Ienuparul - planta medicinala

Ienuparul - planta medicinala

(Juniperus communis)

        - Pietrele crapa de ger, dar fructele ienuparului se coc in lumina iernii. Putine plante au atata putere, ca boabele rotunde si parfumate, care sfideaza crivatul si zapezile -
         Jumatate din tara zace sub iarna grea. Zapezile navalnice, care au cazut in Transilvania si Moldova, par sa fi ingropat sub ele nu doar satele si orasele, ci si firul de viata al naturii, care mai tresalta prin vreo tulpina de pom. Aparentele sunt insa inselatoare. Nici o stihie alba, fie ea cat de puternica, nu poate intrerupe circuitul vietii, pe care Dumnezeu l-a dezlegat in firul de iarba la fel ca in om. Pe langa faptul ca o imensa rezerva de energie se afla ascunsa in plantele si arborii din paduri, exista cateva specii care chiar si acum isi desfasoara o activitate discreta, dar intensa. In plin ger, la  20¡C, bradul atinge un maximum al secretiei de uleiuri volatile, fructele de catina isi sporesc procentajul anumitor vitamine, fructele de vasc ating maturitatea si sunt consumate de pasari, ceea ce duce la o reinsamantare spontana. Tot acum, fructele ienuparului se afla in plina forta, iar acele pinului secreta, in aceasta perioada, substante cu efecte vindecatoare deosebite. Pe masura ce ajunge sa fie mai bine cunoscuta, natura se reveleaza a fi o taina tulburatoare. Putinele plante medicinale care pot fi recoltate in aceasta perioada se dovedesc, toate, a fi chiar remediile cele mai potrivite pentru a ajuta oamenii sa reziste frigului si sa se vindece de bolile iernii. 424d318e Exista o veritabila inteligenta a naturii, care vine in intampinarea tuturor creaturilor sale, pentru a le proteja si a le ajuta sa reziste. Savantii au descoperit corelatii uimitoare intre diferitele faze ale naturii, plante si oameni. De exemplu, aproape toate plantele foarte bine adaptate la frig, cu rare exceptii, au un potential anticancerigen extraordinar. Or, procesele biochimice desfasurate in timpul bolii canceroase in organismul uman sunt extrem de asemanatoare cu cele ale expunerii acestuia la frigÉ Tot mai multe asemenea corelatii se stabilesc, pe masura ce arsenalul terapeutic al naturii este mai bine cunoscut.
 
 

Descrierea plantei

         Putine specii in lume sunt atat de bine adaptate la intemperii ca ienuparul, un arbust oarecum asemanator cu bradul, cu ace mici si extrem de ascutite, cu tulpinile foarte elastice, astfel incat sa poata infrunta cele mai puternice vanturi si cele mai abundente zapezi. Ienuparul rezista deopotriva la caniculele cele mai puternice si la gerurile cele mai crancene, la secetele prelungite si la inundatiile produse de ploile torentiale. Il intalnim din zona de deal si pana aproape de crestele muntilor. Surprinzator pentru un copacel atat de spinos si "ursuz" (este o adevarata armata de tepi, fiind aproape imposibil de atins), fructele sale violet-negricioase sunt dulci si au un parfum agreabil. Le putem culege chiar si acum, in miez de iarna, cand au ajuns la deplina maturitate. Ele nu-si pierd proprietatile curative, nici pe cel mai cumplit ger, avand un veritabil antigel natural, constituit de uleiul volatil pe care-l contin. Parfumatele fructe ale ienuparului sunt unele dintre cele mai puternice medicamente naturale cunoscute, fiind utile in peste o suta de boli. Daca s-ar face un clasament al celor mai eficiente 50 de plante din flora medicinala romaneasca (ce contine in jur de 1000 de specii), cu siguranta ca ienuparul ar intra in acest clasament pentru efectele sale puternice si uluitor de rapide, in infectiile renale si urinare, in bolile cu retentie de lichide si in reumatism.
 
