3. Nevralgie nerv Arnold (N. occipital mare, ram
dorsal N. spinal C2)
Sindromul
Horner apare prin compresia ganglionului simpatic cervical superior.
II. TORACE
1. Glanda mamara
2. Axila
III. ABDOMEN
1. Regiuni topografice abdomen
Marile regiuni ale corpului uman sunt reprezentate de:
cap;
gât;
trunchi:
Literatura franceza împarteperetele anterolateral al abdomenului în 9
cadrane (prin 2 linii orizontale, ce unesc cele doua spine iliace
antero-superioare, respectiv vârful coastelor X, si 2 linii verticale, ce
merg pe marginea muschilor drepti amdominali):
- 3
cadrane laterale (pereche): hipocondru, flanc (regiune laterala), regiune
inghinala (impropriu numita
si fosa iliaca);
Autorii anglo-saxoni, mai pragmatici, împart peretele abdominal anterolateral
în 4 cadrane: doua cadrane superioare (stâng, drept) si doua
cadrane inferioare (stâng, drept).
pacientul este asezat
în decubit dorsal, cu gambele flectate; sub regiunea lombara a
pacientului, se introduce transversal un sul de aproximativ 8-10 cm grosime
(sau membrul superior drept al pacientului), pentru a diminua contractura
peretelui abdominal anterior si a apropia peretele posterior de cel anterior
(pancreasul este organ profund, retroperitoneal); examinatorul, cu mâna dreapta
plasata la nivelul marginei externe a dreptului abdominal stâng, împinge
acest muschi catre linia mediana si patrunde profund
în cavitatea abdominala, spre locul de încrucisare a pancreasului cu
fata laterala a coloanei vertebrale si cu aorta → prin
comprimarea pancreasului pe coloana vertebrala se provoaca durere
în cazul afectiunilor pancreatice (inflamatorii sau tumorale) mai ales
cefalocorporeale. De notat interpunerea stomacului între mâna examinatorului
si pancreas.
În cadrul examenului clinic al aparatului urinar,
principalele manevre care se efectueaza sunt urmatoarele:
a) manevra Giordano-Pasternatzki (percutie
lombara bilaterala, simetrica): percutia regiunii lombare,
cu vârful degetelor sau cu marginea cubitala a mâinii,
declanseaza dureri în afectiuni renale de tipul litiazei renale,
glomerulonefritei acute, pielonefritei, abcesului renal sau infarctului renal
(uneori sunt dureri extrem de vii).
b) palparea rinichilor (prin balotare); se
poate face în decubit dorsal, decubit lateral si ortostatism; fiind
situati profund sub coaste, rinichii nu sunt, în mod normal, accesibili
palparii (se vorbeste despre "lombe suple"), dar devin palpabili în
caz de mobilitate anormala, ptoza sau marire de volum; procedeele
posibile de palpare a rinichilor sunt urmatoarele:
-
palpare bimanuala în decubit dorsal (procedeu Guyon): bolnavul este
asezat în decubit dorsal, cu coapsele îndoite pe bazin, în
usoara abductie, si cu membrele superioare întinse pe
lânga corp, având musculatura abdominala relaxata;
examinatorul, plasat pe partea dreapta a bolnavului, aplica mâna
stânga pe peretele posterior, cu vârful degetelor în unghiul
costovertebral, iar mâna dreapta pe peretele anterior al abdomenului,
cu vârful degetelor sub rebordul costal si înafara marginii laterale a
dreptului abdominal; prin apropierea celor doua mâini (manevra de
balotare), rinichiul poate fi palpat în cazul când devine accesibil acestei
manevre; în cazul examinarii rinichiului stâng, pozitia celor
doua mâini exploratoare se raporteaza la aceleasi repere
si gesturi;
- palpare bimanuala în decubit lateral opus
rinichiului care trebuie examinat (procedeu Israeli);
puncte ureterale
anterioare:
- punct
dureros superior (subcostal, Bazy-Albarran, Pasteau): se afla la intersectia
liniei orizontale ce trece prin ombilic cu linia verticala ce trece prin
punctul McBurney si corespunde vârfului coastei XII; sensibilitatea
dureroasa la acest nivel semnifica suferinta
bazinetala;
- punct
dureros mijlociu (supraintraspinos, Hallé-Tourneaux): este situat la unirea 1/3
mijlocii cu 1/3 externa a liniei bispinoase (dintre spinele iliace
antero-superioare) si corespunde locului de trecere dintre segmentul
lombar si segmentul pelvin ale ureterului;
puncte ureterale
posterioare (evoca litiaza renala si pielonefrita):
- punct costovertebral
Guyon (localizat în unghiul format de coasta XII si coloana
vertebrala);
- punct costomuscular
(localizat în unghiul format de coasta XII si masa musculara
sacrolombara).
d) palparea vezicii urinare
→ permite depistarea urmatoarelor elemente patologice: glob vezical (distensie
vezicala importanta în retentia de urina, perceputa
palpator ca formatiune sferica, elastica, putin
mobila, net delimitata si foarte dureroasa), tumora
vezicala sau chiar litiaza vezicala mare.
