|
Se estimeaza ca circa
10% din cupluri au dificultati in a avea copii. Sansa de conceptie de-a
lungul unui ciclu ovarian la un cuplu tanar este de 20-25%, iar intr-un an de
85-90%.
Infertilitatea este o problema des intalnita. In SUA frecventa a crescut in
ultimii 25 de ani, in principal din cauza cresterii incidentei bolilor cu
transmitere sexuala, cresterii varstei la care se doreste o prima sarcina, a
schimbarilor sociale profunde si noului stil de viata.
Cauze
In 83% din cazuri este vorba de infertilitate primara, insa aceste valori
variaza foarte mult in functie de testele folosite si de populatia
investigata.
Abordarea infertilitatii implica atat factorii etiologici feminini, cat si
masculini, de multe ori asociati.
In principal, factorul masculin este implicat in aproximativ 30-40% dintre
cupluri, iar cel feminin in 50% din cupluri. In circa 20% din cazuri cauzele
nu se pot identifica si in circa 30% din cazuri coexista diferite cauze la
ambii parteneri.
Infertilitatea masculina poate 11211c216l avea cauze:
. endocrine - hormonale (hipotalamice, hipofizare,
gonadale, tiroidiene, suprarenaliene etc.);
. anatomice (anomalii congenitale ale tractului genital);
. anomalii ale procesului spermatogenezei (boli
congenitale, infectii, radiatii, varicocel);
. afectarea motilitatii spermatozoizilor - absenta cililor,
anticorpi anti-spermatici;
. disfunctii sexuale - impotenta, scaderea libidoului,
ejaculare retrograda.
Infertilitatea feminina poate fi determinata de disfunctii:
. ovulatorii;
. tubare/peritoneale;
. uterine/cervicale.
Evaluarea cuplului infertil
Istoricul sau antecedentele medicale si reproductive ale cuplului sunt
relevante. Investigatiile includ OBLIGATORIU evaluarea ambilor parteneri.
Evaluarea partenerului masculin
Istoricul familial poate evidentia cauze genetice prezente si la alti membri
ai familiei.
Se disting astfel cauze pretesticulare (hormonale), testiculare (congenitale)
si posttesticulare (varicocel, obstructia cailor spermatice), care pot
afecta fertilitatea masculina prin diferite mecanisme: anomalii ale
productiei spermatozoizilor, disfunctii ale maturarii in tractul
genital masculin, functia spermatica anormala si probleme ale inseminarii la
nivelul tractului genital feminin in timpul contactului sexual.
Istoricul poate pune in evidenta anomaliile de dezvoltare - criptorhidism,
hipospadias (deschiderea anormala a uretrei masculine), pubertate intarziata
sau precoce, traume genitale, interventii chirurgicale, disfunctie sexuala,
impotenta, infectiile (oreionul, boli cu transmitere sexuala), expunerea la
radiatii sau substante toxice.
Examenul clinic general poate evidentia prezenta endocrinopatiilor
(ginecomastie, virilizare anormala, distributia anormala a parului), boli
sistemice sau genitale (varicocel, anomalii ale epididimului, ductului
deferent), marimea, pozitia, consistenta si alte anomalii ale testiculelor.
Testele de laborator
. Spermograma se efectueaza dupa 4 zile de abstinenta.
Repetarea testului se va face dupa un interval de 75-90 zile pentru evaluarea
variabilitatii spermogramei.
. Dozarile hormonale si spermocultura cu izolarea unui
agent infectios.
. Determinarea anticorpilor antispermatici pot evidentia
cauze imune de infertilitate.
. O serie de teste functionale ale spermatozoizilor pot
aprecia capacitatea de fertilizare a ovocitului.
. Studiile genetice pot evidentia anomalii cromozomiale -
se recomanda inainte de orice procedura de reproducere asistata la pacienti
cu oligospermie severa <5 milioane/ml.
. Biopsia testiculara - deschisa, prin aspiratie
testiculara, epididimara sau prin tehnici de microchirurgie, este utilizata
atat in scop diagnostic, cat si pentru obtinerea unor spermatozoizi viabili,
folositi pentru fertilizarea in vitro.
. Alte investigatii imagistice (de exemplu ecografia).
... si a factorului feminin
Istoricul, antecedentele personale, examenul clinic si alte investigatii pot
evidentia prezenta diverselor patologii asociate.
Disfunctii ovulatorii
. Axa hipotalamo-hipofizo-ovariana este una dintre cele mai
sensibile la diferitii stimuli, inclusiv la stres, efectul clinic fiind
pierderea ciclicitatii normale menstruale. Se pot evalua prin analizele de
laborator specifice hormonale sau prin masurarea temperaturii bazale
corporale zilnice. In urma acestor analize se pot evidentia o multitudine de
afectiuni: disfunctie hipofizara (hipogonadism hipogonadotrop), tiroidiana,
suprarenaliana, hiperprolactinemii, deficiente de faza luteala care necesita
tratament endocrinologic sau chirurgical adecvat.
. Tumora hipofizara, ovariana sau uterina necesita
investigare si tratament chirurgical.
