INTOXICAŢIA CU MORFINĂ
Morfina - este un alcaloid din opiu.
Administrarea la bolnavii cu dureri, are efect analgezic si electiv (īnlatura caracterul de suferinta al senzatiei dureroase care devine suportabila, cu cresterea moderata a pragului la durere)
Efectul analgezic este maxim la 1 ora de la administrarea i.m. si 2 ore de la administrarea orala (durata efectului este 4, r 757w229h espectiv 7 ore)
Adminstrarea i.v. īn doze mari determina o analgezie puternica cu pierderea cunostintei care poate fi folosita īn scop anestezic.
La bolnavii cu anxietate si agitatii, are efect sedativ si anxiolitic marcat cu o nuanta de euforie
Deprimarea respiratorie apare la doze terapeutice si este maxima la doze toxice.
Potentialul morfinei de a dezvolta dependenta (psihica, toleranta fizica) este mare.
Efectele sale se datoreaza īn cea mai mare parte stimularii receptorilor opioizi. Actiunea agonista pe Rm este responsabila de inhibarea senzatiei dureroase la nivelul supraspinal, deprimarea respiratorie, euforie, dependenta fizica. Actiunea pe Rk determina inhibarea senzatiei dureroase la nivelul maduvei spinarii, sedare, disforie, mioza.
Indicatii ale morfinei
Dozarea morfinei impune multa prudenta deoarece indicele sau terapeutic este mic. Dozele maxime prevazute īn Farmacopeea Romāna sunt: 20mg pentru o singura administrare sau 60mg/24ore
Pentru a evita sindromul de abstinenta grav, morfina poate fi īnlocuita cu Metadona (care suprimata la rāndul ei, provoaca un sindrom de abstinenta relativ usor).
Se poate folosi īn terapia addictiei clonidina (simpatolitic central) care opreste eliberarea excesiva de noradrenalina si furtuna vegetativa declansata. Simultan se administreaza si antagonisti competitivi ai receptorilor pentru opioizi, pentru a accelera revenirea la sensibilitatea anterioara fata de opioizi.
Dupa dezintoxicare se pot administra timp īndelungat doze mici de antagonist: naloxon, naltrexon, nalmefen (care o protectie fata de o eventuala reluare a toxicului evitānd dependenta si sindromul de abstinenta).
Se poate produce prin supradozare īn conditiile folosirii medicale sau īn scop de sinucidere. Riscul este mare la persoanele cu dependenta si toleranta care sunt obisnuite cu doze mari dar la care sensibilitatea revine dupa cāteva zile de īntrerupere a drogului.
Fenomenele apar putin timp de la injectare sau ingestie si evolueaza progresiv.
greata, varsaturi, alimentare sau bilioase
torpoare, tresariri musculare sau convulsii
mioza punctiforma
dispnee, edem pulmonar acut,
cianoza, bradipnee pāna la apnee
colaps, coma (fara semne de localizare)
- resuscitare cardio-respiratorie
|