MANAGEMENTUL SECURITATII MAXIME. ACCIDENTELE DE MUNCA
"Omul este masura tuturor lucrurilor" spunea Protagoras: protejarea
fortei de munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie
considerata drept principiu de baza in activitatea firmei si un obiectiv la fel
de important ca si profitul.
O asemenea politica trebuie sa transforme obligativitatea legala a realizarii
securitatii si sanatatii in munca intr-o actiune voluntara, intr-o asumare
voita a responsabilitatii pentru conditii 12412x2316m le de munca ale salariatilor.
Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot atāt de
important ca si criteriul economic, conjugat si nu subordonat acestuia.
Construirea si implementarea unui sistem performant al managemenului
securitatii si sanatatii in munca necesita obligatoriu cunostinte fundamentale
in doua domenii: stiinta managementului si protectia muncii.
La momentul actual noile tendinte la nivel european si international in
domeniul sanatatii si securitatii in munca sunt reprezentate de elaborarea de
sisteme integrate de management care includ managementul sanatatii si
securitatii in munca alaturi de managementul calitatii si al mediului.
Statisticile Uniunii Europene, cu toate deficientele generate de incompleta
comparabilitate a datelor, au relevat faptul ca in cursul unui an al deceniului
precedent, din 120 milioane de persoane angajate in cele 15 state membre,
aproximativ 5 milioane au suportat un accident de munca care a determinat o
incapacitate temporara de munca mai mare de 3 zile. Anual, in aceste tari circa
6000 de accidente de munca se soldeaza cu decesul lucratorului.
Fiecare accident inseamna suferinte fizice si psihice, pierderi de venituri s.a.
pentru cei implicati - victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de
munca pentru firma in care are loc evenimentul si pentru societate.
La nivel mondial, investigatiile efectuate de Biroul International al Muncii
indica un cost direct al accidentelor si bolilor profesionale de aproximativ 1%
din produsul national brut, in timp ce pierderile totale datorate acestor
evenimente totalizeaza in tarile dezvoltate 2 - 4% din produsul national brut.
Baza reglementarilor privind accidentele de munca o constituie Legea protectiei
muncii nr.90/1996, cu normele metodologice privind comunicarea, cercetarea,
inregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de munca.
Legea defineste cadrul organizatoric al protectiei muncii si responsabilitatile
privind coordonarea si controlul acestei activitati, transpunānd Directiva
cadru 89/391/CEE. Legea protectiei muncii nr.90/1996 defineste accidentul de
munca ca fiind vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea
indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza
caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de
munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.
Accidentele sunt evenimente neasteptate, neprevizibile si necontrolate care au
ca rezultat lezarea integritatii fizice a muncitorilor si/sau distrugeri de
bunuri materiale.
Aceeasi lege prezinta cazuri particulare considerate de asemenea ca si
accidente de munca.
Alte acte normative care se refera la accidente de munca si boli profesionale
sunt reprezentate Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
munca si boli profesionale, modificata si completata prin Legea nr. 598/2003,
precum si de alte acte normative.
La acestea se adauga legislatia privind asigurarile pentru accidentele de munca
si boli profesionale, precum si alte reglementari in domeniu.
Clasificarea accidentelor de munca
Īn conformitate cu Legea protectiei muncii, accidentele de munca, in
raport cu urmarile produse, se clasifica astfel:
1. accidente care produc incapacitate temporara de munca
(ITM):
Accidentul de munca ce produce ITM determina intreruperea activitatii
lucratorului pe o anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile
calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical ca fiind urmare
a accidentului produs.
Perioada de ITM se calculeaza prin insumarea numarului de zile calendaristice
consecutive, acordat imediat dupa producerea accidentului, prin certificatul/certificatele
medicale, incepind cu prima zi si terminind cu ultima zi inscrisa in acestea.
Īn cazul in care accidentatul si-a reluat activitatea dupa o perioada de ITM
si, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin act
medical ca fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia in
continuare de drepturile ce decurg dintr-un accident de munca;
2. Accident de munca ce produce invaliditate:
Accidentul de munca care produce INV determina pierderea totala sau partiala a
capacitatii de munca, confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de INV,
emisa de organele medicale in drept.
