LUCRARE INGRIJIREA BOLNAVILOR HIPERTENSIVI CU RISC INALT

Obezitatea abdominala apartinând sindromului metabolic.

Proteina C Reactiva este adaugata printre factorii de risc datorita dovezilor strânse privind valoarea sa predictiva a evenimentelor cardiovasculare.

Varsta peste 55 ani creste contributia presiunii pulsului în conturarea riscului cardiovascular.

Diabetul zaharat este tratat distinct în cadrul factorilor de risc, fiind considerat un factor de risc mai important, apreciindu-se ca riscul cardiovascular al diabeticului este cel putin dublu.

- de 3 ori riscul insuficientei coronariene la barbati ;

- de 6 ori riscul insuficientei coronariene la femei ;

- de 6 ori riscul aparitei unui AVC la barbati ;

- de 10 ori riscul aparitiei unui AVC la femei ;

Asocierea HVS cu moartea subita a fost explicata prin aparitia tulburarilor de ritm ventriculare grave legate de ishemia miocardica indusa de HVS sau/si asocierii aterosclerzei coronariene sau anomaliilor functionale ale celulelor miocardicehipertrofiate. [13]

Diagnosticul leziunilor renale induse de HTA este conditionat de identificarea unui nivel crescut al creatininei serice, a unui clearance creatininic scazut, pe identificarea micro sau macroalbuminemiei.

Hiperuricemia este constatata frecvent la hipertensivul netratat si prezenta ei se coreleaza cu cea a nefropatiei.

Microalbuminuria este semn de afectare a organelor tint 919m1223j 59;, iar proteinuria o conditie clinica asociata.

La indivizii aparent sanatosi rata excretiei urinare de albumina (EUA) este în medie de 6,5 µg/min (între 1,7 si 1,8 µg/min).

Este influientata de :

- pozitia corpului,

- dieta,

- monentul recoltarii,

- efortul fizic.[14,15]

Microalbuminuria este în prezent definita cu excretia de albumine cuprinsa între 20 si 200 µg/min. [16], sau 30-300 mg/24h sau ca un raport dintre albumina si creatinina ≥22 mg/g la barbati si ≥31 mg/g la femei. [17]

Microalbuminuria trebuie confirmata în doua ocazii diferite pe o perioada de trei luni. Exista o mare varibilitate intra-individuala, ceea ce a impus masurare întotdeauna cu aceiasi tehnica. [18,19] Cele mai specifice si mai sensibile metode de determinare sunt : metoda radio-imunologica, imunonefelometrica si ELISA.

Cele mai frecvente cauze de microalbuminurie sunt hipertensiunea arteriala sistemica si diabetul zahart. S-a constatat ca morbiditatea si mortalitatea cardiovasculara este cu mult mai mare la pacientii care prezinta microalbuminurie, decât la cei cu albuminurie normala.

Microalbuminuria în hipertensiunea arteriala esentiala apare datorita modificarilor în hemodinamica glomerulara si a influientelor asupra transportului de albumina. Rezistenta renala vasculara este în mod caracteristic mai mare, reducându-se fluxul plasmatic renal, dar de obicei se mentine rata de filtrare glomerulara datorita vasoconstrictiei arteriolare aferente, care are ca rezultat cresterea fractiei de filtrare glomerulara.

Modificarile ireversibile ale structurii glomerulilor datorte nefrosclerozei care apare în hipertensiunea de lunga durata au fost considerate de multi cercetatori ca un alt mecanism posibil al microalbuminuriei. Rata de excretie urinara poate fi crescuta în toate formele de hipertensiune arteriala (usoara, medie, severa), severitatea albuminuriei fiind corelata cu severitatea hipertensiunii arteriale si cu afectarea organelor tint 919m1223j 59;, de exemplu cu masa ventriculului stâng. În timp ce microalbuminuria incipienta se pare ca se datoreaza în mod esential modificarilor hemodinamice functionale si poate fi reversibila, modificarile structurale avansate sunt permanente si se manifesta prin proteinurie clinica si insuficienta renala progresiva.[20]

Se pare ca si factorii genetici au un rol, dupa cum sugereaza studiul ,, Van Eicoft at all ,, care a demonstrat prezenta la copiii cu parinti hipertensivi a unor anomalii hemodinamice precoce. [21] S-a observat de asemenea ca nivelul albuminei excretate este mai mare la copiii cu tensiune normala si cu parinti hipertensivi, adica la persoanele cu risc genetic mare de hipertensiune. Se stie ca hipertensivi de rasa alba au un risc semnificativ mai mare decât populatia de culoare de a dezvolta microalbuminurie.[22]

Prevalenta microalbuminuriei în HTA este cuprinca între 8-40%.[23]

Studii prospective au demonstrat rolul microalbuminuriei ca factor predictiv a mortii premature de cauza cardiovasculara la persoanele aparent sanatoase. Într-un studiu efectuat pe un esntion neselectionat din Marea Britanie cu privire la factorii de risc cardiovasculari, cum ar fi hipertensiunea arteriala si diabetul, prevalenta microlbuminuriei a fost de 6%. Într-un alt studiu efectuat pe o populatie mexicana, prevalenta microalbuminuriei a fost de 13%.

