Organismul uman, pe masura ce inainteaza in varsta, sufera o serie de modificari legate de declinul functiilor fiziologice, ceea ce determina o scadere a capacitatii de raspuns la stres si o crestere a incidentei bolilor. Se diminueaza capacitatea fizica, functiile pulmonare, cardiace, renale, sexuale, endocrine, auditive, vizuale.
Batranii sunt extrem de sensibili si vulnerabili, devenind dificil de ingrijit atat de personalul medical cat si de familie. In timp se produce pierderea abilitatii pentru activitatile zilnice (capacitatea de a se spala singuri, de a se imbraca, de a merge la toaleta, de a-si curata locuinta. Imobilizarea la pat poate duce la accentuarea depresiei si izolarea sociala a acestor oameni. Se pune intrebrea: trebuie sa ne temem de batranete? Batranetea este o etapa inevitabila in viata noastra, dar o putem face mai usoara si putem sa fim cat mai putin dependenti de ceilalti. Acest lucru este posibil printr-un program bine ales de exercitii fizice adaptat nivelului individual de rezistenta, sub directa supraveghere medicala. In acest mod se pastreaza functiile organismului, se previn bolile cardiovasculare, este combatuta obezitatea, scade mortalitatea.
Alimentatia trebuie adaptata si ea varstei, fara excese de grasimi animale (carne de porc grasa, untura, unt), dulciuri concentrate (ciocolata, prajituri de cofetarie), cu continut bogat in fructe si legume. Cantitatea de lichide trebuie sa fie minimum 1,5 litri pe zi.
Vizitele medicale sunt mai mult decat necesare dupa varsta de 65 de ani, in special examenele oftalmologice. O data pe an este necesara testarea acuitatii vizuale, testarea acuitatii auditive, efectuarea unei mamografii, iar pentru femei, un examen citologic vaginal Babes Papanicolau.
Deosebit de importante sunt controlul riguros al tensiunii arteriale, testarea glicemiei, colesterolului si lipidelor.
Avand in vedere ca dupa 65 de ani infectiile respiratorii sunt mult mai severe, se recomanda vaccinarea antigripala si antipneumococica.
Dupa varsta de 75 de ani caderile constituie o cauza frecventa de dependenta la pat, ele putand fi prevenite printr-un control al tensiunii arteriale si a bolilor cardiace, prin eliminarea obstacolelor, bailor nesigure, scarilor din interiorul locuintelor, prin rezolvarea in timp util a problemelor reumatologice si oftalmologice.
Varsta a III-a nu reprezinta o boala, nu trebuie privita cu pesimism. Chiar daca procesul imbatranirii nu poate fi oprit, imbunatatirea calitatii vietii oamenilor in varsta trebuie sa ramana o preocupare permanenta a fiecaruia, dar si a serviciilor de sanatate.
Indiferent de viata sexuala avuta la tinerete, varsta inaintata afecteaza viata sexuala. Schimbarile se resimt atat la barbati, cat si la femei.
Schimbarile raspunsului sexual la barbati
Exista o serie de modificari care influenteaza buna desfasurare a actului sexual intre care trebuie amintite:
- modificarile prostatei, care in jurul varstei de 50 de ani isi pierde elasticitatea, produce mai putina plasma seminala si o elimina cu mai putina forta in timpul ejacularii;
- modificarile erectiei, se observa in jurul varstei de 40 de ani, cand erectiile necesita stimulare fizica directa iar perioada scursa pana la o noua erectie poate fi de 1 zi sau chiar de 2 zile;
- modificari ale testosteronului, care se manifesta prin scaderea apetitului sexual. Diminuarea apetitului sexual poate avea si alte cauze cum ar fi: factorii de stres, conditiile medicale sau medicatia care are ca efect reducerea interesului pentru sex. Un mic procent de barbati vor beneficia de medicatia cu testosteron pentru cresterea apetitului sexual, dar aceasta terapie nu va spori erectia sau abilitatea de a obtine sau intensifica orgasmul.
