LICHIDUL CREVICULAR (SULCULAR)

LICHIDUL CREVICULAR (SULCULAR)

Lichidul crevicular (al santului gingival) este descris in literatura din 1817. Este un lichid care se observa la coletul dintelui, in santul gingival, dupa uscarea si izolarea fluxului salivar. Este un element al mediului bucal. Contine factori de origine serica; este un element provizoriu fiind inghitit cu saliva; este in cantititate inconstanta depinzand de starea inflam 424g69e atorie la locul de producere.

Locul de formare al lichidului santului gingival este delimitat de: epiteliul gingival necheratinizat, rasfrant in jos, si smalt, cu deschidere printr-un spatiu virtual spre cavitatea bucala.

La nivelul epiteliului gingival exista o vascularizatie foarte bogata si mare permeabilitate. Aceasta permeabilitate mare vasculara si epiteliala conditioneaza aparitia lichidului crevicular. Prin spatiile intercelulare are loc iesirea pasiva a componentelor lichidului.

1. Mecanismul formarii lichidului cervicular

PASHLEY a propus o modalitate ce explica formarea lichidului crevicular Formarea depinde de diferenta de presiune hidrostatica si coloidosmotica intre capilarele sanguine, vasele limfatice, lichidul interstitial si lichidul crevicular:

Debit de fluid (ml/min) = C - (L+G) in care: C = coeficientul de filtrare capilar; L = coeficientul de filtrare limfatic; G = coeficientul de filtrare lichidului crevicular.

Vascularizatia bogata permite filtrarea unui lichid interstitial, care este apoi preluat de limfatice. Daca, filtrarea vasculara depaseste resorbtia limfatica si venoasa, lichidul se acumuleaza rezultand edemul. Acest lichid, in exces, este in functie de:

coeficientul de filtrare epiteliala,

diferenta de presiune oncotica (coloidosmotica) a lichidului interstitial,

diferenta de presiune oncotica din sant, care depinde de acumularea de
diferite substante si metaboliti, produsi in principal de placa bacteriana dentara,
substante ce pot fi eliminate prin exocitoza.

Acumularea de substante in santul gingival duce la cresterea locala a presiunii coloidosmotice, iar lichidul interstitial va migra spre santul gingival, antrenand spre cavitatea bucala masa de substante acumulate. Daca exista o agresiune toxica se dezvolta o reactie inflamatorie cu formarea exudatului inflamator mai bogat in proteine.

Aplicarea locala de histamina creste debitul lichidului crevicular prin cresterea filtrarii capilare.

Punerea in evidenta a lichidului crevicular se poate face:

cu benzi de hartie de filtru aplicate in santul gingival;

cu micropipete;

prin spalarea santului gingival.

2. Compozitia lichidului cervicular

2.1. Componentii organici

a.   Proteine: 70g/l (61-92g/l) sunt de origine plasmatica:

albumine,

alfa1-globuline: oromucoid, alfa1-antitripsina,

alfa2-globuline: ceruloplasmina, alfa2 macroglobulina, alfa2 glico-proteine, haptoglobina,

beta-globuline: beta-lipoproteine, transferina,

gama-globuline: IgG, IgA, IgM care provin din plasma, fiind sinte-
tizate de plasmocite, au rol in apararea gingivala (IgA, IgG),

fibrinogen,

bradikinina, cu rol vasodilatator,

factori ai sistemului complement din plasma si sintetizati local de
gingia inflamata.

b.   Lipide: - fosfolipidele plasmatice si bacteriene,

- PGE2 in concentratie mai mare decat in sange fiind sintetizata local; este un indice al inflamatiei gingivale.

c.   Glucide: - glucoza poate creste la diabetici in lichidul crevicular.

d.   Alte substante:

hidroxiprolina, rezultata din degradarea colagenului,

H₂S din bacterii (indica gradul inflamatiei), acid lactic,

endotoxine (lipopolizaharide, LPS),

uree, in concentratie mai mare decat in plasma si saliva datorita unui proces de concentrare locala. Este transformata in amoniac de catre ureazele bacteriene, determinand alcalinizarea santului si placii dentare.

e.   Enzime: de origine tisulara sau bacteriana. De exemplu:

hialuronidaze din leucocite, streptococ, pneumococ;

beta-glicuronidaze, beta-galactozidaze, din lizozomii macrofagelor, fibroblasti, celule epiteliale gingivale, bacterii;

colagenaza tisulara si bacteriana;

elastaza ce degradeaza fibrinogenul, colagenul, hemoglobina, imunoglobulinele, factorii complementului;

catepsina - enzima proteolitic;

fosfataza acida, corelata cu inflamatia; este de origine leucocitara, celule epiteliale descuamate, macrofage, bacterii (50%);

fosfataza alcalina leucocitara;

lacticodehidrogenaza;

sistemul plasminogen-plasmina, cu activitate fibrinolitica asupra cheagului sanguin de fibrina, determinand liza sa. Liza precoce intarzie cicatrizarea, liza tardiva determina formarea de tesut de granulatie abundent cu cicatrice hipertrofica.

f.   Enzime antibacteriene:

lizozim; cu rol antibacterian, antimucolitic, accelereaza eliberarea locala a enzimelor din bacterii (colagenaza, hialuronidaza);

peroxidaza: antibacteriana, antifungica, antivirala, antimico-plasma.

Componenti anorganici: variaza in limite foarte largi

Ca++   : 2,70-11.9 mmol/1

Fosfat-:   0,42 - 2,30 mmol/1

Mg++   : 0,20 - 0,60 mmol/1

Na+   : 105-222 mmol/1

K+   : 9,5 - 69 mmol/1, din liza celulara

Fluor ca in plasma.

2.3. Elemente celulare:

a.   celule epiteliate descuamate,

b.   leucocite: 95-97% PMN,

1-2% limfocite,

2-3% monocite, (sunt crescute in gingivite cronice). Capacitatea fagocitara este mai mica decat in sange.

c. bacterii: din placa dentara, pot elibera endotoxine, contribuind la initierea si intretinerea inflamatiei gingivale.

Cantitatea de lichid variaza cu ciclul menstrual, fiind maxima la ovulatie. Tetraciclina trece in lichid, atingand valori maxime dupa 6 ore de la administrare.

3. Rolul lichidului cervicular

mecanic, de dilutie si spalare a substantelor din santul gingival, de aparare: realizat prin lizozim, imunoglobuline, peroxidaza, leucocite.
Acest rol creste in cazul gingivitelor, lichidul devenind un veritabil exudat inflamator.