Prevalenta microalbuminuriei creste cu vârsta. De exemplu, pâna la 20% dintre persoanele cuprinse între 60 si 74 ani prezinta microalbuminurie, fata de numai 2% la grupele de vârsta mai mica. Persoanele în vârstâ care au, în general, o prevalenta mai mare a hipertensiunii arteriale si a diabetului zaharat pot prezenta microalbminuie chiar în absenta acetor afectiuni. Microalbuminuria este rar întalnita în absenta altor factori de risc cardiovasculari. Ca si la pacientii cu HTA sau cu DZ prezenta microalbuminuriei la vârsnici, fara aceste conditii, reprezinta un factor de risc important pentru morbiditatea si mortalitatea cardiovasculara.[24]

Microalbuminuria este semnalata si în diabetul zaharat, cardiopatie ischemica (în special IMA), ateropatia cronica obliteranta aterosclerotica. Riscul unei coronoropatii semnificative este mai mult decât dublu la pacientii cu microalbuminurie. Microalbuminuria creste de patru ori riscul aparitiei cardiopatiei ischemice print pacientii hipertensivi.

În hipertensiunea arteriala incidenta microalbuminuriei este legata de severitatea bolii. La pacientii cu HTA de granita incidenta este de 12-15%, la cei cu HTA usoara/medie este de 15-30%, iar la cei cu forma severa ea depaseste 50%. La hipertensivi, microalbuminuria defineste un risc cardiovascular crescut.[25,26]

Microalbuminuria este semnificativ mai mare la pacientii cu HVS.[26,27] Se apreciaza ca raportul albumina-creatinina este un predictor al cresterii indexului masei ventriculare stângi.

4.2.3. VASELE SANGVINE

Relatia dintre indicele intima/medie si evenimentele cardiovasculare este directa. Estimarea ultrasonografica a arterelor carotide cu determinarea raportului intima/medie (o valoare ≥0,9mm) si stabilirea unei placi de aterom este considerat element predictor al unui AVC cât si a unui IM.[17]

4.2.4. EXAMENUL FUNDULUI DE OCHI

Keith Wagener si Baker clasifica modificarile oftalmologice astfel :

- gradul I: modificari locale (spasme),

- gradul II: anginopatia hipertensiva,

- gradul III: retinopatia hipertensiva (exudate hemoragice),

- gradul IV: edemul papilar.

În prezent gradele III si IV sunt rar întalnite. Pe baza studiilor consemnate în literatura, se considera ca gradul I si II, mult mai frecvent întalnite, nu pot fi folosite în identificarea riscului cardiovascular global al bolnavlui hipetensiv, în timp ce gradele III si IV reprezinta markerii pentru complicatiile hipertensive severe maligne.[17]

4.2.5.CREIERUL

Existenta, natura si localizarea leziunii pot fi stabilite cu ajutorul tehnicilor imagistice

Abordarea terapeutica a bolnavului hipertensiv privind functia renala.

Efectele scaderii presiunii arteriale au fost demonstrate asupra excretiei proteinelor, deopotriva asupra proteinuriei si microalbuminuriei.

Întrr-o meta-analiza s-a aratat ca filtrarea glomerulara scade cu 1% sub inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei comparativ cu 9% sub diuretice si betablocante, în timp ce datele legate de blocantele canalelor de calciu sunt controversate.[36]

Abordarea directa a pacientului hipertensiv cu sindrom metabolic

Studiul STAR arata beneficiile combinatiei IECA+BCC asupra scaderii nivelului glicemiei, fata de combinatia sartan / hidroclorotiazidacare a crescut nivelul glicemiei, în conditiile scaderii similare a TA.

GHIDURILE ESH/ESC 2007 privind solutiile terapeutice în HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ sI RISCUL CARDIOMETABOLIC GLOBAL

Primul obiectiv al tratamentului antihipertensiv este reducerea pe termen lung a riscului cardiovascular total, ceea ce implica atât reducerea valorilor tensionale sub 140/90 mmHg la toti hipertensivi si sub 130/80 la pacientii diaberici, dar si la pacientii cu risc înalt sau foarte înalt, cât si a factorilor de risc reversibili (fumat, dislipidemie, obezitate abdominala, diabet, sindrom metabolic).

Hipertensivi cu risc cardiometbolic crescut sunt cei cu una din urmatoarele conditi: sindrom metabolic, dislipidemie, obezitate, istoric familial de diabet, intoleranta la glucoza sau diabet.

Ghidul aduce în prim-plan afectarea subclinica a organelor (vase, cord, creier, rinichi), si necesitatea terapiei precoce.

Diureticele tiazidice si betblocantele conventionale pot creste riscul aparitiei diabetului zaharat iar asocierea unui betablocant cu un diuretic tiazidic este contraindicata la pacientii cu risc cardiometabolic crescut.

Cel mai important mesaj al ghidului ESH/ESC este ca avem nevoie de terapie mai precoce, pentru controlul atât al tensiunii arteriale cât si al componentelor riscului cardiovascular global. Prezenta sindromului metabolic face ca pacientul hipertensiv sa fie încadrat în grad cu risc înalt.