La barbati, activitatea sexuala descreste progresiv cu varsta. Acest fapt a fost dovedit de reducerea interesului si a implicarii in probleme sexuale, dificultatea obtinerii erectiei si reducerea satisfactiei sexuale. Perioada aceasta este cunoscuta sub denumirea de andropauza.
Nu exista o varsta precisa a declinului potentei sexuale la barbat dar exista anumiti factori, extra-fiziologici, care o pot influenta: starea sociala, economica, atitudinea partenerei, educatia, starea civila.
Tulburarile se instaleaza de obicei lent, rareori brusc. Uneori perioadele de declin alterneaza cu reveniri spontane, dar trecatoare. Frecventa raporturilor sexuale scade progresiv. Statisticile arata ca erectiile sunt prezente la 2/3 dintre barbatii in varsta de 65 de ani si la 1 dintre cei in varsta de 75 de ani, iar activitatea sexuala la varstnici este prezenta la 54% din barbatii casatoriti, fata de 7% la barbatii necasatoriti.
Odata cu avansarea in varsta, stimulii erotogeni trebuie sa fie de mai mare intensitate pentru a produce un raspuns, iar episoadele de erectie spontana isi reduc frecventa sau dispar. Durata fazei latente creste si erectia nu mai este completa. Paradoxal, timpul de ejaculare poate fi prelungit, imbunatatind calitatea actului sexual, dar se mareste si timpul necesar pentru a atinge urmatoarea erectie. Andropauza est o perioada de bulversare in care se rupe echilibrul organismului adult si se restabileste un altul, cel al varstei a III-a.
Declinul activitatii sexuale este accelerat in prezenta altor probleme de sanatate. Tulburarile de andropauza sunt mult mai severe la cei cu patologie asociata (cardiopatie, diabet zaharat, interventii chirurgicale de prostata, ateroscleroza) si la cei carora li se administraza medicamente care inhiba actiunea androgenilor (hormoni masculini). Consumatorii cronici de alcool pot avea o reducere a activitatii sexuale suplimentara fata de cea diminuata de varsta. In ultimii ani s-a mai descris asa-zisul sindrom YUPPIE, definit ca o dorinta sexuala (sau de a face sex) diminuata. A aparut in contextul stresului modern, al grijii excesive pentru pastrarea locului de munca, al dorintei de ridicare a standardului de viata, precum si a oboselii cronice specifice ritmului alert al vietii cotidiene contemporane. La aparitia unor tulburari de tipul: potenta scazuta sau absenta, nervozitate, libidou diminuat sau absent, irascibilitate, oboseala fizica si intelectuala, depresie, scaderea memoriei si a capacitatii de concentrare, barbatul trebuie sa se adreseze medicului pentru a-si ameliora simptomatologia.
Incontinenta urinara
Incontinenta urinara reprezinta pierdera involuntara de urina temporara sau permanenta. Conform statisticilor, peste 15% dintre varstnici au aceasta problema. Incontinenta urinara poate fi trecatoare sau cronica. Cea tranzitorie este determinata de cauze reversibile: infectii urinare, vaginite si uretrite atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice, sedative, decongestionante nazale cu efedrina), alcoolul, unele boli (insuficienta cardiaca sau venoasa), constipatia.
