind actiunea câmpului magnetic asupra organismelor. Fizicienii emit ipoteza pe baza faptelor biologice verificate de biologi. Este clar ca numai munca în colectiv ale diversilor specialisti sta la baza succesului.
|