Pentru terapia de prima intentie se iau în considerare trei tipuri de medicamente, în monoterapie sau în combinatie : IECA sau BRA pentru supresia sistemului renina-angiotensina-aldosteron, un BBC si un diuretic. Combinatia dintre un IECA sau BRA cu un BCC este larg utilizata pentru controlul TA, cu avantajul protectiei cardiovasculare si renale.

ABORDAREA NURSING A PACIENTULUI

CU HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ

Nursingul înseamna ,,sa ajuti individul, fie acesta bolnav sau sanatos sa-si afle calea spre sanatate sau recuperare, sa ajuti individul, fie bolnav sau sanatos, sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea, cu conditia ca acesta sa aiba taria, vointa sau cunoasterea, necesare pentru a o face, si sa actioneze în asa fel încât sa-si poarte de grija cât mai curând posibil’’. [46]

Asistentul medical face parte din echipa care stabileste strategia terapeutica si urmareste efectuarea si rezultatele terapiei nefarmacologice si farmacologice.

Abordarea nursing a pacintului cu hipertensiune arteriala presupune efectuarea unei anamneze corecte si a unui examen obiectiv amanuntit, în vederea descoperirii precoce a factorilor de risc, a conditiiloe clinice asociate si a afectarii organelor tint 919m1223j 59;.

Diagnosticul nursing permite decelarea afectarii a numeroase nevoi fundamentale

CERCETĂRI PERSONALE

Obiectivele cercetarii

Exista o relatie directa între cresterea masei ventriculare stângi estimata ecocardiografic si cresterea riscului cardiovascular al bolnavului hipertensiv.

Microalbuminuria la pacientii hipertensivi este un predictor al evenimentelor cardiovasculare, în relatia directa cu mortalitatea cardiovasculara si noncardiovasculara.

Cercetarea a avut urmatoarele obiective

Materiale si metode de lucru

Studiul a fost efectuat pe un lot de 30 de bolnavi cu hipertensiune arteriale urmariti în CDT – Cabinetul Cardiologie, Cluj-Napoca. Fiecarui bolnav i s-a elaborat o fisa de studiu, datele medicale fiind prelucrate pe baza foilor de observatie clinica întocmite de medicul de cabinet.

Criteriile de includere în studiu sunt urmatoarele

bolnavi hipertensivi urmariti în perioada octombrie – martie 2008;

bolnavi hipertensivi cu risc cardiovascular înalt definit prin valorile presiunii arteriale cumulate cu asocierea factorilor de risc sau a afectarii organelor tint 919m1223j 59; (conform întrunirii criteriilor din Tabelul 4 – Stratificarea riscului);

toti bolnavii aveau la evaluare în schema terapeutica inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei singur sau asociat cu betablocante sau/si blocante ale calalelor de calciu.

Masurarea presiunii arteriale

Masurarea tensiunii arteriale s-a facut cu un tensiometru cu mercur, cu respectarea urmatoarelor reguli

Masurarea PA dupa un repaos fizic si psihic timp de 15 minute;

Masurarea PA dupa un repaus alimentar de 3 ore;

Efecturea a doua determinari la interval de 2 minute.

1.2.2 Determinarea masei ventriculare stângi

Masa ventriculara stânga a fost estimata ecocardiografic. Sectiunile au fost cele standrd, masuratorile au fost efectuate în modul M în sectiunile parsternale longitudinale.

Masa ventriculara stânga a fost calculata folosind formula:

MSV=0.8∙]1.04∙(SIV+PPVS+DDVS)³-DDVS³]+0.6g/suprafata corporala

unde: SIV: grosimea diastolica a septului interventricular (mm),

PPVS: grosimea diastolica a peretelui posterior (mm),

DDVS: diametrul telediastolic VS (mm).

1.2.3 Calculul excretiei urinare de albumina

Se masoara volumul urinii recoltate într-un interval de 24 ore. Folosind tehnica BRADFORD calculam proteinuria (exprimata în g%). Este o metoda fotometrica de determinare a concentratiei proteinelor.[25]

Proteine (mg‰)=extinctia probei / extinctia standard * 0,5

Folosind tehnica Mancini calculam albuminuria (exprimata în mg%)

1.2.4 Calculul statistic

Baza de date a fost realizata în programul Excel. Analiza datelor s-a facut cu ajutorul testului ,,t” student. O probabilitate statistica mai mica de 0,05 a fost considerata ca semnificativa statistic.

REZULTATE OBŢINUTE

Repartitia bolnavilor hipertensivi în functie de sex este redata în Graficul 4

Persoanele provenite din mediul urban în numar de 20, au reprezentat aproximativ 67% din totalul lotului este redata în Graficul 5.

Repartitia bolnavilor în functie de încadrarea HTA este redata în Graficul 6.

80% dintre bolnavii luati în studiu au avut masa ventriculara stânga crescuta redata în Graficul 7.

Prevalenta bolnavii cu risc înalt care prezentau microalbuminurie la începerea studiului este redata în Graficul 8.

Distributia în functie de gradul HTA a bolnavilor hipertensivi la care se înregistreaza microalbuminurie a fost urmatoarea si este redata în Graficul 9.