Dintre cauzele aparitiei incontinentei urinare cronice la persoanele in varsta, una principala este tulburarea de contractie a muschiului vezicii urinare, una secundara este in urma unor afectiuni neurologice (accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer) sau alte cauze (cistite, cancere vezicale, obstructie uretrala). O alta cauza este si cea datorata stresului, mai ales la femeile in varsta si consta in pierderea de urina prin manevre ce cresc presiunea intraabdominala (tuse, stranut, ridicare unor obiecte grele), fiind o consecinta a slabirii planseului pelvin prin imbatraniri si nasteri multiple. La barbati principala cauza este afectiunea prostatei (adenomul sau cancereul de prostata). In 5% dintre cazuri incontinenta urinara este secundara neuropatiei diabetice, deficitul de vitamina B12 sau este idiopatica. La toate aceste cauze se adauga modificarile fiziologice de varsta (scaderea capacitatii vezicii urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua, pe timpul noptii). Mobilitatea redusa a varstnicului, tulburarile de mers, pierderea echilibrului, contribuie la aparitia incontinentei urinare. Consecinte ale acestei afectiuni sunt: medicale (leziuni locale, ulceratii, micoze, infectii urinare), psihosociale (jena, izolare sociala, depresie), economice.
La primele simptome bolnavul trebuie sa se prezinte la medicul de familie pentru identificarea cauzei si sa se determine o anumita conduita terapeutica. Tratarea infectiilor urinare prin antibiotice, atrofiei vaginale prin terapie hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipatiei pot rezolva aceasta problema.
In incontinenta urinara de stres, alaturi de modificarea stilului de viata (scaderea greutatii corporale la obezi, oprirea fumatului, exercitii de intarire a planseului pelvian), tratamentul factorilor precipitanti (tuse, vaginite), un rol important il au tratamentele farmacologice si chirurgicale.
Pentru incontinentele urinare care nu au raspuns la aceste masuri, un rol major il are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp, reducerea consumului de lichide dupa ora 18.00, golirea vezicii urinare inainte de culcare, au efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne aparitia infectiilor bacteriene, micotice, leziunilor. Purtarea condoamelor, tampoanelor, pampersilor, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv, devin necesare in incontinenta urinara refractara la masurile terapeutice.
Incontinenta urinara
In urma cu cateva luni am fost chemati la domiciliu de o doamna in varsta de 79 de ani, fost artist plastic, care de cateva saptamani, pierdea urina. Suferea de incontinenta urinara. Disconfortul, senzatia permanenta de ud devenisera de nesuportat. Chiar daca nu am putut rezolva in totalitate problema, totusi am reusit sa amelioram starea de sanatate a acestei femei. Pornind de la acest fapt am sintetizat cateva aspecte legate de incontinenta urinara.
Incontinenta urinara reprezinta pierderea involuntara de urina temporara sau permanenta. Conform statisticilor, peste 15% dintre varstnici au aceasta problema. Incontinenta urinara poate fi tranzitorie si cronica. Cea tranzitorie este determinata de cauze reversibile: infectii urinare, vaginite si uretrite atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice, sedative, decongestionante nazale cu efedrina) alcoolul, unele boli (insuficienta cardiaca, insuficienta venoasa), constipatia.
Cauze si efecte ale bolii
Dintre cauzele incontinentei urinare cronice, cea mai frecventa la varstnici este tulburarea de contractie a muschiului vezicii urinare, secundara unor afectiuni neurologice (accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer), sau altele (cistite, cancere vezicale, obstructie uretrala). Incontinenta urinara de stress este a doua cauza de incontinenta la femeile varstnice si consta in pierderea de urina prin manevre ce cresc presiunea intraabdominala (tuse stranut, ridicat) fiind o consecinta a slabirii planseului pelvin prin imbatraniri si nasteri multiple. La barbati principala cauza a pierderii de urina o constituie afectiunile prostatei (adenomul sau cancerul de prostata). In 5% dintre cazuri incontinenta urinara este secundara neuropatiei diabetice, deficitul de vitamina B12 sau este idiopatica.
La toate aceste cauze se adauga modificarile fiziologice de varsta (scaderea capacitatii vezicii urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua in timpul noptii). Mobilitatea redusa a varstnicului, tulburarile de mers, pierderea echilibrului contribuie la aparitia incontinentei urinare. Consecinte ale acestei afectiuni sunt: medicale (leziuni locale, ulceratii, micoze, infectii urinare), psihosociale (jena, izolare sociala, depresie), economice (deseori se ajunge la spitalizarea batranilor cu costuri foarte mari).
