Infectia cu virusul hepatitei C (HCV)
Este un virus ARN din familia
Flaviviridae. Este raspāndit endemic īn toata lumea cu o rata
sporita de prevalenta īn Asia de Sud si de Est si īn Europa
de Est. Ratele prevalentelor variaza īntre 0,06-1 % la donatorii de sānge
din Europa de Nord, l ,5-12% īn Europa de Sud 14514j913o si de Est si pāna
la 90% din cazurile utilizatorilor de droguri intravenoase.
Transmiterea
- Transmiterea
parenterala este responsabila de majoritatea cazurilor printre
utilizatorii de droguri intravenoase prin folosirea īn comun a acelor
si seringilor, aceasta realizāndu-se si prin transfuziile de
sānge sau ale produselor din sānge (īnainte de 1990), precum si prin
dializa renala, utilizarea īn comun, cu indivizii infectati, a
lamelor de ras sau prin īmpunsaturi accidentale de ac.
- Rata transmiterii
sexuale este scazuta (aproximativ 0,2-2%
la fiecare an de relatie), dar aceasta rata
creste daca pacientul īn cauza este concomitent infectat cu
HIV Se observa o rata sporita (2%) de purtatori īntre
barbatii homosexuali examinati īn clinicile de ITS, dar
acest fapt īn mare masura este atribuit
co-infectiei HIV Exista dovezi ale riscului sporit de infectare
la femeile care
practica sexul comercial, la fostii detinuti,
recipientii de tatuaj si la alcoolici.
- Transmiterea
verticala (de la mama la fat), de asemenea, are o rata
scazuta (5% sau mai putin), preponderent la femeile HCV-ARN
pozitive. Rate mai sporite (pāna la 40%) sunt īnregistrate
cānd femeia este dublu pozitiva la HIV
si HCV, fiind previzibil nivelul īnalt de HCV-ARN īn
serul sanguin.
- Vorbind de
donatorii de sānge, 50% din cei cu infectia HCV nu indica
existenta factorilor de risc.