9. Tuseul rectal
10. Examenul genital la femeie
EXAMENUL ZONELOR
HERNIARE
Peretele abdominal prezinta
constitutional unele zone anatomice cu rezistenta mai mica
la cresterea presiunii intraabdominale (se numesc "zone slabe
preformate" ale peretelui abdominal, pentru a se deosebi de zonele
slabe ce apar ca urmare a stabilirii unor solutii de continuitate ale
peretelui abdominal consecutiv unor traumatisme, interventii
chirurgicale sau agresiuni de alta natura), reprezentate de:
-
canalul inghinal;
-
regiunea vasculonervoasa de la radacina membrului inferior
(lacuna vasculara, lacuna musculara);
-
ombilicul;
- linia
alba;
- linia
semilunara Spieghel si mai ales punctele Spieghel (intersectia
cu arcada Douglas, în dreapta si în stânga);
acestora li se adauga conventional o
serie de zone slabe ce nu apartin propriu-zis peretilor abdominali:
- zone slabe ale diafragmului → superior;
- regiune perineala → inferior;
- regiune obturatorie → inferior;
- regiune fesiera (ischiatica) → inferior.
N.B.!
În diagnosticul
diferential al formatiunilor tumorale lombare, trebuie avute în
vedere si posibilele hernii posterioare prin trigonul lombar sau patrulaterul
lombocostal.
11. Manevre clinice defecte parietale
N.B.! Cu pacientul în ortostatism, indexul
explorator al examinatorului se insinueaza prin tegumentul bazei
hemiscrotului de partea respectiva si se angajeaza prin orificiul
inghinal superficial, situat superoextern de tuberculul pubic, în canalul
inghinal (în mod normal nu poate fi introdusa decât pulpa degetului:
daca indexul poate sa se angajeze în acanalul inghinal,
înseamna ca acesta este largit patologic).
N.B.: o hernie este definita
primar ca prezenta a unei formatiuni pseudotumorale parietale reductibile
la trecerea în clinostatism si reexpansionabila la revenirea în
ortostatism.
Diagnostic diferential:
a) în cazul herniei inghinale → se face cu:
- tumori benigne ale regiunii inghinale: fibroame, lipoame, angioame;
- adenopatii inghinale;
- chisturi de cordon;
- hidrocel;
Continutul
lacunei musculare este reprezentat de:
- pântecul
musculo-aponevrotic al m. psoas iliac (cel mai puternic flexor din organism,
excursia fiind asigurata de m. psoas, iar puterea de m. iliac);
- N. femural si N. femurocutanat lateral (ramuri ale
plexului lombar).
Continutul
lacunei vasculare este reprezentat, dinspre lateral spre medial,
de:
- ram femural al N.
genitofemural;
- a. femurala;
- v. femurala;
- limfonodul
Cloquet-Rosenmüller, în aria canalului femural.
La nivelul lacunei
vasculare se produc, în caz de slabire a structurii peretelui abdomi-nal, herniile femurale (la nivelul lojei
musculonervoase se pot produce foarte rar).
12. Diagnostic diferential procese patologice
scrotale (palpare scrot)
Varicocelul este constituit din mase venoase marite de volum
(dilatatii venoase variceale) ce pornesc de la nivelul testiculului
si merg de-a lungul cordonului spermatic prin canalul inghinal spre
spatiul retroperitoneal al regiunii lombare.
Clinic: în cele
mai multe cazuri varicocelul reprezinta o descoperire întâmplatoare,
cu ocazia unei examinari fizice de rutina, la nivelul unor
purtatori ce nu prezinta acuze clinice sau infertilitate. Atunci
când capata expresie clinica, varicocelul se manifesta prin
urmatoarele simptome si semne:
N.B.: orice
senzatie de discomfort în regiunea genitala trebuie sa
trimita cu gândul la posibila existenta a unui varicocel!