 

Cele mai valoroase leacuri pe baza de ienupar
- Cura cu boabe de ienupar

         Se incepe prin a se lua patru boabe de ienupar pe zi; boabele de ienupar se consuma intotdeauna pe stomacul gol, mestecandu-le incet. Se creste doza zilnic, cu cate o boaba   5, 6, 7, 8, pana se ajunge la 15 boabe, cand administrarea ienuparului incepe sa scada, tot cu o boaba pe zi, adica 14, 13, 12É, pana se ajunge din nou la patru. Pe parcursul curei, nu se consuma deloc carne si se reduce consumul de prajeli, alimente conservate, cu aditivi alimentari etc. (in cazul bolilor canceroase, acestea vor fi eliminate complet).
 
 

- Tinctura de ienupar

         Boabele uscate de ienupar se maruntesc fin, cu ajutorul rasnitei electrice de cafea sau in piua. Se pun 15 linguri de pulbere intr-un borcan cu filet, adaugandu-se apoi un pahar de spirt alimentar si un pahar de apa, amestecandu-se totul cat mai bine. Se inchide borcanul si se lasa totul la macerat, vreme de zece zile, dupa care tinctura obtinuta se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.
 
 

- Baile cu ienupar

         Se pun o mana de boabe de ienupar si doua-trei maini de ramuri de ienupar cu ace cu tot, tocate bine, in jumatate de caldare de apa, si se lasa sa se macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile si boabele sunt puse sa dea in clocot, in trei-patru litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, asa incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active.
 
 

Boli care se vindeca prin tratamentul cu ienupar

         - Cistita, nefrita, pielonefrita, uretritele   Un leac extraordinar in aceste afectiuni este tinctura de ienupar. Se ia o lingurita de tinctura in jumatate de pahar de apa, pe stomacul gol, de trei ori pe zi (atunci cand afectiunea este acuta, se pot lua si sase lingurite pe zi). De-a lungul anilor, am avut ocazia sa vad la treaba acest remediu de zeci de ori, mai ales in cazurile de cistita recidivanta. Personal, nu cunosc nici o alta planta comparabila ca forta terapeutica cu ienuparul, in bolile reno-urinare. El face sa dea inapoi si cea mai rezistenta forma de cistita, care nu raspunde nici la cele mai puternice antibiotice. Rezultate exceptionale se obtin prin asocierea tincturii de ienupar cu cea de rasina de pin, in proportii egale. Cu aceasta combinatie, chiar asociata tratamentului alopat, pot fi invinse si infectiile genito-urinare, cum ar fi cele cu infrabacterii   chlamidya sau stafilococi. De asemenea, tinctura de ienupar este un remediu foarte puternic in tratarea orhitelor si epididimitelor.
         - Pietre la rinichi si la vezica (mai ales urati)   Se foloseste tinctura de ienupar in acelasi mod descris mai sus (la cistita). Interesant este ca aceste afectiuni raspund numai la tratamentul cu tinctura, ramanand aproape "indiferente" la administrarea de decoct, infuzie sau pulbere de ienupar, precum si la cura cu boabe de ienupar.
         - Infectii intestinale (enterite, colite, dizenterie   adjuvant)   Se face cura cu boabe de ienupar. Pentru o eficienta mai mare, se poate lua, alaturi de boabele de ienupar, care sunt un antiinfectios extrem de energic, o lingurita de pulbere de iarba de cretisoara sau coada-racului, care sunt absorbante si astringente puternice.
         - Supraponderabilitate, obezitate, retinere de apa in tesuturi (inclusiv cea generata de folosirea anticonceptionalelor)   Este indicata cura cu boabe de ienupar, repetata de trei-patru ori. Pentru a obtine o scadere rapida in greutate, se va lua, trei zile la rand, cate o lingura de tinctura de ienupar, intr-un pahar cu apa, de doua-trei ori pe zi. Apa va fi astfel eliminata prompt din tesuturi, care-si vor pierde rapid aspectul "pufos". Cantitati ceva mai mari de boabe de ienupar taie pofta de mancare.
         - Boli de piele (alergie, acnee, psoriazis)   Se face un tratament de 21 de zile cu tinctura de ienupar: o lingurita de tinctura, diluata intr-un pahar de apa, se ia de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru a amplifica efectul detoxifiant al ienuparului, este bine sa fie facuta si o cura cu ceai laxativ (se gaseste in magazinele Plafar).
         - Cancer, boli virale grave   Se face cura cu boabe de ienupar de doua-trei ori la rand, cu pauze de sapte zile intre ele. Pe termen lung, ienuparul activeaza sistemul imunitar, induce procese de purificare profunde, restabileste echilibrul nervos. Desi cura cu boabe de ienupar are in aceste afectiuni rol de adjuvant, este mentionata si folosirea ei cu succes in limfom malign Hodgkin, cancer de piele si al organelor genitale, precum si in afectiuni virale, cum ar fi meningo-encefalita sau infectia cu HIV.
         - Diabet, hepatita, ciroza   In toate aceste afectiuni, ienuparul se foloseste pentru rolul sau drenant si purificator, alaturi de remediile specifice acestor afectiuni. Se fac doua cure succesive cu boabe de ienupar, la distanta de trei-cinci zile una de cealalta. In hepatita si ciroza, efectele spectaculoase le au mladitele de ienupar, culese primavara si conservate cu miere.
         - Boli nervoase, nevroza, depresii, stari de angoasa, anxietate   Cura cu boabe de ienupar, asociata unei alimentatii naturale si unor schimbari de atitudine, catalizeaza procesul de vindecare al acestor afectiuni si tulburari. Pe termen lung, ienuparul se dovedeste a fi psiho-stabilizant si anxiolitic, asigurand un climat propice vindecarii, atat a bolilor fizice, cat si a celor psihice.
 