. In anovulatia cronica din sindromul ovarelor
micropolichistice se impune tratament medicamentos adecvat.
. Rezerva ovariana redusa (prin radiatii, chimioterapie,
imun, chirurgical sau din cauza varstei) este evidentiata prin nivelul
crescut al FSH si scazut al estrogenilor sau prin raspunsul slab la
stimularile ovariene.
Factori tubari sau peritoneali - se apreciaza permeabilitatea sau prezenta
unor obstructii ale trompelor uterine in diferitele portiuni ale lor.
Trompele uterine pot fi afectate structural si functional cel mai frecvent de
infectii, in principal de Chlamydia sau asocieri bacteriene, dar si
postchirurgical.
Aderentele pelvine persistente pot fi consecinta bolilor inflamatorii,
endometriozei (tesut endometrial ectopic), peritonite, apendicite complicate,
chisturi ovariene rupte, interventii chirurgicale anterioare sau reactie la
corp strain.
Interventiile chirurgicale nu corecteaza factorii functionali care tin de
proprietatile secretorii si ciliare, ci factorii extratubari.
Factorii uterini/cervicali - structurali sau calitative/cantitative ale
productiei de mucus cervical.
Factorii structurali sunt inflamatori sau postchirurgicali rezultand in
afectarea consecutiva a producerii de mucus cervical.
Teste obligatorii:
. Testul Papanicolau
. Examenul clinic, examenul microscopic sau testul
postcoital pentru anomaliile productiei de mucus.
. Histerosalpingografia, ecografia sau histeroscopia pot
evalua anomaliile structurale - se pot evidentia polipi, sinechii (de exemplu
aderente post chiuretaj uterin), septuri, fibroame intracavitare, sechele ale
infectiilor (endometrite cronice, anexite, tuberculoza genitala) sau alte
anomalii pentru care tratamentul este chirurgical - hisperoscopic.
. Alte investigatii serologice pentru diferite infectii -
Chlamydia, Mycoplasma, Gonoreea, TBC, urmate de tratamentul specific.
. Evaluarea imunologica - anticorpii antispermatici si
biopsia endometriala.
Cum depasim obstacolul?
In functie de evaluarea initiala, care arata stadiul bolii, specialistul
recomanda un tratament individualizat al diferitelor afectiuni ale tractului
genital feminin sau masculin.
Tratamentul poate include, de la masuri profilactice (de exemplu evitarea
ridicarii imediat dupa contactul sexual), tratamentul infectiilor genitale,
corectarea obezitatii, a patologiei asociate, pana la tehnici de stimulare
ovariana sau inseminare artificiala sau fertilizare in vitro.
Schemele de tratament variaza si sunt individualizate in functie de parametri
individuali.
Fiecare resursa terapeutica are avantajele si riscurile proprii: imediate -
sindromul de hiperstimulare ovariana, multiparitatea (sarcini multiple) sau
in timp, prin epuizarea rezervei ovariene si menopauza precoce. Toate aceste
complicatii trebuie sa fie cunoscute inainte si impun o monitorizare stricta.
Ca ultima varianta de a avea un copil nu trebuie uitata posibilitatea
adoptiei.
Paza buna trece primejdia rea!
Infertilitatea recunoaste in mare parte cauze care pot fi tratate, dar mai
ales prevenite. Acestea sunt in principal date de infectiile cailor genitale,
atat la femeie, cat si la barbat.
Bolile cu transmisie sexuala sunt cauze recunoscute de infertilitate. Lipsa
educatiei sexuale, nerecunoasterea si netratarea la timp a infectiilor, sunt
tot atatea cauze regretabile.
Importanta varstei primei sarcini este incarcata de toate riscurile care
influenteaza fertilitatea ambilor parteneri.
Ajutor de la natura
Pentru sterilitatea feminina sunt recomandate de catre fitoterapeuti
urmatoarele:
. Ceaiul de napraznic (geranium robertianum);
. Infuzia de salvie;
. Ceaiul de ventrilica (veronica officinalis);
. Ceai in amestec din cicoare, creasta cocosului si
catusnica;
. Tinctura din catusnica (herba nepetae catariae), radacina
de lemn dulce (radix liquiritiae), fructe de fenicul (fructus foeniculi),
limbarita (alisma plantago), piperul broastei (herba polygoni hidropiperis),
inchegatoare (teucrium polium) si frunze de tuia, in parti egale;
. Consumul de laptisor de matca si polen, asociat unei
alimentatii echilibrate, care sa cuprinda multe fructe, legume si cereale.
Pentru sterilitatea masculina se recomanda tinctura din radacina de roiba
(radix rubiae), frunze
de tuia si saschiu mic (herba vincae minoris), in parti egale.
De asemena, este indicat consumul de apilarnil si polen, ca si de alimente
care contin vitamina E (nuci, alune, mazare, unt, peste).
Text: Lucia
Comanescu
Consultant: Dr. J. A. Marin
Spital Dr. I. Cantacuzino, Bucuresti
Departamentul de Obstetrica-Ginecologie
021-210.71.00 / 204
Coordonator dosar: Dr. Alin Popescu
|