Evolutia microalbuminuriei dupa 6 luni de tratament antihipertensiv cu IECA, singur sau asociat cu betablocante sau/si blocante ale canalelor de calciu la bolnavii inclusi în studiu este redata în Graficul 10.

Dupa 6 luni de tratament antihipertensiv evolutia microalbuminuriei în functie de cele trei stadii ale HTA a fost urmatoarea si este redata în Graficul 11.

Nevoile fundamentale au fost alterate în urmatorele proportii:

nevoia de a avea o buna circulatie si respiratie: 100% (30 pacienti);

nevoia de a mânca si a bea: 87% (26 pacienti);

nevoia de a elimina: 47% (14 pacienti);

nevoia de a se misca si a avea o buna postura: 93% (28 pacienti);

nevoia de a dormi si a se odihni: 80% (24 pacienti);

nevoia de a se îmbraca si dezbraca: 53% (16 pacienti);

nevoia de a mentine temperatura corpului constanta: 3,3% (1 pacient);

nevoia de mentine tegumentele curate si integre: 64% (19 pacienti);

nevoia de a evita pericolele: 90% (27 pacienti);

nevoia de a comunica: 43% (13 pacienti);

nevioa de a actiona conform propriilor credinte si valori: 40% (12 pacienti);

nevoia de a se realiza: 50% (15 pacienti);

nevoia de a se recreera: 67% (20 pacienti);

nevoia de a învata: 37% (11 pacienti).

3.DISCUŢII

Toate ghidurile terapeutice elaborete în ultimii ani au plecat de la identificarea elementelor de prognostic care pot fi influientate terapeutic. Astfel, estimarea riscului cardiovascular al bolnavului reprezinta principalul obiectiv în algoritmul de investigare si tratament în hipertensiunea arteriala.

Bolnavii inclusi în studiu întrunesc criterii de risc înalt prin valorile presiunii arteriale, prin asocierea afectarii organelor tint 919m1223j 59; (dovedita prin cresterea masei ventriculare stângi si prezenta microalbuminuriei) sau asocierea altor factori de risc, precum diabetul zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, sau a conditiilor clinice asociate (accidente vasculare cerebrale, cardiopatie ischemica, nefropatie diabetica, retinopatie avansata).

Pâna nu demult, se folosea drept criteriu de HTA presiunea arteriala diastolica ca predictor de boala coronariana si cardiovasculara. Revizuirea atenta a observatiilor de dupa 1990, au demonstrat ca atât presiunea arteriala sistolica, cât si cea diastolica sunt în relatie dependenta cu riscul de accident vacular cerebral si cu evenimentele cardiovasculare. [17]

Clasificarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii si a Societatii Internationale de Hipertensiune este usor diferita de cea data de Joint National Committe on Prevention, Detection, Evaluation and Treatment of a Hight Blood Pressure. Astfel, OMS considera optime valori ale presiunii arteriale sistolice de sub 120 mmHg si diastolice de sub 80 mmHg (considerate valori normale de JNC) si considera presiunea normala sau înalta normala cea ce americanii interpreteaza ca prehipertensiune. JNC reda doar doua stadii ale hipertensiunii arteriale, reunind stadiile 2 si 3 din clasificarea OMS.

Prin adaugarea la valorile presiunii arteriale a factorilor de risc si/sau a diabetului zaharat, a afectarii organelor tint 919m1223j 59; si a conditiilor clinice asociate, se contureaza mult mai evident riscul cardiovascular al pacientilor hipertensivi. Astfel, un nivel presional normal (120-129/80-89 mmHg) la care se adauga trei factori de risc, diabetul zaharat sau afectarea organelor tint 919m1223j 59; si conditii clinice asociate, poate deveni un risc înalt. De asemenea, valori presionale înalt normale la care se asociaza trei factori de risc si diabetul zaharat sau afectarea organelor tint 919m1223j 59; pot deveni un risc înalt.

Se remrca faptul ca, femeile predomina în cadrul lotului din cauza acumularii actiunii unor factori de risc.

Predominanta mediului urban (peste 67%) este fireasca având în vedere acesibilitatea si calitatea diagnosticului, mai crescute în mediul urban comparativ cu cel rural.

80% din bolnavii cuprinsi în studiu prezentau afectarea organelor tint 919m1223j 59; dovedita prin cresterea masei ventriculare stângi, iar ceilalti 20% au permis încadrarea lor în riscl înalt prin conditii clinice asociate sau diabet zaharat.

Metoda ecocardiografica reprezinta în prezent cea mai fiabila metoda de detectare a hipertrofiei ventriculare stânga. Observatiile clinice derulate în timp subliniaza semnificatia prognostica a masei ventriculare stângi. Cresterea MVS estimata ecocardiografic argumenteaza de patru ori riscul unei complicatii. Mediile cele mai mari ale MVS au fost înregistrate în HTA gr.3 (193,12g/m²) comparative cu cele înregistrate în HTA gr.2 (172,98 g/m²) si respectiv HTA gr.1 (161,72 g/m²), între ultimele doua neînregistrîndu-se diferente semnificative statistice.