 

Utilizari externe ale ienuparului

         - Reumatismul   Se fac bai saptamanale cu ienupar, conex cu o cura interna cu macerat la rece de ienupar, preparat astfel: patru lingurite de boabe maruntite se pun intr-un litru de apa sa se macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Se consuma pe parcursul unei zile intreaga cantitate de macerat obtinuta.
        - Afectiuni neuro-musculare, astm   Se fac bai cu ienupar, corelate cu masaj cu un unguent (poate fi si din comert), in care s-au adaugat cateva picaturi de ulei volatil de ienupar (se gaseste la Plafar).
 
 

Precautii la tratamentul cu ienupar

        - In literatura de specialitate, este adesea contraindicat tratamentul cu ienupar la persoanele cu infectii renale si urinare acute, deoarece produce iritatii. In practica, s-a remarcat insa ca efectele adverse la ienupar (resimtite sub forma unor usturimi) apar foarte rar si numai la persoanele cu o sensibilitate innascuta la acest remediu. Pentru a va verifica sensibilitatea la ienupar, incepeti tratamentul cu un sfert de doza si mariti progresiv cantitatea pana la doza normala, oprind tratamentul daca vedeti ca s-au intensificat foarte mult usturimea si senzatia de iritare.
         - In uretritele gonococice, epididimite, ienuparul este un remediu foarte rapid, care inlatura simptomele in cateva zile, dar care poate favoriza si o evolutie discreta si foarte periculoasa a bolii. De aceea, este bine sa va faceti in prealabil o analiza, luand medicatia prescrisa de catre medicul specialist si facand, in paralel, si tratamentul cu ienupar. Cand au disparut toate simptomele, este, de asemnea, bine sa fie facuta o noua analiza.
         - In infectiile urinare si renale, tratamentul cu ienupar are efecte imediate   in 24-48 de ore dispar aproape complet simptomele suparatoare. Este important insa ca tratamentul sa nu fie oprit, deoarece boala poate reaparea. De asemenea, efectul antiinfectios al ienuparului nu tine loc de sistem imunitar, care este factorul esential pentru ca cistitele, nefritele, uretritele sa nu recidiveze. Pentru a afla metode de intarire a sistemului imunitar, puteti studia programele de revigorare a imunitatii, publicate in revista noastra, in lunile de toamna ale anului 2001.