INTRODUCERE IN REFLEXOLOGIE
Reflexologia occidentala, asa cum o cunoastem noi astazi, isi are originea in stravechea presopunctura (acupunctura) chinezeasca, care a dezvoltat studiul corpului energetic uman. al meridianelor, zonelor energetice si punctelor de proiectie a organelor pe extremitatile corpului: talpile, palmele, fetele dorsale ale picioarelor si mainilor, gleznele, pavilioanele urechilor, fata, ochi. etc. Ca ramura a medicinii orientale, reflexologia este stiin&# 111c29b 355;a zonelor reflexogene ale organismului reprezentate pe extremitatile corpului, indiferent de distanta fata de zona pe care o reprezinta.
Organele corpului uman, componente inseparabile ale intregului organism, au legaturi energetice si nervoase directe cu punctele reflexogene corespunzatoare.
Reflexologia sau terapia zonala, a fost introdusa si popularizata in Occident de catre medicul american William Fitzgerald, la inceputul secolului al XX-lea, care dupa o indelungata practica medicala in mari metropole ale Europei ca Paris, Eondra si Viena, se intoarce in America natala, la spitalul din Hartford si aduce in atentia lumii medicale cercetarile sale cu privire la vechile tehnici terapeutice chinezesti. El demonstreaza practic cum prin apasarea unor puncte cheie situate pe extremitatile corpului (mai ales picioare), putea normaliza activitatea fiziologica in alte zone ale corpului, situate la distanta fata de punctul masat.
Cercetarile sale au fost preluate de prietenul si colegul sau dr. Joe Riley, prin intermediul caruia au ajuns in atentia fiziolerapeutei Eunice Ingham, practicanta intr-un mare spital din St. Petersburg, Florida. Ea a introdus refiexoterapia, asa cum o cunoastem noi astazi, in sectia sa de fizioterapie si a obtinut rezultate exceptionale in imbunatatirea mobilitatii, tratarea diverselor dureri, vindecarea unor boli cronice si accelerarea proceselor de recuperare dupa interventiile chirurgicale grave. Tot lui Eunice Ingham ii datoram si prima carte de reflexoterapie din lume si deschiderea primei scoli specializate pentru pregatirea reflexoterapeutilor. Dupa 40 de ani de practica si rezultate deosebite obtinute prin refiexologie, ea a murit in anul 1952.
Reflexologia nu poate explica la nivelul stiintific al medicinii alopate existenta proiectiei la extremitati a organelor interne. Aceasta cunoastere apartine medicinei alternative. Ea stipuleaza existenta in corpul uman a zece puncte energetice. Aceste puncte sunt longitudinale, traverseaza intregul corp, incepand de Ia picioare, continuand prin maini, terminandu-se in crestetul capului. Aceasta distributie energetica a fost precizata de catre dr. William Fitzgerald, specialistul O.R.L american, la sfarsitul secolului XIX, dupa studierea si sistematizarea vechilor teorii energetice chinezesti.
Cele zece puncte energetice sunt impartite simetric in doua grupe perechi a cate 5 puncte longitudinale, pe fiecare parte a corpului, intr-un fel corespunzator
celor 5 + 5 degete de la picioare si de la maini.
Zona l se afla pe mijlocul corpului, cuprinzand coloana vertebrala de~o parte si de alta. incepe in degetele mari de la picioare si policelc mainilor, parcurge partea interioara a picioarelor si a bratelor, organele genitale, se uneste de-a lungul coloanei vertebrale, strabate gatul, barbia, gura. nasul, fruntea si se termina in crestetul capului. Zona l este cea mai importanta si mai sensibila zona a corpului.
Zona 2 incepe in degetul al doilea de la picioare, parcurge picioarele, genunchii, coapsele, soldurile, trunchiul, se uneste cu punctele de la maini care incep in cele doua aratatoare, strabate pieptul, gatul, fata si capul.
In acelasi fel sunt constituite si punctele 3, 4 si 5, incepand din degetele mijlocii, inelare si degetele mici de la maini si picioare, care, strabatand corpul ca niste adevarate benzi energetice, cuprind articulatiile si organele pe care le intalnesc pe traseu. Eficienta tuturor terapiilor complementare se bazeaza pe principiul eliminarii blocajelor de flux energetic si declansarii procesului de vindecare naturala.
1.2. IMPARTIREA CONVENTIONALA A TALPILOR
Corespunzator zonelor anatomice constitutive ale corpului si a proiectiei organelor pe extremitati, au fost trasate si principalele linii de pe maini si picioare. Acestea intersecteaza cele 10 puncte descrise anterior si impart picioarele si mainile, reprezentante ale proiectiei corpului uman, in sectoare conventionale. Liniile conventionale impart picioarele si mainile in sectoare largi, corespunzatoare unor regiuni importante ale corpului si functiunilor sale,
1. Linia umerilor-se intinde de la baza degetului mare, traversand pe latime talpa spre inceputul metatarsianului degetului mic, mergand paralel cu linia degetelor. Considerata linie principala, ea separa partea superioara a corpului de trunchi.
2. Linia diafragmei - este linia secundara ce separa toracele de abdomen. Ha porneste de sub mont, descriind o linie paralela cu linia umerilor, marcand totodata terminatia zonei mai late a labelor, corespondenta a cutiei toracice.
3. Linia pelviana - separa abdomenul de micul bazin, situat la baza trunchiului. Ca linie principala, ea marcheaza partea superioara a calcaiului.
|