La includerea în studiu, 30% dintre pacienti prezentau microalbuminurie. Microalbuminuria este în prezent definita ca excretia urinara de albumina cuprinsa între 20-200 µg/minut sau 30-300mg/24 ore.

În populatia generala prevalenta microalbuminuriei este de 5-8%. Prevalenta microalbuminuriei creste cu vârsta. Atfel, este gasita la 2% din populatia tânara si la 20% din persoanele cu vârsta cuprinsa între 60 si 74 ani. [19]

La hipertensivi, microalbuminuria defineste un risc cardiovascular crescut. Numai la cîte un bolnav din grupul celor cu HTA gr.1 si HTA gr.2 se înregistreaza prezenta microalbuminuriei. În grupul bolnavilor cu HTA gr.3 se înregistreaza sapte bolnavi cu microalbuminurie. Studiul demonstreaza astfel ca incidenta microalbuminuriei este legata de severitatea bolii. La pacientii cu HTA gr.2 incidenta este de 14%, iar la cei cu forma severa ea depaseste 36%.

Daca la includerea în lot 30% dintre pacienti prezentau microalbuminurie, dupa 6 luni de tratament antihipertensiv cu IECA, singur sau asociat cu betablocante su/si blocante ale canalelor de calciu, microalbuminuria este prezenta la aproximativ 17% dintre pacienti. Microalbuminuria s-a corectat sub tratamect antihipertensiv la doar patru bolnavi dintre cei ce prezentau microalbuminurie la internare, în timp ce la cinci bolnavi se mai semnaleaza prezenta microalbuminuriei. Cei cinci bolnavi fac parte din grupul pacientilor cu HTA gr.3, în timp ce microalbuminuria bolnavilor din grupul pacientilor cu HTA gr.1 si HTA gr.2 s-a convertit în normoalbuminurie dupa sase luni de tratament antihipertensiv.

Studiul demonstreaza ca în HTA gr.3 chiar sub tratament antihipertensiv controlat timp de sase luni, peste 26% din pacienti prezinta o afectare a rinchiului dovedita prin prezenta microalbuminurie.

Abordarea nursing a pacientului cu HTA presupune efectuarea unei anamneze corecte si a unui examen obiectiv amanuntit, în vederea descoperirii precoce a factorilor de risc, a conditiilor clinice asociate si a afectarii organelor tinta. Diagnosticul nursing permite decelarea afectarii a numeroase nevoi fundamentale .

Nevoia cea mai frecvent afectata este nevoia de a avea o buna circulatie. Nevoia cea mai rar afectata este nevoia de a mentine temperatura corpului constanta.

4. CONCLUZII

HTA cu risc înalt este mai frecvent întâlnita la femei, din cauza acumularii actiunnii unor factori de risc.

Predominanta mediului urban este fireasca.

La 80% din bolnavii inclusi în studiu, ricul înalt rezulta din prezenta unei mase ventriculare stângi crescute.

Mediile cele mai mari ale masei ventriculare stângi au fost înregistrate în HTA gr.3.

Cresterea masei ventriculre stângi estimata ecocardiografic are semnificatie prognostica, argumentând riscul unei complicatii.

Incidenta microalbuminuriei este legata de severitatea bolii.

În HTA gr.3, chiar sub tratament antihipertensiv, peste 26% dintre cazuri prezinta o afectare a rinichiului.

Nevoia cea mai frecvent afectata este nevoia de a avea o buna circulatie.

Nevoia cea mai rar afectata este nevoia de a mentine temperatura corpului constanta.

Masurarea tensiunii arteriale se poate realiza usor si trebuie sa se efectueze în mod obisnuit pentru toti pacientii indiferent de problemele lor medicale.

HTA este o afectiune pentru toata viata, de aceea tratamentul trebuie urmat toata viata.

Nebivololul (Nebiletul) îndeplineste cele mai noi criterii pentru un tratament modern al hipertensiunii arteriale. El poate fi recomandat ca altrnativa de tratament la pacientii cu HTA esentiala si medie.

STUDIU DE CAZ

Culegerea datelor personale

Numele si prenumele: B.I.

Sex: feminin

Vârsta: 70 ani

Ocupatia: pensionara

Nationalitatea: româna

Limba vorbita: româna

Starea civila: vaduva

Antecedente heredo colaterale: neaga

Antecedente personale patologice:

- hipotiroidism de 30 ani

- HTA de 20 ani

- Cardiopatie ischemica

- D.Z. tip II

- gonartroza, coxaltroza

- varice membre inferioare operate

Factori de risc cardiovasculari:

- cafea ocazional

- obezitate

- sedentarism

- hiperlipoproteinemie

Perioada internarii: 14 martie 2008- 29 martie 2008

Motivele internarii:

- durere retrosternala

- dispnee de repaus

- astenie, adinamie.

13) Diagnosticul medical: HTA severa stadiul III, risc înalt; cardiopatie ischemica si hipertensiva; angina pectorala instabila III A; accident vascular cerebral ischemic cu usora hemipareza stânga..

