masajul diverselor regiuni ale corpului omenesc
Masajul regiunilor trunchiului consta în prelucrarea celor trei regiuni distincte: spatele, peretele toracic si abdominal. Datorita conformatiei anatomice si rolurilor functionale diferite, aceste regiuni se maseaza întotdeauna separat.
Masajul spatelui Pe spate se aplica toate procedeele principale de masaj si o parte din cele ajutatoare. Aceasta regiune întinsa, plana si aproape neteda (cu exceptia coloanei vertebrale si a omoplatilor) este acoperita de o derma mai groasa si mai putin sensibila, tesutul conjunctiv si adipos este slab reprezentat, musculatura este 626g69g plata si dispusa în mai multe straturi, iar circulatia sângelui redusa si divers orientata.
Pozitia celui care maseaza este în stând sau asezat pe un scaun cu înaltime potrivita, cu mâna îndemânatica spre pacient.
Cel masat este în decubit ventral cu capul rasucit într-o parte, membrele superioare întinse pe lânga corp.
Masajul peretelui toracic Peretele toracic se deosebeste ca structura de regiunea spatelui dar si prin rolul sau esential în respiratie. Pielea acestei regiuni este mai fina si mai sensibila, tesuturile subcutanate mai reduse pe partile laterale si pe linia mediana. O deosebire esentiala, la acest nivel al trunchiului, între barbati, la care se remarca muschii pectorali bine dezvoltati si femei, la care predomina relieful glandelor mamare. Pentru masajul acestei regiuni se recomanda pozitia decubit dorsal cu capul usor ridicat, rezemat pe un plan înclinat. Pentru masajul partilor laterale, se ridica bratele, mâinile se aseaza sub ceafa sau pe crestet. Pentru masajul zonelor laterale se rasuceste trunchiul spre partea opusa regiunii pe care se aplica masajul. Executantul sta în picioare sau asezat cu mâna îndemânatica spre bancheta.
Masajul peretelui abdominal Peretele abdominal este o adevarata centura constituita din muschi plati si supli, legati între ei prin puternice formatiuni fibroase. Pielea la acest nivel este subtire, moale si elastica. La unele persoane prezinta o mare sensibilitate cu caracter specific, care împiedica deseori aplicarea manevrelor de masaj. Persoanele predispuse la obezitate, bine hranite si sedentare, prezinta sub piele straturi abundente de grasime, cute groase si moi, care modifica forma si functiile centurii abdominale, musculatura fiind predispusa la atonie si insuficienta functionala. Circulatia sângelui la acest nivel este divers orientata. Manevrele de masaj specifice acestei zone sunt netezirea, frictiunea, vibratiile si percutiile usoare. Manevrele mai puternice se evita datorita lipsei planului osos profund cu exceptia cadrului colic, în caz de constipatie, când se efectueaza presiuni glisate urmând traseul acestuia: ascendent, transvers, descendent. Pozitia celui masat si a maseurului este aceeasi ca la masajul peretelui toracic. Pentru a obtine o relaxare mai eficienta a muschilor abdominali, membrele inferioare ale pacientului sunt flectate din articulatiile coxo-femurale si genunchi, iar picioarele se sprijina pe talpi.
Masajul membrelor inferioare si al regiunii fesiere. Acesta se poate executa fie pe segmente, fie pe toata lungimea lor, începând cu partea posterioara. Membrele inferioare sunt mai lungi, mai groase si mai puternice decât membrele superioare, adaptate functiilor statice si dinamice specifice lor. Oasele si articulatiile sunt mari si rezistente, muschii voluminosi si tonici. Masajul membrelor inferioare pe partea posterioara se executa din pozitia decubit ventral. Uneori, pentru masajul partii laterale a coapsei si gambei, pacientul se pozitioneaza în decubit lateral. Pozitia maseurului este în stând sau asezat lateral de în partea segmentului asupra caruia aplica masajul sau la capatul banchetei pentru masajul segmentului distal. Ordinea aplicarii masajului este urmatoarea: planta, gamba, coapsa, regiune fesiera.
Masajul membrelor superioare. Volumul muschilor si al tesuturilor moi este mai redus decât cel al membrelor inferioare, având în vedere adaptarea lor pentru miscari ample si de abilitate, mai mult decât pentru cele de forta si rezistenta. Pentru masajul acestor segmente, pacientul este asezat în decubit dorsal cu capul usor ridicat pe plan înclinat. Executantul sta în picioare sau asezat în partea segmentului pe care îl maseaza, în ordinea urmatoare: mâna, antebrat, brat, umar.
