Au urmatoarele efecte: grabesc procesul de adormire, cresc durata totala a somnului, micsoreaza frecventa si durata trezirilor în cursul noptii, deprima actiunea tuturor tesuturilor excitabile. SNC este deprimat gradat, în functie de doza trecând prin stadiile de sedare, somn, anestezie generala, coma.
Barbituricele au indice terapeutic mic si un grad redus de selectivitate - astfel încât nu se poate obtine efectul dorit fara o deprimare generala a SNC, dar perceptia si reactia la durere nu sunt influentate pâna nu dispare constiinta.
Mecanism de actiune
La nivelul sinapselor GABA-ergice produc eliberari de GABA si împiedica recaptarea acestuia; la nivel postsinaptic intra în competitie pe receptorii GABA cu antagonistii GABA.
Au actiune inductoare asupra enzimelor microzomale si a altor enzime hepatice (tratamentul cronic cu barbiturice, creste pâna la dublu viteza metabolizarii unor medicamente si a unor compusi fiziologici, de asemenea este grabita metabolizarea a însisi derivatilor barbiturici).
În cazul administrarii orale se absorb rapid (mai ales când se folosesc sarurile sodice si când stomacul este gol)
Compusii solubili în lipide se leaga partial de proteinele plasmatice, se distribuie rapid în creier si de la creier la alte tesuturi, se metabolizeaza predominant prin ficat. Barbituricele cu efect rapid si durata scurta de actiune sunt folosite ca hipnotice.
Compusi mai putin solubili în lipide se leaga în mica masura de proteinele plasmatice, se distribuie l 11411c217l ent în alte tesuturi epurarea se face încet în parte prin metabolizare, în parte prin eliminare renala (barbiturice cu durata lunga)
Barbituricele trec usor în sângele fetal dar sunt secretate în proportie mica prin laptele matern.
Efecte nedorite la administrarea barbituricelor
- deprimare centrala nespecifica cu senzatie de oboseala si scaderea performantelor psihomotorii.
- somnolenta la trezire (mai ales pentru compusii cu efect durabil si pentru dozele mari)
- sedare reziduala prelungita ocazional
- excitatie psihomotorie paradoxala, cu stare confuzionala (mai ales la batrâni, la cei debilitati)
- rar, stare ebrioasa, vertij, cefalee
- incoordonare motorie (batrâni)
Administrarea de lunga durata - este dezavantajoasa din cauza tulburarilor de somn si a riscului de producere a dependentei.
În timp apare dereglarea somnului fiziologic si toleranta (mai ales la barbiturice cu efect de lunga durata) - care intereseaza mai ales efectul sedativ hipnotic, astfel încât în cursul terapiei cronice exista riscul intoxicatiei acute!!!
Toleranta este încrucisata pentru barbiturice, alte hipnotice, alcool, anestezice generale, în parte pentru tranchilizante.
Dependenta fizica este cu atât mai marcata cu cât doza zilnica este mai mare si tratamentul mai îndelungat.
Sindromul de abstinenta - manifesta:
modificari EEG
nervozitate, agitatie
insomnie, tremor
în cazuri grave, delir, convulsii
Fenomenele apar rapid (24 ore) si sunt maxime la 2-3 zile dupa oprirea administrarii barbituricelor cu durata scurta - si se dezvolta mai lent si sunt mai putin acute în cazul barbituricelor cu efect durabil.
Intoxicatia acuta este una din cele mai frecvente întâlnita în practica medicala (în scop de sinucidere - cele mai frecvente medicamente folosite):
Rar, poate apare intoxicatie dupa ingestie accidentala de doze excesive, favorizate de starea de dependenta sau de fenomenele confuzive care apar uneori în cazul abuzului abuzului acut (periculosi fiind compusii cu actiune rapida si durata scurta sau medii - doza letala este de 1-3g)
Pentru compusii cu durata lunga doza letala este de 5-10g
Manifestari clinice - la început, o stare grava precomatoasa
vorbire incoerenta, confuzie
incoordonare motorie
cefalee, greata, voma.
Coma se poate instala brusc fiind linistita, profunda cu relaxare musculara si areflexie osteotendinoasa si cutaneomucoasa.
bradipnee, hipotensiune
colaps, hipotermie, oligurie.
Uneori apar leziuni buboase ale pielii, cu necroze ganglionare sudoripare.
La doze foarte mari, moartea survine prin paralizie respiratorie, colaps cu insuficienta renala acuta.
Diagnostic: - împrejurarile intoxicatiei
Tratament
- daca toxicul a fost ingerat de curând si bolnavul nu a intrat înca în coma se face: - provocarea varsaturii
- spalatura gastrica
- reanimare respiratorie
- perfuzii cu glucoza
Pacientul va fi pus în pozitie declina, se va face aspiratie traheala, iar în cazuri grave intubare si ventilatie artificiala.
Eliminarea toxicului trebuie grabita prin alcalinizarea urinii si diureza fortata: 4-8 litri ser bicarbonat/24 ore, manitol, ser glucozat.
În cazuri foarte grave se practica hemodializa sau hemoperfuzie.
Se pot administra antibiotice pentru a reduce frecventa complicatiilor infectioase.