14) Istoricul bolii: boala actuala a debutat brusc în seara precedenta prin dureri retrosternale, cu caracter de apasare, intensitate mare, cu iradiere la nivelul bratului stâng si toracelui posterior, cu durata de aproximativ o ora, care se amelioreaza partial dupa I.E.C.A. si betablocanti. Durerea este însotita de transpiratii, palpitatii, stare de rau si dispnee de repaus. Se prezinta cu puseu hipertensiv 200/100 mmHg. Se interneaza la Clinica Medicla I pentru reevalure clinico-biologica si tratament de specialitate.

15) Examen obiectiv la internare:

- stare generala: alterata

- stare de nutritie: supraponderala ( talie: 164 cm, greutate: 115 kg)

- facies: necaracteristic

- tegumente: edeme la nivelul membrelor inferioare

- mucoase: normal colorate

- stare de constienta: pastrata

- tesut conjunctiv- adipos: obezitate abdominala

- sistem ganglionar: superficial nepalpabil

- sistem muscular: normoton, normochinetic

- sistem osteo-articular: durere la nivelul genunchilor si a articulatiilor coxofemurale bilaterale la mobilizare

- aparat respirator: torace simetric, normal conformat, sonoritate pulmonara, fara raluri supraadaugate

- aparat cardio-vascular: soc apexin spatiul V intercostal stâng, zgomote cardiace ritmice bine batute, tahicardie

- aparat digestiv: cavitate bucala libera, abdomen globulos, fara senibilitate la palpare

- ficat, cai biliare, splina: nepalpabile

- aparat uro-genital: loje renale libere, mictiuni nedureroase, spontane

16) Analize de laborator:

- la indicatia medicului s-a început programul de mobilizare: miscari ale degetelor, miscari de flexie- extensie pasive ale membrelor, apoi exercitii de flexie- extensie active, sub controlul functiilor vitale,

- a sasea zi pacienta a fost ridicata în pozitie sezânda la marginea patului, nu s-au constatat modificari semnificative ale functiilor vitale,

- pozitia pacientei a fost schimbata la 2 ore , iar regiunile predispuse la escare au fost masate si pudrate cu talc, lenjeria de pat si corp a fost schimbata de câte ori a fost nevoie,

- pacienta a fost ajutata în satifacerea nevoilor sale si servita la pat cu cele necesare,

- la indicatia medicului s-a început programul de mobilizre pasiva, apoi activa, sub atenta supraveghere clinica si biologica,

EVALUARE

- pacienta executa miscari active,

- este capabila sa stea în pozitie sezânda la marginea patului;

A elimina

OBIECTIVE

- pacienta îsi va relua mictiunile spontne,

- va avea tranzit intestinal cu un scaun/zi de consistenta normala,

- prevenirea infectiei urinare;

INTERVENŢII

- pacientei i s-a efectuat înca de la internre sondj vezical, s-au respectate conditiile de igiena si asepsie, odata cu permiterea mobilitatii pacientei aceasta a fost deservita la pat cu plosca, asigurându-i-se conditii de intimitate si igiena,

- asistenta a monitorizt zilnic bilantul hidric ingestie – excretie,

-pacientei i s-a asigurat un aport lichidian adecvat, i s-a stabilit un orar al eliminarilor,

-pacienta a fost educata sa ia dimineata o lingura de miere dupa care sa bea un pahar cu apa, i s-a facut masaj abdominal în sensul acelor de ceasornic, i s-a servit pacientei un regim bogat în fibre alimentare, legume, fructe,

-la indicatia medicului s-au facut examinari de laborator din urina: sumar de urina si sediment, urocultura

- s-au administrat:- Euciprin 250mg 2*2tb/zi,

- Lactuloza 3 lg/zi,

- clisma joasa cu apa si sapun

EVALUARE

- pacienta si-a reluat mictiunile spontne si prezinta un tranzit intestinal normal

A evita pericolele

OBIECTIVE

- ameliorarea si suprimarea anxietatii,

- pacienta sa beneficieze de un mediu de siguranta fata de accidente si infectii;

INTERVENŢII

- s-au asigurat conditii de microclimat favorabile care au permis adaptarea pacientei la noul nediu,

- s-a asigurat un mediu optim ca pacienta sa-si poata exprima emotiile, nevoile,

- i s-au furnizat explicatii clare si deschise asupra îngrijirilor programate,

- pacienta a fost încurajata la lectura, activitati si tehnici de relaxre pentru a înlatura starea de anxietate,

- s-a asigurat legatura pacientei cu familia prin vizite frecvente,

- s-au asigurat conditii de mediu adecvat pentru a evita pericolele prin accidentare,

- pacienta a fost monitorizata permanent clinic si biologic la indicatia medicului;

EVALUARE

- anxietatea pacientei a disparut,

- este optimista în legatura cu stare sa de sanatate;

A fi curat, a proteja tegumentele si mucoasele

OBIECTIVE

- pacienta sa prezinte tegumente si mucoase curate,

- pacienta sa-si redobândeasca stima de sine,

- pacienta sa nu devina sursa de infectii nosocomiale;

INTERVENŢII

- igiena pacientei a fost asigurata la pat cu respectarea intimitatii,

- lenjeria de pat si de corp a fost schimbata ori de câte ori a fost nevoie,

- pentru efectuarea toaletei pe regiuni s-a pregatit salonul si materiale,

-pacienta a fost informata în legatura cu importanta mentinerii curate a tegumentelor, pentru prevenirea îmbolnavirilor,

- s-au asigurat masuri de prevenire a infectiilor nosocomiale,

- la indicatia medicului s-a început programul de mobilizare pasiva, apoi activa;

EVALUARE

- tegumentele si mucoasele pacientei sunt curate si normal colorate,

LISTA ABREVIERILOR

LISTA TABELELOR

LISTA GRAFICELOR

BIBLIOGRAFIE

1. *** EHS guidelines for the management of hypertension. J. Hypertens 2003; 21: 1011-1053.