Masajul capului La aceasta regiune, masajul prezinta anumite particularitati legate de conformatia anatomica, precum si de influentele pe care dorim sa le exercitam asupra acesteia. Pielea capului este groasa si bine întinsa. Între piele si oasele craniului exista un strat foarte subtire de tesuturi fibro-elastice si musculare, care îi permit un anumit grad de mobilitate. Aceste tesuturi sunt strabatute de o retea bogata de vase sanguine si limfatice, precum si de ramificatii ale nervilor periferici. Vasele se ramifica în diferite directii: din mijlocul fruntii spre tâmple si în sus spre crestet, din crestet spre partile laterale si înapoi spre ceafa. Muschii sunt foarte subtiri, plati si se insera pe piele si pe oasele craniului. Ramificatiile nervilor provin din nervii cranieni si cervicali. Masajul capului poate fi executat pe toata suprafata, pe frunte, pe crestet, pe partile laterale si pe partea posterioara, global sau strict localizat. Pozitia pacientului poate fi asezat pe un scaun scund, sprijinindu-si fruntea sau barbia pe mâinile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit de înalt, cu spatele spre maseur, care este în stând sau asezat pe un scaun mai înalt. Pentru masajul fruntii si al partii anterioare a capului, maseurul sta în spatele pacientului care îsi sprijina capul pe pieptul acestuia. Masajul capului mai poate fi executat din diverse pozitii de decubit (dorsal, ventral, lateral), cât si de zona pe care se aplica (partea occipitala sau laterala a capului).
Masajul fetei Este o forma speciala de masaj practicata în cosmetica si în scop terapeutic. În acest masaj se folosesc o serie de procedee clasice adaptate la particularitatile morfologice si functionale ale acestei regiuni. Manevrele exercita o actiune circulatorie si trofica, tonica si stimulatoare asupra pielii si tesuturilor subcutanate.
Masajul cosmetic se aplica asociat si cu unele preparate (unguente, creme, solutii, lotiuni) cu proprietati trofice si terapeutice.
În activitatea sportiva este util în unele cazuri de accidentari ale fetei survenite în activitate (ex. box).
Paralizia sau pareza nervului facial, de apartenenta centrala sau periferica este destul de frecventa, iar cauzele care o determina fiind numeroase. Leziunea nervului se poate produce la orice nivel pe traiectul sau anatomic, de aici derivând intensitatea si forma clinica a paraliziei, de la caz la caz. În aceste cazuri, fata apare cu un aspect asimetric de partea bolnava, cutele fruntii sunt sterse, ochiul ramâne partial sau total deschis, atât în stare de veghe cât si în somn. Secretia lacrimala este abundenta, muschii fetei sunt imobili, santul nazo-genian este sters, comisura bucala coborâta. Bolnavul nu poate sufla, fluiera.
Paralizia faciala periferica "a frigore", unilaterala, de natura infectioasa sau virotica, are, în general, o evolutie favorabila, legata de precocitatea aplicarii tratamentului, cât si de natura si locul leziunii nervoase.
În tratamentul de recuperare al parezelor de facial, masajul si exercitiile selective pentru muschii fetei au un rol deosebit de important. Masajul, în acest caz, se aplica si extern si intern (intrabucal). Pentru a preveni hemispasmul facial, el se realizeaza prin manevre de netezire si frictiune usoare, în ritm lent, simetric pe ambele parti. Ca mod de abordare, se începe cu regiunea intersprâncenara continuând apoi cu pliul nazo-genian, aripile nasului, buza superioara, masând apoi barbia, urmând zona maxilarelor, urcând în final spre ureche unde masajul se face mai insistent si se termina în zona sprâncenelor. Masajul fruntii se realizeaza începând dinspre tâmple, se aluneca apoi cu presiuni lejere ale degetelor catre axa de simetrie a fetei, revenind catre tâmple. Se ridica apoi degetele catre radacina parului, executând un masaj transversal apropiat de limita de elasticitate a tesutului celular subcutanat al zonei respective. Aceeasi succesiune este refacuta în sens invers si se termina prin întinderea pielii din zona unghiului extern al ochiului.
Masajul gâtului. La acest nivel este necesar sa delimitam doua regiuni, anterioara si posterioara, care se deosebesc ca structura si functii:
Pozitia celui masat este în decubit ventral cu capul usor în flexie, cu fruntea rezemata pe dosul mâinilor sau pozitia sezând pe un scaun scund, cu fruntea sprijinita înainte pe un plan potrivit de înalt, cu spatele la maseur, la rândul lui asezat pe un scaun mai înalt sau în picioare.
|
