Cel mai des intalniti sunt formati din oxalat de calciu si din fosfat de calciu. Mai rari sunt cei din urati, acid uric, fosfat amoniacomagnezian.

Calculii ce contin calciul apar mai frecvent la barbati, de obicei incepand dupa 30 de ani. Multe persoane care au avut o piatra vor mai depista si altele (de obicei cam o piatra la 2-3 ani). Predispozitia spre calculii calcici se mosteneste. Calculii din acid uric se intalnesc mai frecvent tot la barbati, aproximativ jumatate dintre acesti pacienti avand si guta (cauzata de nivelul crescut al acidului uric in sange). Pietrele din fosfat amoniacomagnezian apar mai ales la femei, dupa infectii cu un microb numit Proteus; sunt calculi mari si periculosi.

Manifestari litiaza renala

O piatra se poate elimina prin uretra fara nici o simptomatologie (mai rar) sau poate produce o durere foarte puternica. Aceasta incepe din regiunea lombara (zona mijlocului), iradiaza in abdomen si coloana spre organele genitale si regiunea interna a coapsei.

Durerea este de tip colicativ, intermitenta. Se insoteste de fenomene gastrointestinale gen greata, varsaturi, balonari. In momentul in care piatra coboara prin uretra zgarie peretii acesteia si astfel apare sangerarea (tradusa prin urina modificata la culoare: galben inchis sau chiar rosiatica). Foarte frecvent intalnita este si senzatia de a urina des.
Simptomatologia de mai sus apare in caz de litiaza renala. La diagnostic ne mai ajuta ecografia abdominala, radiografia renala simpla, urografia si examenul sumar de urina.

Ecografia vizualizeaza pietrele cand sunt situate la nivelul rinichiului, acestea putand fi totodata numarate si masurate. In situatia in care piatra a plecat pe uretra ecografic se vede ureterul destins deasupra pietrei, distensia cailor urinare din rinichi, iar uneori se poate vizualiza chiar si piatra.
Radiografia renala simpla identifica locul unde s-a oprit un calcul ce contine calciu (radio opac).
Urografia intravenoasa aduce informatii suplimentare despre calculii radiotransparenti si despre functia rinichiului. Uneori o colica renala se poate insoti si de diminuarea functiei renale.
Examenul sumarului de urina identifica cristale formate din materialul mineral al pietrei, hematii (datorita sangerarii din uretra), leucocite (atunci cand colica se insoteste si de infectie urinara).

Tratament litiaza renala

Trebuie remarcat ca multe pietre se elimina spontan, fara tratament.
Tratamentul colicii renale consta in antispastice care dilata ureterul si ajuta practic sa se elimine. In momentul in care  calculul ajunge in vezica urinara durerea inceteaza. Daca antispasticele nu sunt eficiente pacientul trebuie internat. In spital i se pot pune perfuzii, i se poate scoate piatra din uretra cu o sonda ce o "agata". Se poate opta si pentru litotritie (spargerea pietrelor cu ultrasunete) atunci cand calculii au sub 1 cm. Daca nici o metoda nu a avut rezultat se apeleaza la operatie prin care se taie ureterul si se scoate piatra.

Profilaxia

Se adreseaza celor care au eliminat deja o piatra sau care au microcalculi in rinichi (depistati ecografic. Consta in cura de diureza, pacientul trebuind sa consume multe lichide (peste 2 - 2,5 litri/zi), de preferinta ceaiuri. E bine sa evite apa minerala sau tratamentele cu calciu. Cei care au calculi din acid uric trebuie sa consume mai putina carne. Calculii din oxalat de calciu contraindica un regim alimentar foarte bogat in produse lactate si in rosii (rosiile  contin o mare cantitate de oxalati).

Dr. Corina Popescu Medic specialist Medicina Generala Competenta in Ecografie
Medsana Bucharest Medical Center Tel.: 9607, 410.86.43, 410.85.43, 410.84.59.