Lupusul (lupusul eritematos sistemic sau LES) este o boala cronica ce se manifesta prin inflamatie, durere si leziuni ale tesuturilor din intregul organism. Boala inflamatorie de origine autoimuna ce nu poate fi prevenita, in care sistemul imunitar al persoanei respective isi ataca propriile tesuturi, lupusul afecteaza un mare numar de organe, in principal fata si scalpul.

Lupusul poate aparea totodata in zone precum nasul, fata dorsala a antebratelor, maini, degetele de la mana sau picioare si mai putin frecvent pe trunc 747t197h hi.
Se cunosc cinci tipuri de lupus eritematos: sistemic, subacut discoid, discoid/cutanat, indus medicamentos, sistemic si neonatal, cel sistemic fiind considerat cel mai sever si totodata cel mai des intalnit.

Majoritatea bolnavilor cu lupus duc o viata normala sau cat mai apropiata de normal. Acest lucru depinde de severitatea bolii, daca si cat de afectate sunt organele vitale.

Factori declansatori ai lupusului

O serie de factori pot declansa acest proces autoimun: anumite defecte ale unei gene care afecteaza sistemul imun, hormonii sau functia celulara.

Un alt factor ar fi expunerea la soare sau la ultraviolete B, precum si expunerea la anumite substante chimice (tricloretilena).  

Unele infectii cu citomegalovirus, parvovirus si virus hepatic C, precum si anumite medicamente pot fi cauze ale aparitiei lupusului.

Lupusul nu determina, de obicei, leziuni, infirmitati sau deformari ale articulatiilor  ca in cazul artritei reumatoide sau a altor boli autoimune.

Simptome severe

Cele mai frecvente simptome ale lupusului sunt:

• Probleme ale pielii (ras cutanat) pe langa rasul in fluture, care cuprinde pometii si baza nasului. Alte forme comune ale manifestarilor cutanate ale lupusului sunt ulceratiile pielii si petesiile (pete rosii) la nivelul bratelor, mainilor, fetei, gatului sau spatelui, ulceratii la nivelul gurii sau al buzelor, ras rosu-violaceu, cu aspect solzos, localizat pe fata, gat, scalp, urechi, brate si piept.
• Dureri articulare - articulatiile pot fi rosii, calde si se pot umfla. Artrita lupica afecteaza articulatiile bilateral si in special cele ale mainilor, coatelor, genunchilor si gleznelor. 
• Oboseala - chiar si in forma mai usoara a lupusului, oboseala impiedica pacientul sa isi indeplineasca sarcinile zilnice, fiind in acelasi timp un simptom care   preceda aparitia celorlalte.
• Afectiuni cardiace - bolnavii cu lupus pot dezvolta afectiuni ale inimii precum inflamarea sacului ce inconjoara inima (pericard, pericardita), ce se manifesta prin durere brusca, severa, localizata in partea stanga a pieptului cu iradiere spre gat, spate, umeri sau brate.
• Afectarea sistemului nervos - majoritatea pacientilor cu lupus prezinta dureri de cap sau pierderi de memorie, cu grad diferit de severitate.
• Febra - foarte multi dintre bolnavii cu lupus prezinta perioade prelungite de crestere usoara a temperaturii corpului, acesta fiind si simptomul de debut al bolii pentru cei mai multi dintre ei.
• Modificari ale greutatii corporale - 60% dintre bolnavii cu lupus pierd in greutate;
• Inflamatia vaselor sanguine (vasculita) - sangerarile pot duce la aparitia unor pete cu dimensiuni variabile, de culoare albastruie sau pete de dimensiuni mici, rosiatice, diseminate pe suprafata pielii sau la nivelul patului unghial.
• pierderea parului (alopecia) - jumatate  dintre bolnavii cu lupus semnaleaza prezenta unor perioade in care apare alopecia; aceasta poate fi in placi sau difuza (pe toate suprafata capului); aceasta pierdere a podoabei capilare nu este permanenta.

Lupusul nu afecteaza fertilitatea femeilor. Totusi, in cazul acutizarilor sau a tratamentului cronic cu corticosteroizi, menstrele devin neregulate, impiedicand femeia sa-si planifice sarcina. Daca femeia doreste o sarcina sau este gravida, este necesar ca aceasta sa consulte un medic.

 Metode de diagnosticare

Lupusul eritematos sistemic poate fi dificil de diagnosticat, acest lucru dureaza uneori saptamani pana la ani. Simptomatologia lupusului difera de la un pacient la altul, astfel incat pot trece ani pana la aparitia acelor simptome sugestive pentru boala. La examenul fizic, medicul va cauta prezenta anumitor criterii de diagnostic. Aceste criterii sunt folosite pentru a separa lupusul de alte afectiuni cu simptome asemanatoare.

Prezenta simptomelor de lupus si a anticorpilor antinucleari sunt primii pasi in procesul de diagnosticare. In cazul in care sunt incertitudini de diagnostic, se pot realiza teste suplimentare:

• SH (viteza de sedimentare a hematiilor) sau proteina C reactiva;
• Hemoleucograma (numaratoarea completa a celulelor sanguine);
• examen de urina;
• teste care sa confirme sau sa infirme prezenta altor anticorpi.

In prezent, lupusul poate fi diagnosticat si ameliorat in mod semnificativ. Supravietuirea la cinci ani este de 80% pana la 90%, iar la 20 de ani de 70%.

Tratamentul lupusului

Tratamentul lupusului eritematos sistemic este individualizat si poate suferi modificari de-a lungul timpului. In momentul de fata, nu exista un tratament care sa vindece lupusul.
Medicamentele si un regim adecvat de viata pot controla simptomele. Regimul de viata include in primul rand cunoasterea bolii. Medicamentele folosite in tratamentul lupusului includ antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii, antipaludice, imunosupresive si terapii biologice.

In cazul acestei afectiuni sunt recomandate urmatoarele masuri:

• evitarea aglomeratiilor;
• expunerea la soare este interzisa;
• hidratarea corecta, in cantitati cat mai mari (circa 2 l lichide zilnic).
• Medicamentele folosite in tratamentul lupusului in forma usoara sau severa, au o serie de efecte secundare si de multe ori unele din simptome sunt produse de medicatie. 
• Bolnavii cu lupus trebuie sa consulte imediat medicul in cazul aparitiei urmatoarelor simptome:
• dureri toracice;
• dispnee (scurtarea respiratiei);
• prezenta sangelui in urina sau urinarea deasa si in cantitate scazuta;
• febra peste 38˚ C asociata sau nu cu dureri de cap si ale intregului corp, dar fara existenta unui contact anterior cu persoane bolnave de gripa sau viroze respiratorii;
• aparitia depresiei sau a altor modificari afective;
• amorteli si furnicaturi la nivelul mainilor si picioarelor;
• edeme la nivelul gleznelor.

Lucia Comanescu