Īn situatia in care, la momentul producerii accidentului, consecinta acestuia
este o infirmitate evidenta (de exemplu: un brat smuls din umar), evenimentul
va fi declarat ca accident de urmari de INV, numai dupa emiterea deciziei de
INV de catre organele medicale;
3. Accident de munca mortal:
Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau dupa un
interval de timp, daca acesta este confirmat, in baza unui act medico-legal, ca
fiind urmare a accidentului suferit;
4. Accident colectiv de munca - daca au fost accidentate cel
putin 3 persoane, in acelasi timp si din aceleasi cauze, in cadrul aceluiasi
eveniment.
Alta clasificare a accidentelor de munca:
1. dupa numarul persoanelor afectate: accident individual si
colectiv;
2. dupa urmarile asupra victimei: accidente care produc
incapacitate temporara de munca (max. 30 de zile), accidente care produc
invaliditate si accidente mortale;
3. dupa natura cauzelor directe: accidente mecanice,
electrice, chimice, termice, prin iradiere sau combinate;
4. dupa natura leziunilor: contuzii, plagi, intepaturi,
taieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputari, intoxicatii, electrocutari,
insolatii, leziuni multiple;
5. dupa locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele
superioare sau inferioare, cu localizari multiple;
6. dupa momentul in care se resimt efectele: cu efect imediat
sau cu efect ulterior.
Cauzele producerii accidentelor de munca pot fi de natura tehnica sau
organizatorica, ele pot proveni fie din conditiile de munca fie datorate
angajatului.
Pentru prevenirea accidentelor de munca, mai exact a cauzelor care
le-au generat, se folosesc cāteva metode.
1. Metoda statistica. Aceasta metoda are la baza calculul a
trei indicatori: coeficientul de frecventa, coeficientul de gravitate,
coeficientul de incapacitate temporara de munca. Cu ajutorul lor se determina
numarul accidentelor de munca intr-o anumita perioada sau numarul mediu al
zilelor de incapacitate de munca dintr-o anumita perioada.
2. Metoda topografica consta in reprezentarea pe planul unei
structuri (uzina, atelier) prin semne conventionale a locurilor unde s-au
produs accidente intr-o anumita perioada de timp in scopul determinarii
cauzelor care le-au generat.
3. Metoda monografica consta in studierea tehno-logiilor, a
echipamentelor si mobilierului, a conditiilor de mediu in scopul stabilirii
locurilor de munca periculoase si a cauzelor care le-au provocat, in vederea
elaborarii masurilor necesare. Este considerata metoda cea mai eficienta.
Primul ajutor in accidentele de munca
Asistenta medicala de urgenta ocupa un loc special in ingrijirea medicala,
trebuind sa rezolve prompt si competent, cazurile care pun in pericol imediat
viata accidentatului.
Īn conformitate cu legislatia actuala de protectie a muncii, obligatia de a
asigura securitatea si sanatatea angajatilor revine conducatorului unitatii.
Īn acest context, acesta are sarcina de a organiza si dota punctele de prim
ajutor in cadrul unitatii. Īn cazul in care in unitate exista servicii de
medicina de intreprindere, acestora le revine sarcina principala de a acorda
primul ajutor.
Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a
produs accidentul de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta.
Pentru personalul medico-sanitar, acordarea primului ajutor la locul producerii
unui accident constituie o obligatie profesionala.
In scopul asigurarii primului ajutor la locul de munca, serviciile
medicale si serviciile de protectie a muncii trebuie:
* sa cunoasca competentele umane si toate mijloacele tehnice disponibile pentru
a actiona eficace in cazul producerii unui accident de munca si pentru a limita
consecintele sale;
* sa efectueze instructaje periodice de protectie a muncii in scopul informarii
si salariatii cu privire la riscurile de accidentare si imbolnavire
profesionala specifice unitatii respective, detaliind pentru fiecare loc de
munca in parte;
* sa formeze salvatori care sa intervina rapid si eficace in actiunile de
urgenta la locul de munca, pāna la sosirea echipelor de specialitate;
* sa organizeze periodic actiuni de simulare a unor situatii specifice de
accidentare, a acordarii primului ajutor de catre colegii de munca formati ca
salvatori si a transportului accidentatilor, intrucāt simpla instruire
teoretica nu este suficienta, fiind necesare aplicatii practice si antrenamente
repetate.
Scopul acordarii primului ajutor de catre salvator este de a preveni producerea
mortii sau inrautatirea starii accidentatului si aparitia de complicatii, pāna
la sosirea cadrelor medicale specializate.
Competenta salvatorului este limitata, dar absolut necesara si de cele mai
multe ori suficienta.
Salvatorul de la locul de munca este de neinlocuit intrucāt el se gaseste la
locul si in momentul producerii accidentului si are cunostintele specifice
necesare despre natura acestuia.