Ce trebuie sa faca varstnicul cu incontenenta urinara?
Sa se prezinte la aparitia primelor simptome la medic. Identificarea cauzei determina o anumita conduita terapeutica. Tratarea infectiunilor urinare prin antibiotice, atrofiei vaginale prin terapie hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipatiei pot rezolva aceasta problema.
In incontinenta urinara de stress alaturi de modificarea stilului de viata (scaderea greutatii corporale la obezi, oprirea fumatului, exercitii de intarire a planseului pelvian), tratamentul factorilor precipitanti (tuse, vaginite), un rol important il au tratamentele farmacologice si chirurgicale.
Pentru incontinentele urinare care nu au raspuns la aceste masuri un rol major il are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp, reducerea consumului de lichide dupa ora 18.00 (fara insa sa-si restrictioneze consumul de lichide in cursul zilei), golirea vezicii urinare inainte de culcare, au un efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne aparitia infectiilor bacteriene, micotice, leziunilor. Purtarea condoamelor, tampoanelor, pampersilor, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv devin necesare in incontinentele urinare refractare la masurile terapeutice.
Incontinenta urinara este o problema delicata si grava prin consecintele sale putand duce la izolarea varstnicului si dependenta sa de casa. Prezentarea in timp util la medic determina tratarea si deseori vindecarea acestei afectiuni.
Incontinenta urinara
Incontinenta urinara este 'pierderea de urina pe cale naturala la timp
nepotrivit si in loc nepotrivit'. Aceasta arata ca rezervorul vezical isi
pierde capacitatea de inmagazinare a urinii si ca aceasta curge necontrolat,
imposibil de stapanit, in repaus sau la efort, complet sau incomplet. Mai putem
defini incontinenta ca pierderea controlului constient si voluntar al continentei
urinare.
Principalele cauze ale incontinentei urinare sunt:
- Disfunctia sfincteriana - apare cel mai frecvent la femeile cu multe nasteri
in antecedent, cu traumatisme sfincteriene repetate. Sfincterul controlat
voluntar mai poate fi lezat in traumatisme directe, in infectii urinare
puternice si repetate, inflamatii locale sau in urma unor gesturi medicale cum
ar fi tratamentul endoscopic al adenomului de prostata la barbati. Disfunctia
sfincteriana mai poate aparea secundar unor leziuni nervoase, vasculite sau
sfincterul poate lipsi congenital insa, in rare situatii.
- Cauze vezicale - cea mai frecventa situatie intalnita este reprezentata de
retentia incompleta de urina cu dilatatia vezicii urinare, situatie in care
pacientul urineaza foarte putin, prin 'prea plin'. Alte cauze
vezicale sunt reprezentate de pierderea volumului vezical secundar unei
cistite, tumori, compresie din exterior, calcul.
- Cauzele uretrale - de incontinenta sunt, cel mai frecvent, reprezentate de
leziuni uretrale in regiunea in care sfincterul o inconjoara, calculi
inclavati, infectii, corpi straini sau tumori.
- Cauze neurologice - sunt reprezentate de totalitatea leziunilor neurologice
centrale sau periferice, care apar la nivelul structurilor nervoase ce
controleaza contentia.
- Incontinenta psihogena - poate aparea in sindroame psihotice complexe, in
nevroze, isterie, schizofrenie.
Forme clinice ale incontinentei:
- Insuficienta sfincteriana la femeie reprezinta cea mai frecventa forma
clinica si are trei grade in functie de efortul fizic la care apare; poate fi
pasagera ( in cursul sarcinii) sau definitiva. Acest tip de incontinenta se
datoreaza tulburarilor sfincteriene si modificarilor de statica genitala, ce
implica anomalii de pozitie ale uretrei si colului vezicii urinare.
