Ingrijiri postoperatorii
Scopul ingrijirilor in perioada postoperatorie este recuperarea rapida a pacientului, prevenirea sau, dupa caz, recunoasterea si tratarea complicatiilor, precum si asigurarea confortului pacientului 242f53c pana la externarea acestuia din spital.
In perioada postoperatorie ingrijirile acordate de asistentele medicale joaca un rol foarte important in evolutia favorabila a pacientului.
Ingrijiri postoperatorii simple
Acestea sunt acordate in cazul unei evolutii postoperatorii fara complicatii.
Dupa operatie, pacientul va fi transportat, fie in salonul de trezire, fie in sectia de terapie intensiva sau la salon, in functie de tipul de interventie chirurgicala si de anestezie la care a fost supus si de tarele asociate de care sufera
Transportul pacientului din sala de operatie se face cu brancardul. Este indicat ca pe timpul transportului pacientul sa fie insotit de medicul anestezist care sa-i asigure o venrilatie optima.
Asistenta din sectia in care este adus pacientul trebuie sa ceara informatii despre: tipul de operatie, pierderea de sange estimata, tuburile de dren, diagnosticul postoperator si complicatiile intraoperatorii.
Patul trebuie sa fie curat si incalzit In sectia de terapie intensiva cand pacientul este inca sub efectul anesteziei este indicat ca patul sa fie dotat cu bare de protectie laterala care sa impiedice caderea.
In apropierea patului trebuie sa se gaseasca: tensiometru, stetoscop, aspirator, apasator de limba, pipa impotriva inghitirii limbii, tavita renala, set de traheotomie, sursa de oxigen.
Pozitia bolnavului in pat trebuie sa permita miscarile respiratorii si eliminarea secretiilor. Pentru bolnavii inca adormiti dupa operatie este recomandabil decubitul lateral cu membrul pelvin flectat si gura orientata in jos astfel incat sa se evite aspiratia secretiilor si varsaturilor. Decubitul lateral este recomandat si pentru cei cu supuratii drenate. Pozitia Trendelenburg este adoptata in caz de ciculatie cerebrala deficitara sau in caz dc extensii ortopedice. Pozitia Fowller, semisezanda cu spatele sprijinit si cu un sul trecut pe sub genunchi flectati poate fi adoptata din seara zilei de operatie. Este o pozitie odihnitoare a membrelor inferioare.
Pozitia pacientului trebuie obligatoriu schimbata odata la maxim 2 ore.
Inregistrarea dalelor despre bolnav. Asistenta trebuie sa fie pregatita sa dea datele despre starea pacientului, valorile pulsului, tensiunii arteriale, temperaturii, drenajului. aspiratiei nasogastrice, diurezei, precum si despre eventualele alterari ale semnelor vitale.
Odata cu depasirea perioadei critice postoperatorii imediale, riscul aparitiei complicatiilor scade, iar pacientul este transferat din ATI in sectia de chirurgie.
Asigurarea necesarului de lichide se realizeaza prin perfuzii intravenoase in perioada imediat postoperatorie. Administrarea lichidelor per-os se face indata ce toleranta digestiva o permite.
In prima zi postoperator se poate da apa, ceai neindulcit, limonada, zeama de compot. A doua zi se poate da supa de legume strecurata si apoi lapte.
Asigurarea aportului alimentar. Reluarea alimentatiei trebuie facuta gradat avand
in vedere ca in primele 72 ore postoperator pacientul se gaseste in ileus paralitic
postoperator. Din ziua a doua postoperator pacientul poate primi piureuri de legume,
carne rasol pasata, ou fiert. Odata cu reluarea tranzitului intestinal, alimentatia poate fi
facuta fara restrictii cu exceptia celor operati pe tubul digestiv la care trebuie
respectate scheme speciale de alimenlare.
Pacientii operati pe stomac trebuie sa manance mese mici si respectate la intevale scurte.
Restabilirea tranzitului intestinal. Primul semn al reluarii peristaltismului intestinal il reprezinta reluarea tranzitului pentru gaze.
Primul scaun trebuie sa apara la 48-72 ore postoperator. Daca acesta nu apare spontan se pot folosi purgative usoare si clisme evacuatorii. La pacientii operati pe colon, rect si anus se recomanda intarzierea primului scaun pana la 5-6 zile prin administrarea unui regim hidric si a constipantelor. La acesti pacienti nu se fac clisme pentru a nu pune in tensiune anastomozele.
Retentia de urina poate aparea in perioada postoperatorie datorita clinostatismului prelungit, durerilor locale exacerbate de miscari, unei hidratari deficitate sau a unor complicatii postoperatorii.
Mictiunea poate fi obtinuta uneori prin masuri simple cum ar fi conducerea pacientului la toaleta asigurandu-i astfel intimitatea, lasarea unui robinet deschis etc. Barbatii urineaza mai usor in ortostatism. Daca dupa aceste masuri pacientul (corect hidratat) nu urineaza el va fi sondat de catre medic.
Asigurarea confortului psihologic este benefic pentru o evolutie postoperatorie raspunzandu-i la intrebari legate de operatie, pierderea unei parti a corpului, viitorului sau etc.
|