2. Guidelines Sub-Comitte. 1999 World Health Organization – International Society of yipertension gudielines for management of hypertension. J. Hypertens 1999; 17: 151 – 183.

3. Chobanian AV, Bakris HR etal: The seventh raport of the Joins National Comitte on Prevention. JAMMA 2003; 289, 19: 2560 – 2572.

4. Olinic N, Blaga S, Vida-Simiti L, Olinic D: Clinica Medicala, CARDIOLOGIE, Editura Medicala Universala ,,Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca, 2002: 240 – 270.

5. Kjeldsen SE, Julius S, Hedner T, Hansson L: Stroke is more common than myocardial infarction in hypertension: analzses basedon 11 major randomized intervention trials. Blood Press 2001; 10: 190 – 192.

6. Prospective Stuies Collaboration: A meta-analzsis of individual data for one milion adults in 61 prospective studies. Lancet 2002, 360: 1903 – 1913.

7. Casale DN, devereux RB, Kilfield P: Improvede sex specific criteria of left ventricular hypertrophy for clinical and computer interpretation of electrocardiogram: validation with autopsy findings. Circulation 1987: 75, 565 – 572.

8. Leyy D, Garrison RV, savage., etal: Prognostic implications of ecocariographically deternined left zentricular mass in the Framigham Hearth study, N Engl J Med 1990; 322: 1561 – 1566.

9. Fourmier A, Andreja KM, Tribouilloz C,Lesbre JP: Examen d'un malade hypertendu. In: Hypertension arterielle. Ed Hermann, Editeurs des sciences et des arts. Paris 1998: 161 – 163.

10. Kannel WB: Left ventricular hypertrophy as a risk factor, the Farmingham experience. J. Hypetension 1997, 9: 3 – 9.

11. Devereux RD: Detection of left ventricular hypertropie by M made echocardiography. Anatomie validation, standardiation and comparison other method Hypertension 1987; 9: 19 -26.

12. Devereux RB: Importance of left ventricular mass as a predictor of cardiovascular mortality in hypertension. Am J Hzpertens 1989; 2: 650 – 654.

13. Mc Jeenacchan JM, Henderson E, Morriski, Dargie    HJ: Ventricular arrhytmias in patients with hypertensiive left ventricular hypertrophy. N Engl J Med 1987; 317: 787 – 792.

14. Rowe DJF, Bagga H, Betts BP: Normal variations in albumin ezcretion to creatinin ration in overneight and daytime urine collections in non-diabeic children. Br Med J 1985; 291: 639 – 694.

15. Howey JEA, Browning MCK, Fraser MH: Biologic variation of urinary albumin: consequences of analzsis, specimen collection,interpretation of results, and screening programmes. Am J Kidnez 1989; 13: 31 – 37.

16. Winopour PH: Microalbuminuria. Br Med J 1998; 13: 31 – 37.

17. 2003 European Society of Hypetension – European society of cardiology guidelines for management of arterial hypertension. Guidelines Comitte. J of Hipertension 2003; 21: 1011 – 1053.

18. Gerber LM, Jonshon K, Alderman MH: Assesment of new dip sticks test in screening for microalbuminuria in patients with hypertension. Am J of Hzpertens 1998; 11: 1321 – 1327.

19. Harnych A, Marre M, Mimram A, et al: Microalbuminuria in arterial hpertension. Measurement, variables; interpretaion, recommendation. Arch Mal Coeur 2000; 93: 1301 – 1308.

20. Ljungman S: Microalbuminuria in essential hypertension. Am J Hypertens 1990; 3: 956 – 960.

21. Van Hooft Ms, Schale Kemp ADH, Hofman A: Renal haemodynamics and the renin angiotensin-aldosterone system in normotensive subjects with hypertensive and normal parents. N. Eng J. Med 1991; 324: 1305 – 1311.

22. Gerber Lm, Shmzker C, Alderman MH: Differences in urinary albumin excretion rate betwen normotensive and hypertensive, withe and nonwithe subject. Arch. Intern. Med 1998; 152: 373 – 377.

23. Ritz E, Fliser D: Clinical relevance of albmin in hypertensive patients. Clin. Invest. 1992; 70: sl 114 – sl 119.

24. Panaytion BN: Miroalbuminuria: pathogenesis,prognosis and management. The Journal of International medical Research 1994; 22: 181 – 201.

25. Olinic N, Vida-Simiti L, Cristea A. Muresan A: Microalbuminuria hypertensive patients. Rev Roun Med Int 1994; 32: 17 – 21.