- Incontinenta postoperatorie la barbat se datoreaza leziunilor sfincteriene
aparute dupa operatia de prostata facuta clasic - mai rar - sau dupa rezectia
endoscopica, cand este afectat sfincterul striat, controlat voluntar.
- Incontinenta urinara neurogena apare in afectiunile nervoase, cel mai
frecvent traumatice, care implica inervatia vezicala si sfincteriana. Mai este
observata in leziunile medulare grave cu paralizie perineala completa.
- Incontinenta prin 'prea plin' apare in retentia incompleta de
urina, in care pacientul pierde involuntar ceea ce depaseste capacitatea
vezicii pline
Incontinenta urinara
In urma cu cateva luni am fost chemati la domiciliu de o doamna in varsta de 79 de ani, fost artist plastic, care de cateva saptamani, pierdea urina. Suferea de incontinenta urinara. Disconfortul, senzatia permanenta de ud devenisera de nesuportat. Chiar daca nu am putut rezolva in totalitate problema, totusi am reusit sa amelioram starea de sanatate a acestei femei. Pornind de la acest fapt am sintetizat cateva aspecte legate de incontinenta urinara.
Incontinenta urinara reprezinta pierderea involuntara de urina temporara sau permanenta. Conform statisticilor, peste 15% dintre varstnici au aceasta problema. Incontinenta urinara poate fi tranzitorie si cronica. Cea tranzitorie este determinata de cauze reversibile: infectii urinare, vaginite si uretrite atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice, sedative, decongestionante nazale cu efedrina) alcoolul, unele boli (insuficienta cardiaca, insuficienta venoasa), constipatia.
Cauze si efecte ale bolii
Dintre cauzele incontinentei urinare cronice, cea mai frecventa la varstnici este tulburarea de contractie a muschiului vezicii urinare, secundara unor afectiuni neurologice (accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer), sau altele (cistite, cancere vezicale, obstructie uretrala). Incontinenta urinara de stress este a doua cauza de incontinenta la femeile varstnice si consta in pierderea de urina prin manevre ce cresc presiunea intraabdominala (tuse stranut, ridicat) fiind o consecinta a slabirii planseului pelvin prin imbatraniri si nasteri multiple. La barbati principala cauza a pierderii de urina o constituie afectiunile prostatei (adenomul sau cancerul de prostata). In 5% dintre cazuri incontinenta urinara este secundara neuropatiei diabetice, deficitul de vitamina B12 sau este idiopatica.
La toate aceste cauze se adauga modificarile fiziologice de varsta (scaderea capacitatii vezicii urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua in timpul noptii). Mobilitatea redusa a varstnicului, tulburarile de mers, pierderea echilibrului contribuie la aparitia incontinentei urinare. Consecinte ale acestei afectiuni sunt: medicale (leziuni locale, ulceratii, micoze, infectii urinare), psihosociale (jena, izolare sociala, depresie), economice (deseori se ajunge la spitalizarea batranilor cu costuri foarte mari).
Ce trebuie sa faca varstnicul cu incontenenta urinara?
Sa se prezinte la aparitia primelor simptome la medic. Identificarea cauzei determina o anumita conduita terapeutica. Tratarea infectiunilor urinare prin antibiotice, atrofiei vaginale prin terapie hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipatiei pot rezolva aceasta problema.
In incontinenta urinara de stress alaturi de modificarea stilului de viata (scaderea greutatii corporale la obezi, oprirea fumatului, exercitii de intarire a planseului pelvian), tratamentul factorilor precipitanti (tuse, vaginite), un rol important il au tratamentele farmacologice si chirurgicale.
Pentru incontinentele urinare care nu au raspuns la aceste masuri un rol major il are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp, reducerea consumului de lichide dupa ora 18.00 (fara insa sa-si restrictioneze consumul de lichide in cursul zilei), golirea vezicii urinare inainte de culcare, au un efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne aparitia infectiilor bacteriene, micotice, leziunilor. Purtarea condoamelor, tampoanelor, pampersilor, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv devin necesare in incontinentele urinare refractare la masurile terapeutice.
