Importanta studierii etnofitoterapiei
reactii secundare de mare varietate
dependenta
intoxicatii si chiar moartea
Acestea nu pot fi asimilate, metabolizate, neputându-se nici macar prevedea urmarile nefavorabile; noile aspecte patologice au creat o noua ramura a stiintei vindecarii, a terapeuticii - farmacovigilenta, cu scopul de a atrage atentia asupra riscurilor la care este expus omul prin utilizarea unor medicamente.
Dar existând azi certitudinea ca plantele nu pot înlocui întotdeauna chimioterapeuticele, în ultimii ani se impune tot mai pregnant necesitatea realizarii unei simbioze între fitoterapie, chimioterapie si celelalte tipuri de terapii naturiste. Unicul criteriu ce se impune fiind cunoasterea reala a valorilor si riscurilor asumate de una sau de alta din metodele de terapie.
Exista o serie de cercetari si observatii care aduc în prim plan necesitatea sustinerii în continuare a fitoterapiei ca metoda de tratament:
în cadrul arsenalului terapeutic are cea mai mare vechime, trecând si asa-numita "proba a timpului" ( unele plante fiind folosite de milenii ).
datorita vechimii utilizarii lor, se cunosc atât efectele secundare cât si cele toxice.
medicamentele de origine vegetala sunt mai bine tolerate de organismul uman, fenomenele secundare si reactiile adverse fiind mult mai mult semnalate decât pentru moleculele realizate prin sinteza, deci neexistente în natura, la cere de multe ori se observa fenomene alergice.
medicamentele de origine vegetala sunt indicate în tratamentul bolilor organice, deci pe o perioada lunga de timp si datorita actiunilor mai slabe si mai putin toxice, se preteaza unui astfel de tratament.
Actiunea multor produse vegetale (mai ales sub forma de ceaiuri sau extracte) este complexa, datorita si complexitatii compozitiei chimice si se adreseaza mai multor organe sau sisteme. De foarte multe ori au actiuni sinergice, unele principii active marind actiunea unui alt principiu care se gaseste în aceeasi planta.
în multe domenii ale terapeuticii nu se poate renunta la aportul fitoterapiei, care este hotarâtor în unele boli cardiovasculare, afectiuni hepatice, intestinale, respiratorii si chiar tumorale.
au fost descoperite noi plante medicinale cu proprietati necunoscute, iar pentru altele utilizate e mai multa vreme se descriu proprietati noi.
s-au îmbunatatit mult formele farmaceutice obtinute din plantele medicinale, se cunosc principiile active la majoritate, ceea ce a permis standardizarea lor si administrarea unor doze bine stabilite.
au fost izolate în stare pura numeroase principii active vegetale, prin transpunerea la cale industriala a tehnologiilor, ceea ce a contribuit la ridicarea prestigiului si încrederii în fitoterapie si a permis obtinerea unor derivatii de semisinteza, care sa corecteze anumite caractere ale plantelor naturale (solubilitate, eficienta).
s-a terminat inventarierea rezervelor de plante medicinale si s-au introdus în cultura speciile medicinale valoroase, care asigura materia prima necesara realizarii la scara industriala a medicamentelor de origine vegetala.
Exista colective de cercetatori ce contribuie la progresul acestei ramuri terapeutice cu programe complexe botanice, farmaceutice, chimice, farmacologice si clinice.
|