Legislatie
in vigoare in Comunitatea Europeana si in Romania - Experimentele pe animale
Experimentele pe animale au avut o contributie remarcabila in descoperirea unor
tratamente pentru diverse boli, mai ales in cazul cercetarilor privind diabetul
si hipertensiunea. Experimentele pe animale sunt necesare, asa cum sunt
necesare experimentele pe bolnavi sau cele facute pe voluntari sanatosi, chiar
daca nu exista un beneficiu imediat. Multe tari au adoptat Coduri practice cu
scopul de a proteja animalele utilizate pentru cercetare. 12512g68m Printre cele mai
avansate coduri sunt cele adoptate de Australia si Suedia. Ambele tari cer ca
experimentele pe animale sa fie aprobate de Comitete de etica. Aceste Comitete
includ medici, cercetatori, medici veterinari, reprezentanti ai Societatilor de
protectie ale animalelor si profani care nu apartin nici unei institutii de
profil. Fiecare Comitet de etica urmareste respectarea Codurilor de practica si
codurilor etice in ceea ce priveste experimentul pe animale.
Comunitatea Europeana a adoptat propriile legi privind cercetarea pe animale
inca din anii ?80 (Declaratia de la Helsinki, Conventia Europeana privind
drepturile animalelor vertebrate utilizate in scop experimental sau pentru alte
scopuri stiintifice, Strasbourg, 1986). In Anglia, guvernul furnizeaza anual un
rapot detaliat cu privire la numarul de animale utilizate pentru experimente.
Numarul de animale utilizate in cercetare a scazut cu 3 milioane in anul 2000
fata de anul 1986 in Anglia, in urma reglementarilor intrate in vigoare in
Comunitatea Europeana.
Comitetul etic de cercetare al Asociatiei Internationale de Studiu a Durerii
(IASP), a aratat ca studierea mecanismelor durerii cronice pe animale este
esentiala, dar ca aceste experimente necesita o planificare exacta in scopul
diminuarii sau evitarii stresului la animale.
Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor proclamata la Paris in anul 1978
considera ca experientele pe animale care implica suferinta fizica sau psihica
sunt incompatibile cu drepturile animalului si ca metodele de inlocuire a
animalelor trebuiesc dezvoltate si puse in practica in mod sistematic.
Cercetatorii care conduc studii privind durerea si care au drept modele
diferite specii de animale trebuie sa ia in considerare o serie de cerinte
privind desfasurarea studiului (IASP 1982):
- sa demonstreze utilitatea si potentialele beneficii aduse de experimentul pe
animale in intelegerea mecanismelor durerii acute sau cronice;
- daca este posibil, cercetatorul trebuie sa incerce stimulul dureros pe el
insusi, in cazul stimulilor durerosi neinvazivi;
- sa fie posibila aprecierea unor niveluri de durere prin observarea
modificarilor de comportament ale animalului fata de normal;
- cercetatorul sa se asigure ca animalul este expus la stimulul de intensitate
minima care sa faca posibila desfasurarea experimentului;
- animalul care sufera o durere cronica sa primeasca tratament pentru usurarea
suferintei sale;
Studiile despre durere care se realizeaza pe animale paralizate cu blocanti
neuromusculari:
- nu trebuie sa fie conduse in absenta unei anestezii generale, iar
- durata experimentului sa fie cat mai scurta posibil, atat cat sa permita o
concluzie pertinenta, la fel si numarul de animale implicat in experiment
(Zimmermann, 1983).
Conventia Europeana privind Protectia Animalelor Vertebrate utilizate in
scopuri experimentale sau cu alte scopuri stiintifice (1986, intrata in vigoare
in ianuarie 1991, adoptata si de tara noastra) a mai suportat o serie de
modificari legislative in 1992, 1993, 1997 si 2003. Ea prevede reducerea
numarului de experiente pe animale si a numarului de animale din cadrul acestor
cercetari. Studiul pe animale poate fi realizat doar in cazul cercetarii in
scopul profilaxiei, a diagnosticului si tratamentului unor boli, in domeniul
anchetelor medico-legale, in invatamant, pentru studierea unor mecanisme
fiziologice si protectia mediului (art. 2). In toate procedurile trebuie
aplicate metode de anestezie generala, de analgezie sau orice alte metode
concepute in scopul diminuarii pe cat posibil a durerii si stresului suferite
de animal. Exceptie fac cazurile in care metodele de reducere a durerii
interfera cu rezultatele cercetarii si cand stimulul dureros aplicat la animal
nu produce modificari ale starii fiziologice a acestuia (art. 8).
Concluzii
Din nefericire, numai o mica parte din membrii Comitetelor de etica pentru
experimentele pe animale din diferite institutii poseda cunostiinte de
cercetare propriu-zisa. Acest lucru il pune pe cercetator in situatia de a
explica cu minutiozitate ceea ce intentioneaza sa faca in materie de tehnica
chirurgicala, anestezie pentru fiecare animal in parte. Aceasta metoda face ca
activitatea de cercetare sa devina impracticabila (Astarastoae V., 1998).
Controverse privind studiul pe animale continua sa existe. Discutiile continua
sa fie polarizate pe doua mari directii: restrictionarea cercetarilor conduse
pe animale si benefiiciile medicale pe care le presupun aceste cercetari. In
prezent un accent deosebit se pune pe "principiul celor trei R":
reducerea numarului de animale folosite pentru experimentare, redefinirea
procedurilor de cercetare cu scopul de a diminua durerea animalelor de
laborator si inlocuirea (replacement - engl.) modelelor animale cu alte metode
alternative cum ar fi culturile de tesuturi sau modelele matematice.
