Insulina
Insulina, alaturi de glucagon, sunt hormoni secretati de celulele pancreasului endocrin, fiind implicati in mentinerea homeostaziei glucidice.
Secretia de insulina este stimulat&# 939e48j 259; in primul rand de cresterea glicemiei, dar si de catre aminoacizi, grasimi si corpi cetonici, precum si de glucagon, hormonul de crestere, corticotrofina si adrenalina, prin actiune pe receptori beta-2 adrenergici.
Insulina are actiuni metabolice multiple:
favorizeaza utilizarea tisulara a glucozei prin stimularea patrunderii sale in celulele musculare si in adipocite;
creste depozitele de glicogen prin favorizarea transformarii glucozei in glicogen si micsorarea glicogenolizei hepatice;
favorizeaza sinteza proteica musculara;
creste anabolismul lipidic cu favorizarea sintezei trigliceridelor si micsorarea lipolizei.
În cazul unui deficit insulinic apare diabetul care este, in principal, (ie doua tipuri si anume de tip I insulino-dependent, juvenil, caracterizat printr-o incapacitate secretorie a pancreasului si de tip II non-insulino-dependent, al adultului, in care apare doar un deficit minor al hormonului, cu un raspuns periferic inadecvat la insulina.
Insulina este utilizata obligatoriu in tratamentul diabetului de tip I (insulino-dependent) si facultativ in diabetul de tip II (insulinoindependent), in cazurile in care acesta nu poate fi controlat satisfacator prin dieta si antidiabetice orale.
În general, insulina se administreaza pe cale subcutanata o data sau de doua ori pe zi sub forma de preparate cu actiune intermediara sau de lunga durata. Insulinele folosite in terapie sunt fie de provenienta animala din pancreasul de bovine sau porcine, fie umana, obtinute prin inginerie genetica. Tratamentul cu insulina se face, in general, sub controlul zilnic al glicemiei, de catre bolnav sau apartinatori, pentru a preveni atat hiperglicemia, dar mai ales reactiile hipoglicemice. Acestea sunt relativ frecvente, avand diferite cauze: supradozarea hormonului, consum redus de glucide, masa la momente inadecvate, efort fizic crescut. Hipoglicemia se poate combate prin ingestie de sirop de zahar sau sucuri de fructe. in cazul comei hipoglicemice se introduce intravenos o solutie de glucoza ml, continuata de o perfuzie cu glucoza
Principala reactie adversa a injectiilor subcutanate de insulina sunt fenomenele lipodistrofice locale, datorate antigenicitatii insulinelor animale, insuficient purificate. Aceste fenomene sunt mult mai rare in cazul insulinelor umane sau animale purificate, de altfel ca si reactiile de tip anafilactic.
|