26. Pantremoli R, Sofia A, Ravera M, et al: Prevalence an clinical coorelates of microalbuminuria in essential hypertension: the MAGIC stsdy. Microalbuminuria: A Genou Investigation on Complications. Hypertens 1997; 30: 1135 – 1143.

27. Post WS, Blumenthal RS, Weiss JL, et al: Spot urinary albumin-creatinine ratio predicts left ventricular hypertrophy in young hypertensive African-American men. Am J oh Hypertens 2000; 13: 1168 – 1172,

28. Tsioufis C, Stefanadis C, Toutouza M, et al: Microalbuminuria is associated with unfavorable cardiac geometic adaptations in essential hypertensiva subjects. J. Humm Hypertens 2002; 16: 249 – 254.

29. Collins R, Petro R, Mac Mahon S, et al: Blood presure, stroke and coronarz heart disease. Part 2, short-term reduction in blood pressure: overview of rondomized drug trials in their epidemiological context. Lancet 1990; 335: 827 – 839.

30. Gerstein HC, Mann J, Yi Q, et al: Microalbuminuria and rick of cardiovascular events, death and heart failure in diadetic and nondiabetic individuals. JAMA 2001; 286: 421 – 426.

31. Gosse P, Sheridam DJ, Zannd F, et al: Regression of left ventriculer hypertrophy in hyertensive patients with indapamide SR 1,5mg,versus Enalapril 20mg; The LIVE study. J. Hypertens 2000; 18: 1465 – 1575.

32. Terpstra WL, May JF, Smith AJ, et al: Long-term effects of amladipine and lisinopril on left ventricular mass and diastolic function in aderly, pervioustrial: J Hypertens 2001; 19: 303 – 309.

33. Devereux RB, Palmieri V, Sharpe N, et al: Effects of once-daily angiotensin-converting enzime inhipition and calcium chammel blockade-based antyhipertensive tratament regimens of left ventricular hypertrophy and diastolic filling in hypertension. The Perspective Rondomized Enalapril Study Evaluating Regression of Ventricular Entardement Trial Circulation 2001; 104: 1248 – 1254.

34. Zachetti A, Ruilope LM, Cuspidi C, et al: Comparative effects of the ACE inhibitor fosinopril and the calcium antagonist amlodipine on left ventricular hypertrophy and uinary albumin excretion in hypertensive patients. Result of FOAM a multicenter European stuy-abstract. J. Hypertens 2001; 19: S92.

35. Cuspidi C, Valagussa L, et la: Comparative effects of candesarton and analapil on left ventricular hypertrophy in patients with essential hypertension: the Candesartan Assesment in The Tratament of Cardiac Hypertrophy Study. J Hipertens 2002; 20:S4.

36. Pickering TG: Cardiorenal protection in diabetes. Heart Dis 2000; 2: S18 – 22.

37. Abbott KC, Bakris GL: Tratment of the diabetic patients: focus on cardiovascular and renal risk reduction. Prog Brain Res 2002; 139: 289 – 298.

38. Sleight P: The HOPE Study. J Renin Angiotensin Aldosteron Syst 2002; 1:18 –20.

39. Gerstein Hc: Diabetes and HOPE Study: implications for macrovascular and microvascular disease. Int J of Clin. Pract. 2001; 117: 8 – 12.

40. Ciriilo M, stelatto D, et al: Pulse pressure and isolated systolic hypertension: associations wite microalbuminuria. The GUBBIO Study Collaborative Research Group, Kidney International 2000; 58: 1211 – 1218.

41. Aksoyek S, Ozer N, et al: Verapamil SR and trandolapril combination therapy is safe and effective i hypertensive patients with metabolic disorders. Int. J Clin. Pract 2001; 55: 5 – 9.

42. Ogawa Y, Haneda T, Hirayama T, et al: Effects of lisonopril and nitrendipine on urinary albumin excretion and renal function in patients with mild to moderate essential hypertension. Hypetension Research 2000, 26: 607 – 612.

43. Kavgaci H, Sahin A, et al: The effects of losartan and fosinopril in hypertensive type 2 diabetic patients. Diabetes Res. Clin. Pract. 2002; 58: 19 – 25.

44. Tutuncu NB, Gurlek A, Gedik O: Efficacy of ACE inhibitors and ATH receptor blokers in patients with microalbuminuria: a prospective study. Acta Diabetol 2001, 38: 157 – 161.

45. Sasso FC, Carbonara O, Persica M, et al: Ibesartan reduces the albumin excretion rate in microalbuminuric tzpe 2 diabetic patients independently of hypertension: a rondomized double-blind placebocontrolled crossover study. Diabetes Care 2002; 25: 1909 – 1913.

46. Tititca L; Ghid de Nursing – Editura Viata Medicala Româneasca 1997; 15; 45.

47. *** EHS guidelines for the management of hypertension. J Hypertens 2003; 21: 1011 – 1053.

48. Levy D, Labib SB, Andersen KM: Deretminants of sensibility and specificity of electrocardiographic criteria of left ventricular hypertrophy. Circulation 1990, 81: 815 – 820.

Document Info

Accesari: 44888
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou