![]() |
|
1. Regiunile capului si gâtului
![]() |
![]() |
![]() |
2. Sinusuri faciale
![]() |
![]() | ![]() |
||
![]() |
![]() |
|||
![]() |
|||
3. Nevralgie nerv Arnold (N. occipital mare, ram dorsal N. spinal C2)
Sindromul Horner apare prin compresia ganglionului simpatic cervical superior.
![]() | ![]() |
||
![]() |
|||
![]() |
|||
1. Glanda mamara
2. Axila
1. Regiuni topografice abdomen
Marile regiuni ale corpului uman sunt reprezentate de:
cap;
gât;
trunchi:
Literatura franceza împarteperetele anterolateral al abdomenului în 9 cadrane (prin 2 linii orizontale, ce unesc cele doua spine iliace antero-superioare, respectiv vârful coastelor X, si 2 linii verticale, ce merg pe marginea muschilor drepti amdominali):
- 3 cadrane laterale (pereche): hipocondru, flanc (regiune laterala), regiune inghinala (impropriu numita si fosa iliaca);
- 3 cadrane mediale: epigastru (regiune subxifoidiana), mezogastru (regiune ombilicala) si hipogastru (regiune pubiana).
Autorii anglo-saxoni, mai pragmatici, împart peretele abdominal anterolateral în 4 cadrane: doua cadrane superioare (stâng, drept) si doua cadrane inferioare (stâng, drept).
![]() | pacientul este asezat
în decubit dorsal, cu gambele flectate; sub regiunea lombara a
pacientului, se introduce transversal un sul de aproximativ 8-10 cm grosime
(sau membrul superior drept al pacientului), pentru a diminua contractura
peretelui abdominal anterior si a apropia peretele posterior de cel anterior
(pancreasul este organ profund, retroperitoneal); examinatorul, cu mâna dreapta
plasata la nivelul marginei externe a dreptului abdominal stâng, împinge
acest muschi catre linia mediana si patrunde profund
în cavitatea abdominala, spre locul de încrucisare a pancreasului cu
fata laterala a coloanei vertebrale si cu aorta → prin
comprimarea pancreasului pe coloana vertebrala se provoaca durere
în cazul afectiunilor pancreatice (inflamatorii sau tumorale) mai ales
cefalocorporeale. De notat interpunerea stomacului între mâna examinatorului
si pancreas.
În cadrul examenului clinic al aparatului urinar, principalele manevre care se efectueaza sunt urmatoarele: a) manevra Giordano-Pasternatzki (percutie lombara bilaterala, simetrica): percutia regiunii lombare, cu vârful degetelor sau cu marginea cubitala a mâinii, declanseaza dureri în afectiuni renale de tipul litiazei renale, glomerulonefritei acute, pielonefritei, abcesului renal sau infarctului renal (uneori sunt dureri extrem de vii).
b) palparea rinichilor (prin balotare); se poate face în decubit dorsal, decubit lateral si ortostatism; fiind situati profund sub coaste, rinichii nu sunt, în mod normal, accesibili palparii (se vorbeste despre "lombe suple"), dar devin palpabili în caz de mobilitate anormala, ptoza sau marire de volum; procedeele posibile de palpare a rinichilor sunt urmatoarele: - palpare bimanuala în decubit dorsal (procedeu Guyon): bolnavul este asezat în decubit dorsal, cu coapsele îndoite pe bazin, în usoara abductie, si cu membrele superioare întinse pe lânga corp, având musculatura abdominala relaxata; examinatorul, plasat pe partea dreapta a bolnavului, aplica mâna stânga pe peretele posterior, cu vârful degetelor în unghiul costovertebral, iar mâna dreapta pe peretele anterior al abdomenului, cu vârful degetelor sub rebordul costal si înafara marginii laterale a dreptului abdominal; prin apropierea celor doua mâini (manevra de balotare), rinichiul poate fi palpat în cazul când devine accesibil acestei manevre; în cazul examinarii rinichiului stâng, pozitia celor doua mâini exploratoare se raporteaza la aceleasi repere si gesturi;
- palpare bimanuala în decubit lateral opus rinichiului care trebuie examinat (procedeu Israeli); puncte ureterale anterioare: - punct dureros superior (subcostal, Bazy-Albarran, Pasteau): se afla la intersectia liniei orizontale ce trece prin ombilic cu linia verticala ce trece prin punctul McBurney si corespunde vârfului coastei XII; sensibilitatea dureroasa la acest nivel semnifica suferinta bazinetala; - punct dureros mijlociu (supraintraspinos, Hallé-Tourneaux): este situat la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 externa a liniei bispinoase (dintre spinele iliace antero-superioare) si corespunde locului de trecere dintre segmentul lombar si segmentul pelvin ale ureterului; puncte ureterale posterioare (evoca litiaza renala si pielonefrita): - punct costovertebral Guyon (localizat în unghiul format de coasta XII si coloana vertebrala); - punct costomuscular (localizat în unghiul format de coasta XII si masa musculara sacrolombara).