NU!! Se recomanda administrarea excitantelor cerebrale.
INTOXICAŢIA CU BENZODIAZEPINE
Benzodiazepinele sunt compusi cu nucleu benzodiazepinic, cu efecte hipnotice, sedative, tranchilizante. Unele au proprietati miorelaxante, iar unele sunt anticonvulsivante active. Din punct de vedere a toxicitatii benzodiazepinele sunt mai putin periculoase decât barbituricele.
- sedativ (deprimare psihomotorie chiar la doze mici).
Unele se comporta ca antagonisti: ex. FLUMAZENIL folosit pentru combaterea deprimarii centrale produse de doze mari de benzodiazepine agoniste (tranchilizante).
- miorelaxant (toate benzodiazepinele cresc pragul la convulsii si pot preveni sau opri convulsiile) prin deprimarea procesului de difuzare subcorticala a descarcarilor convulsivante.
În doze mari, determina anestezie generala superficiala. (Diazepam, Midazolam, Lorazepam- folosite pentru inductia si facilitarea anesteziei generale. Pot provoca deprimare postanestezica prelungita).
Se absorb bine în intestin, viteza absorbtiei difera de la substanta la substanta în functie de calitatea substantei active si de forma farmaceutica.
- adm. injectabil i. m., absorbtia este lenta si inegala.
Sunt metabolizate intens în ficat.
dupa ingerare
greturi, varsaturi, gust metalic
dureri abdominale (colica plumbica)
scaune negre, (prin formare de sulfura de plumb)
diaree, constipatie.
- la persoanele expuse profesional se dozeaza în urina sulfat - indexul (raportul între sulful anorganic si sulful total (anorganic + conjugal)
Scaderea < 0,85 (ca urmare a cresterii fractiunii de sulf conjugat prin conjugarea fenolilor - metaboliti ai benzenului) este un semn de împregnare benzenica.
- se dozeaza în urina fenolii liberi si conjugat
Toluenul - are proprietati similare benzenului, dar este de doua ori mai putin volatil, patrunde pe cale respiratorie o parte este expirata, iar majoritatea cantitatii absorbite este oxidata la acid benzoic, netoxic si eliminata renal sub forma de acid hipuric. O mica fractiune sufera oxidare hepatica rezultând metaboliti toxici.
Toxicitatea acuta atât ca efect narcotic cât si iritant este mai mare ca a benzenului.
Apar tulburari prenarcotice pentru ca iritatia oculo-respiratorie puternica nu permite o expunere îndelungata ce ar produce narcoza.
Cronica:
Toluenul are actiune iritanta locala si actiune toxica generala (prin impregnarea lipozomilor din SNC), în special medulotoxica.
Doza letala 10-15 ml (ingerare)
De asemenea se produc tulburari neuropsihice, cefalee, oboseala, iritabilitate, incoordonare motorie, manifestari digestive, iritatie oculara si respiratorie.
Diagnostic - la persoanele expuse profesional se determina actiuni hipuric urinate
Tratament - acelasi ca la benzen.
Hidrocarburi alifatice halogenate
Toti compusii în general sunt liposolubili si volatili. Patrund în principal pe cale respiratorie, o parte se elimina prin expiratie, iar o parte este vehiculata de lipoproteinele sangvine.
O fractiune din cantitatea deosebita este stocata provizoriu în tesuturile lipoide si ulterior este eliminata prin expiratie si secundar prin urina.
Cealalta fractiune este metabolizata si excretata ca produsi hidrosolubili.
Toxicitatea se datoreaza în general moleculei netransformate si secundar metabolitilor. Efectele produse în intoxicatia acuta sunt comune tuturor compusilor cu actiune iritanta cutaneo mucoasa si actiune narcotica.
Actiunea asupra SNC se exprima în intoxicatia acuta prin narcoza (de la o usoara stare ebrioasa pâna la narcoza profunda). În doze mari se poate produce deprimarea bulbara cu paralizia centrilor vitali.
În intoxicatia cronica SNC este afectat în diverse grade, de la sindrom de tip prenarcotic persistent (encefalopatie toxica), pâna la tulburari neuropsihice profunde. Actiunea iritanta se manifesta prin diferite intensitati la nivel tegumentar si prin edem pulmonar. Contactul prelungit cu hidrocarburile halogenta determina dermatoze.
Actiunea hepatotoxica se produce mai ales în caz de intoxicatie cu clorura de metil si tetraclorura de carbon.
În caz de expunere unica prelungita, afectarea hepatica este reversibila, în timp ce în intoxicatia cronica (cu tetraclorura de carbon) se produce ciroza.
Actiune nefrotoxica variaza în caz de intoxicatie acuta si cronica de la afectare reversibila pâna la necroza tubulara renala toxica.
Actiunea asupra aparatului cardiovascular poate fi foarte grava când se produc fibrilatii ventriculare.
Tratament:
În intoxicatii prin inhalare se scoate victima din mediul toxic, se spala tegumentele cu multa apa.
- se va face de urgenta respiratie artificiala, oxigenoterapia
În intoxicatii prin ingerare se face spalatura gastrica, urmata de purgativ salin
Este absolut necesar repausul la pat (risc de edem pulmonar acut) si supraveghere medicala permanenta.
|
