ISTORICUL SI ORIGINEA REFLEXOLOGIEI
Reflexologia face parte din medicina traditionala chineza care are o vechime de peste 5000 de ani. Apare mentionata pentru prima data in lucrarea "Nei Jing" (Cartea interioarelor), atribuita imparatului legendar Huangdi, in care sunt descrise tehnicile de vindecare a afectiunilor 454t195e prin activarea unor puncte speciale energetice situate la distanta fata de organele pe care le reprezinta. Acest imparat intelept, medic si om de cultura a trait in jurul anului 3000 i.e.n. In secolul IV i.e.n., medicul chinez Wang-Wei prezinta reflexoterapia ca metoda, descriind tehnici speciale de masaj al talpilor, prin apasarea ferma cu policele a unor puncte timp de mai multe minute.
Cu mai mult de 4000 de ani in urma, reflexoterapia era cunoscuta si in Egiptul antic, asa cum arata o fresca descoperita in mormantul unui medic, in localitatea Saqqara. In fresca sunt reprezentati doi terapeuti care maseaza palmele si talpile a doi pacienti, probabil nobili. Fresca abunda in reprezentari simbolice. Formele de piramida simbolizeaza energia, bufnita reprezinta invatatura si intelepciunea, iar cele trei pasari albe - pacea, sanatatea si prosperitatea. Pot fi observate si reprezentari ale instrumentelor chirurgicale ale vremii.
In India antica silaba sacra "AUM" reprezenta numele esential al Divinitatii si cuprindea in semantica sa filosofica trei puncte fundamentale, reprezentand cele trei lumi: lumea telurica, demonica, umana si lumea elevata, divina. Intr-o miniatura moderna, lumea umana este reprezentata printr-un cuplu fericit, in care barbatul sta intins in largul sau, iar iubita, stand la picioarele sale ii maseaza talpile, privindu-l indragostita. Este emblema fericirii, sanatatii, iubirii si intimitatii si se pare ca nu este straina de reflexologie.
Reflexologia occidentala, asa cum este cunoscuta astazi, isi are originea in stravechea presopunctura chinezeasca, care a dezvoltat studiul corpului energetic uman, al meridianelor, zonelor energetice si punctelor de proiectie a organelor pe extremitatile corpului: talpi, palme, fetele dorsale ale picioarelor si mainilor, pavilioanele urechilor, fata, ochi, limba, intestin gros, coloana vertebrala. Aceste studii au conturat ipoteza duala potrivit careia intregul organism se proiecteaza pe fiecare organ care, la randul sau, se gaseste proiectat in orice punct al organismului.
Ca ramura a medicinii orientale, reflexologia este stiinta zonelor reflexogene ale organismului reprezentate pe extremitatile corpului, indiferent de distanta fata de zona pe care o reprezinta. Organele corpului uman au legaturi energetice si nervoase directe cu punctele reflexogene corespunzatoare.
Reflexul este activitatea fundamentala a sistemului nervos, cu ajutorul carei se regleaza relatiile dintre organe si dintre organism si mediul inconjurator.
Reflexologia sau terapia zonala a fost introdusa si popularizata in occident la inceputul secolului XX, de catre medicul american William Fitzgerald care demonstreaza practic cum, prin apasarea unor puncte cheie situate pe extremitatile corpului (mai ales picioare), putea normaliza activitatea fiziologica in alte zone ale corpului, situate la distanta fata de punctul masat.
Cercetarile sale au fost preluate de prietenul sau, dr. Joe Riley, prin intermediul caruia au ajuns in atentia fizioterapeutei Eunice Ingham, practicanta intr-un mare spital din St. Petersburg, Florida. Ea a introdus reflexoterapia, asa cum este cunoscuta astazi, in sectia sa de fizioterapie si a obtinut rezultate exceptionale in imbunatatirea mobilitatii, tratarea diverselor dureri, vindecarea unor boli cronice si accelerarea proceselor de recuperare dupa interventiile chirurgicale grave. Tot Eunice Ingham a scris prima carte de reflexoterapie din lume si a deschis prima scoala specializata pentru pregatirea reflexoterapeutilor.
Componentele principale ale reflexologiei sunt reflexodiagnosticul si reflexoterapia.
|