d) palparea vezicii urinare → permite depistarea urmatoarelor elemente patologice: glob vezical (distensie vezicala importanta în retentia de urina, perceputa palpator ca formatiune sferica, elastica, putin mobila, net delimitata si foarte dureroasa), tumora vezicala sau chiar litiaza vezicala mare.
9. Tuseul rectal 10. Examenul genital la femeie EXAMENUL ZONELOR HERNIARE Peretele abdominal prezinta constitutional unele zone anatomice cu rezistenta mai mica la cresterea presiunii intraabdominale (se numesc "zone slabe preformate" ale peretelui abdominal, pentru a se deosebi de zonele slabe ce apar ca urmare a stabilirii unor solutii de continuitate ale peretelui abdominal consecutiv unor traumatisme, interventii chirurgicale sau agresiuni de alta natura), reprezentate de: - canalul inghinal; - regiunea vasculonervoasa de la radacina membrului inferior (lacuna vasculara, lacuna musculara); - ombilicul; - linia alba; - linia semilunara Spieghel si mai ales punctele Spieghel (intersectia cu arcada Douglas, în dreapta si în stânga); - trigonul lombar (Jean Louis Petit) → posterior; - patrulaterul lombocostal (Grynfelt) → posterior;
acestora li se adauga conventional o serie de zone slabe ce nu apartin propriu-zis peretilor abdominali: - zone slabe ale diafragmului → superior; - regiune perineala → inferior; - regiune obturatorie → inferior; - regiune fesiera (ischiatica) → inferior. N.B.! În diagnosticul diferential al formatiunilor tumorale lombare, trebuie avute în vedere si posibilele hernii posterioare prin trigonul lombar sau patrulaterul lombocostal. 11. Manevre clinice defecte parietale
N.B.! Cu pacientul în ortostatism, indexul explorator al examinatorului se insinueaza prin tegumentul bazei hemiscrotului de partea respectiva si se angajeaza prin orificiul inghinal superficial, situat superoextern de tuberculul pubic, în canalul inghinal (în mod normal nu poate fi introdusa decât pulpa degetului: daca indexul poate sa se angajeze în acanalul inghinal, înseamna ca acesta este largit patologic).
N.B.: o hernie este definita primar ca prezenta a unei formatiuni pseudotumorale parietale reductibile la trecerea în clinostatism si reexpansionabila la revenirea în ortostatism. Diagnostic diferential: a) în cazul herniei inghinale → se face cu: - tumori benigne ale regiunii inghinale: fibroame, lipoame, angioame; - adenopatii inghinale; - chisturi de cordon; - hidrocel; Continutul lacunei musculare este reprezentat de: - pântecul musculo-aponevrotic al m. psoas iliac (cel mai puternic flexor din organism, excursia fiind asigurata de m. psoas, iar puterea de m. iliac); - N. femural si N. femurocutanat lateral (ramuri ale plexului lombar). Continutul lacunei vasculare este reprezentat, dinspre lateral spre medial, de: - ram femural al N. genitofemural; - a. femurala; - v. femurala; - limfonodul Cloquet-Rosenmüller, în aria canalului femural. La nivelul lacunei vasculare se produc, în caz de slabire a structurii peretelui abdomi-nal, herniile femurale (la nivelul lojei musculonervoase se pot produce foarte rar). 12. Diagnostic diferential procese patologice scrotale (palpare scrot) Varicocelul este constituit din mase venoase marite de volum (dilatatii venoase variceale) ce pornesc de la nivelul testiculului si merg de-a lungul cordonului spermatic prin canalul inghinal spre spatiul retroperitoneal al regiunii lombare.
|