Cu cāt numarul persoanelor instruite si formate ca salvatori pentru a acorda
primul ajutor la locul de munca este mai mare, cu atāt mai bine.
Actiunile salvatorului in cazul producerii unui accident trebuie sa se
desfasoare in mai multe etape:
* analiza situatiei: determinarea naturii accidentului prin interogarea
martorilor sau a victimei (daca este posibil), cercetarea elementelor materiale
semnificative;
* identificarea pericolelor imediate: daca acestea pot fi inlaturate, se va
implica sau va ruga pe altcineva sa o faca, iar daca nu, va interzice accesul
in zona periculoasa si va da alarma;
* examinarea victimei, identificarea riscurilor care persista si care pot
conduce la extinderea accidentarii, protejarea victimei;
* stabilirea actiunilor care trebuie realizate pentru inlaturarea riscurilor
precum si a materialelor necesare in acest scop, fara a pune in acelasi timp in
pericol securitatea salvatorilor sau a altor persoane; victima va fi deplasata
numai daca exista in continuare riscul de accidentare sau de agravare a
conditiei ei;
* anuntarea accidentului;
* acordarea primului ajutor;
*supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipelor de specialitate;
* participa la transportul accidentatului.
La organizarea si acordarea primului ajutor in cazul unui accident de munca
participa din interiorul unitatii, in ordine: martorul accidentului sau prima
persoana anuntata, salvatorul (salvatorii), medicul de intreprindere, asistente
medicale, serviciul de protectie a muncii, pompierii unitatii, conducerea
unitatii, comitetul de securitate si sanatate in munca, detasamentul de
interventie in caz de dezastre.
Din afara unitatii, vor fi implicate: serviciile de ambulanta de stat sau
particulare, pompierii, medici de diferite specialitati, spitale si centre
medicale specializate (centre pentru arsi, chirurgie reparatorie, intoxicatii),
politia, jandarmeria, securitatea civila.
Managementul securitatii maxime
Politica managementului in vederea prevenirii accidentelor de munca
* Primul pas pentru a dezvolta o strategie eficienta de prevenire a
accidentelor de munca este convingerea ca marea majoritate a accidentelor de
munca pot fi prevenite.
* Este necesara corectarea imediata a oricaror situatii nesigure.
* Supervizarea si controlul aplicarii masurilor de protectie a muncii
reprezenta prevenirii accidentelor de munca.
* Cercetarea accidentelor de munca in vederea stabilirii cauzelor acestora si
luarea de masuri imediate pentru prevenirea repetarii acestora
Politica de securitate
* cea mai valoroasa resursa sunt oamenii, de aceea acestia trebuie protejati
* toate accidentele de munca si toate imbolnavirile profesionale pot fi evitate
* munca in conditii de securitate este obligatorie
* managementul trebuie sa auditeze aplicarea programelor de securitate si
sanatate in munca
* managementeul trebuie sa efectueze instructaj de securitatepentru fiecare sarcina
de lucru
* orice conditii sau proceduri de lucru care prezinta riscuri pentru
securitatea sau sanatatea lucratorilor trebuie corectate imediat
* actiunile disciplinare trebuie sa fie constructive si consistente
* orice incidente sau accidente reale sau potentiale trebuie investigate prompt
* angajatii trebuie incurajati sa discute despre riscurile asociate muncii lor
* managementul va da un exemplu corect prin urmarirea aplicarii politicii de
securitate si sanatate in munca
Este mult mai simplu sa fie prevenite accidentele de munca decāt imbolnavirile
profesionale din urmatoarele considerente:
* accidentele de munca au loc intr-un interval de timp scurt, fara timp de
latenta
* urmarile lor sunt usor de observat
* cauzele pot fi identificate usor, cu precizie
* relatia cauza-efect este evidenta
* accidentele sunt usor de diagnosticat
* accidentele de munca sunt usor de prevenit
Beneficiile preventiei accidentelor de munca
* scaderea contributiei intreprinderii la fondul de asigurare pentru accidente
de munca si boli profesionale
* scaderea costurilor directe si indirecte ale accidentelor de munca:
compensatii, reorientare profesionala, pierderi prin absenta, scaderi ale
productivitatii
* cresterea compliantei la inspectii si scaderea penalizarilor
* evitarea publicitatii negative datorate accidentelor
* evitarea suferintelor angajatilor
* cresterea moralului si a loialitatii angajatilor
* dezvoltarea increderii angajatilor in companie
* cresterea productivitatii
|
