MANA
Mana reprezinta stadiul final prin care actele noastre, finalizarea si finetea lor se realizeaza. Cuvantul "mana" are aceeasi origine cu cuvantul "manifestare", "manifestat". Mana reprezinta la un anumit moment dat, trecerea de la conceptual la real, de la idee la realitate, ea serveste si pentru a "vorbi", 353g66d la comunicare. Si nu e adevarat doar pentru muti, dar si pentru numeroase culture din lume. Gestica mainilor este adesea mai puternica si marcanta decat vorbele. Numeroase studii au demonstrat importanta gesturilor in comunicare. Ceea ce a fost numit, in acest domeniu, "comunicare non-verbala", parea a avea mai multa importanta decat cuvintele (vedeti lucrarile profesorului Meharabian). Acest tip de comunicare este primul pe care-l cunoastem si experimentam in viata. De fapt, relatia intre mama si copil, schimburile si semnele de afectiune si recunoastere se fac prin atingere si prin intermediul mainii. Ea este deci un vector de transmisie si de comunicare. Ea serveste actiunea de a da si a primi. Ea poate si sa atinga si sa simta si chiar sa inlocuiasca ochiul. Este deci si un vector de perceptie. Prin intermediul mainii percepem sau transmitem energiile. Natura mainilor este religioasa, terapeutica, pacifista. Palma si fiecare deget sunt captorii si emitatorii energiilor noastre. In fiecare din degete incepe sau sfarseste un meridian de acupunctura (vezi Spune-mi unde te doare). Acesta determina, prin tipul de energie vehiculat, rolul degetului caruia ii este atasat. O sa vedem in continuare fiecare deget in parte.
Modul in care este stransa mana cuiva este foarte semnificativ pentru modul in care persoana intrevede relatia cu cel pe care-l saluta. Persoanele care abandoneaza vointa de putere asupra celuilalt, dau mana. Regasim, deci, pentru mana, majoritatea rolurilor, simbolice sau nu, care corespund bratului. Diferenta rezida in faptul ca, mana actioneaza in stadiul final, in timp ce bratul, transmite. Putem compara simbolic bratul intreg cu o sageata. Mana este varful acestei sageti, iar bratul este bara acesteia. Miscarea sagetii este transmisa de bara (brat) dar varful (mana) este cel care asigura patrunderea acesteia in tinta.
Durerile mainilor ne vorbesc de raportul cu actiunea manifestata asupra lumii exterioare. Tensiunea, durerea, suferinta mainilor semnifica faptul ca raportul nostru cu aceasta lume este unul de stapanire, de putere, de posesie sau aviditate. Vrem sa tinem prea multe, sa strangem, sa stapanim lumea sau indivizii, prin dorinta de dominara sau prin frica. Mana care se inchide este cea care retine, careia ii e teama ca lucrurile ii scapa, care se apara sau ataca si vrea sa loveasca (pumnul strans).
Cazul lui Dominique, pe care-l dau exemplu in capitolul despre poliomelita, zugraveste perfect dinamica si suferinta pe care le implica.
|
