INVELISUL CORPULUI UMAN - PIELEA
Structura pielii la prima vedere pare a fi simpla, însa acest învelis este foarte complicat. Izolarea corpului uman împotriva influentei, factorilor nefavorabili ai mediului înconjurator, protejeaza organismul de temperaturi ridicate sau scazute, de penetrarea apei si a tuturor agentilor patogeni: bacterii, virusi, fungi, protozoare, nematozi, etc. Pielea este un filtru foarte bun, prin care pot penetra numai anumite substante benefice pentru organism. Nu tot ceea ce patrunde în organism injectabil, penetrând for# 434h723e 5;at pielea, este benefic organismului, macromoleculele penetrate fortat produc de multe ori poluarea întregului organism, de aceea, acum se elaboreaza metode noi de interventie în organism prin piele (filtru), care sa nu influenteze negativ procesele vitale.
Studiul acestui învelis a dat nastere unei stiinte separate - DERMATOLOGIA, considerata a fi foarte complexa deoarece pe piele apar o gama de afectiuni complicate care pot fi provocate de catre factori interni si externi greu de diagnosticat.
Din punct de vedere histologic pielea corpului uman este alcatuita din mai multe structuri. Epidermul este construit din mai multe straturi de celule denumite generos keratocite din cauza functiei de baza. Stratul bazal este alcatuit dintr-o grupa de celule keratocitice rezistente la actiunea factorilor nefavorabili ai mediului înconjurator. Printre aceste celule se afla melanocitele, celulele Langerhans si celulele Merke.
Keratitele bazale sunt celule cilindrice înalte, implantate vertical, cu nucleul voluminos, oval, hipercromatic, intens bazofil, ocupând aproape tot volumul celulelor. Aceste celule în procesul turn over-ilor genereaza celulele straturilor supra-adiacente. Aici deseori se observa prezenta mitozei - proces care în celelalte celule nu se observa. Celulele cilindrice se leaga de membrana bazala prin filamente groase spiralate.
Stratul mucos al lui Malpighi reprezinta portiunea cea mai groasa a epidermului si prezinta mai multe straturi de celule aranjate în mozaic. Pe masura ce se îndeparteaza de stratul bazal din care se nasc celulele, acestea se turtesc, pe masura ce se deplaseaza pe axul orizontal nucleul acestor celule pare palid si voluminos, iar citoplasma ecozinofila. În aceasta zona apar unele spatii prin care se misca limfa si în care se observa puntile de unire, "spini", constituite de expansiuni citoplasmice cu rolul de a grupa fibrele, care întaresc coeziunea între celule. Aceste punti de uniune prezinta o umflatura centrala, iar capetele se fixeaza pe îngrosari discoide ale membranei celulare.
Stratul granulos îl continua pe cel malpighian în evolutia celulelor spre suprafata. Este constituit din 1-4 rânduri de celule romboidale, dar latite pe axul orizontal. Nucleul este voluminos, în parte mascat de granulatiile de keratohialina care bureaza citoplasma, conferind celulelor o tenta închisa.
Stratul lucidum este situat între stratul granulos si cel superficial, bine vizibil numai în epidermul palmar si plantar. Acesta este constituit din 1-3 rânduri de celule, de asemenea alungite, paralele cu suprafata, prost delimitate, translucide, anucleate.
Stratul cornos a carui grosime variaza în functie de regiune, de la aproximativ 1/5 pîna la 1/2 din înaltimea epidermului, este construit din celule mult turtite, cu citoplasma eozinofila si omogena, anucleate - aspect datorat gradului mare de keratinizare.
Exista doua tipuri de keratina: keratina moale, sintetizata si prezenta în epiderm si în teaca externa a firului de par, si keratina tare prezenta în unghii si în corticala firului de par.
Procesul de keratinogeneza începe din celulele stratului bazal, dar se desavârseste în stratul cornos constituind maturizarea cornoasa în care componentele citoplasmice sunt degradate într-o masa amorfa înconjurata de o membrana impermeabila, complex care reprezinta tocmai celula cornoasa.
Reînnoirea celulelor epidermului reprezinta evolutia keratinocitelor epidermice care migreaza de la nivelul stratului germinativ, unde se reproduce în proportie de aproximativ 70%, spre suprafata, pe masura ce se produce maturarea cornoasa. Reînnoirea celulelor este mult scurtata în anumite afectiuni patologice. În cazul psoriazisului celulele se reînnoiesc numai la 4-5 zile, formând niste cruste evidente pe suprafata pielii.
Procesul de melanogenizare serveste la transferul melaninei catre keratinocitele straturilor superioare malpighiene. Melanina este un polimer cu greutate moleculara mare: sub actiunea tirozinazei enzima trece în 3,4 -dihidroxifenilalanina (DOPA) si apoi în DOPA - chinona. În final se ajunge prin polimerizarea indol 5-6 chinonei, la formarea unei polichenone regulate care da nastere melaninei unindu-se cu o glicoproteina.
Rolul esential al melaninei este de fotoprotectie având capacitatea de a absorbi radiatiile ultraviolete influentând culoarea pielii.
În epiderm, în afara de keratinocite si melanocite mai sunt prezente si alte celule:
celulele Langerhans sunt localizate între celulele stratului bazal si straturile malpighiene, poseda prelungiri dendritice si au rolul de a prezenta antigenul limfocitului T în reactiile imunitare;
celulele Merkel sunt situate imediat deasupra membranei bazale a epidermului vârfurilor degetelor, patului unghial, gingiilor, buzei si mucoasei bucale.
Jonctiunea dermo-epidermica este marcata prin prezenta membranei bazale care separa cele doua componente ale pielii. Aceasta apare cu o structura complexa în microscopia electrono-optica, cele doua componente principale fiind: lamina lucida si lamina densa.
Interlinia dermo-epidermica are o forma ondulata marginind în zona boltilor papilele dermice, iar între acestea mugurii interpapilari.
Dermul este situat imediat sub epiderm si este constituit din trei zone:
a) Dermul superficial cu o structura mai laxa;
b) Corionul demarcat în partea superioara de o linie aproape orizontala, are o structura mai densa si este situata la distanta mica sub mugurii interpapilari;
c) Dermul profund cu fascicule colagene, groase.
Structura intima a dermului comporta un schelet reprezentat de fibre colagene grupat în fascicule elastice si fibre de reticulina, de substanta fundamentala care umple spatiile interfibrilare si de celule putin numeroase, presarate rar. Dermul asigura elasticitatea, tensiunea, rezistenta la presiune si protectia mecanica a pielii.
Hipodermul este constituit dintr-o retea de trasee conjuctivo - elastice, ale carei ochiuri sunt ocupate de lobuli grasosi constituiti din celule adipoase. Sub hipoderm se afla tesutul celular subcutanat.
|