Incontinenta urinara este o problema delicata si grava prin consecintele sale putand duce la izolarea varstnicului si dependenta sa de casa. Prezentarea in timp util la medic determina tratarea si deseori vindecarea acestei afectiuni.
Incontinenta urinara reprezinta pierderea involuntara de urina, temporara sau permanenta. Cea tranzitorie este determinata de cauze reversibile: infectiile urinare, vaginitele si uretritele atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice, sedative), alcoolul, unele boli (insuficienta cardiaca, insuficienta venoasa), constipatia.
Desi poate aparea in anumite situatii si la persoane mai tinere, incontinenta vezicala ramane o boala a pacientului varstnic, conform statisticilor peste 15% dintre varstnici avand aceasta problema. Cu toate ca produce un disconfort in egala masura fizic si psihic, pacientii, in general, evita sa discute cu medicul aceasta problema majora din cauza jenei, unii dintre acestia ajungand sa se izoleze social ca urmare a temerii de a nu fi pusi in situatii neplacute.
Cauze si efecte ale bolii
Dintre cauzele incontinentei urinare cronice, cea mai frecventa la varstnici este tulburarea de contractie a muschiului vezicii urinare, secundara unor afectiuni neurologice (accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer) sau altele (cistite, cancere vezicale, obstructie uretrala). Incontinenta urinara de stres este a doua cauza de incontinenta la femeile varstnice si consta in pierderea de urina prin manevre ce cresc presiunea intraabdominala (tuse, stranut, ridicat), fiind o consecinta a slabirii planseului pelvin prin imbatraniri si nasteri multiple. La barbati, principala cauza a pierderii de urina o constituie afectiunile prostatei (adenomul sau cancerul de prostata). In 5% dintre cazuri, incontinenta urinara este secundara neuropatiei diabetice, de deficitul de vitamina B12 sau este idiopatica.
La toate aceste cauze se adauga modificarile fiziologice de varsta (scaderea capacitatii vezicii urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua in toiul noptii). Mobilitatea redusa a varstnicului, tulburarile de mers, pierderea echilibrului contribuie la aparitia incontinentei urinare. Consecinte ale acestei afectiuni sunt: medicale (leziuni locale, ulceratii, micoze, infectii urinare), psihosociale (jena, izolarea sociala, depresie), economice (deseori se ajunge la spitalizarea batranilor, cu costuri foarte mari).
Cum se procedeaza in cazul acestei boli
Pacientul trebuie sa se prezinte la medic la aparitia primelor simptome. Identificarea cauzei determina o anumita conduita terapeutica. Tratarea infectiilor urinare prin antibiotice, a atrofiei vaginale prin terapie hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipatiei pot rezolva aceasta problema.
In incontinenta urinara de stres, alaturi de modificarea stilului de viata (scaderea greutatii corporale la obezi, oprirea fumatului, exercitii de intarire a planseului pelvian), tratamentul factorilor precipitanti (tuse, vaginite), un rol important il au tratamentele farmacologice si chirurgicale.
Pentru incontinentele urinare care nu au raspuns la aceste masuri, un rol major il are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp, reducerea consumului de lichide dupa ora 18.00 (fara insa sa-si restrictioneze consumul de lichide in cursul zilei), golirea vezicii urinare inainte de culcare, au un efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne aparitia infectiilor bacteriene, micotice, si a leziunilor. Purtarea condoamelor, tampoanelor, pampersilor, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv devin necesare in incontinentele urinare refractare la masurile terapeutice.
Incontinenta urinara este o problema delicata si grava, prin consecintele sale putand duce la izolarea varstnicului si dependenta sa de casa. Prezentarea in timp util la medic determina tratarea si deseori vindecarea acestei afectiuni.
|
