MEDICINA MUNCII - NOTIUNI INTRODUCTIVE MEDICINA MUNCII

MEDICINA MUNCII     - NOTIUNI INTRODUCTIVE MEDICINA MUNCII

MEDICINA (ars medicina = arta de a vindeca) este o ramura a stiintelor biologice care are ca scop pe de o parte studiul corpului omenesc si al functionarii lui, pe de alta parte - pe baza acestor cunostinte - conservarea si restabilirea sanatatii. Medicina opereaza cu concepte mai noi sau mai vechi din majoritatea stiintelor, de la anatomia umana fundamentala, pana la modele matematice complexe si chiar notiuni imprumutate din campul filisofiei 16316o1423q si al artei.

Medicina studiaza cauzele (Etiologia), manifestarile clinice si efectele asupra organelor (Patologia clinica), recunoasterea (Diagnosticul), tratamentul (Terapia) si prevenirea (Profilaxia) bolilor care afecteaza corpul omenesc.

Medicina muncii este specialitatea medicala care studiaza relatia om-munca, adaptarea omului la munca si adaptarea muncii la persoana care o efectueaza.
Este o specialitate medicala extrem de vasta, de relatie, care inglobeaza cunostinte din toate celelalte specialitati medicale.
Medicina muncii se ocupa cu preventia, diagnosticarea si managementul bolilor profesionale si a celor legate de profesiune, a accidentelor de munca, precum si cu promovarea sanatatii si productivitatii muncitorilor
Īn occident, medicina muncii este studiata si practicata impreuna cu medicina mediului inconjurator sub denumirea de occupational and environmental medicine.

Medicina muncii a fost numita anterior medicina industriala, referindu-se strict la activitatile medicale in cadrul unitatilor industriale din diferite sectoare (minerit, constructii de masini, prelucrarea lemnului etc).
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, programele de medicina ocupationala au fost extinse in alte sectoare precum unitati bancare, administrative, comerciale si altele similare care nu pot fi numite industriale. De aceea a fost introdus termenul de medicina muncii sau ocupationala.
Astazi, complexitatea crescanda proceselor industriale moderne necesita o activitate medicala specifica sustinuta la locul de munca, pentru rezolvarea problemelor de expunere la noxe profesionale extrem de variate, probleme de ergonomie a muncii, de promovare a sanatatii angajatilor.

Medicina muncii este o specialitate medicala a viitorului. Ea ofera practicianului provocari importante dar si satisfactii deosebite, precum si un teritoriu vast pentru cercetare medicala.
Este o specialitate care necesita un inalt grad de competenta profesionala, intr-un domeniu aflat intr-o transformare si evolutie continua, o data cu avansurile stiintifice si tehnologice.
Sanatatea ocupationala este definita la ora actuala de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii ca fiind "promovarea si mentinerea celui mai inalt grad de bunastare fizica, mentala si sociala a muncitorilor de toate ocupatiile, prin prevenirea perturbarilor cauzate sanatatii acestora de catre conditiile muncii, protejarea in munca fata de riscurile rezultate din prezenta agensilor nocivi pentru sanatatea lor, plasarea si mentinerea muncitorului intr-o munca adecvata aptitudinilor fiziologice si psihologice

"Omul este masura tuturor lucrurilor" spunea Protagoras: protejarea fortei de munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie considerata drept principiu de baza in activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si profitul.
O asemenea politica trebuie sa transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si sanatatii in munca intr-o actiune voluntara, intr-o asumare voita a responsabilitatii pentru conditiile de munca ale salariatilor.
Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot atat de important ca si criteriul economic, conjugat si nu subordonat acestuia.

Activitatile in materie de sanatate ocupationala sunt grupate in trei domenii:

promovarea si mentinerea sanatatii muncitorilor si a aptitudinii lor de munca

ameliorarea conditiilor si a mediului de munca in vederea asigurarii sanatatii si securitatii in munca

implementarea unui sistem de management al sanatatii si securitatii in munca, pentru eficientizarea si controlul activitatilor din domeniul sanatatii ocupationale, in beneficiul angajatilor si al organizatiei
Construirea si implementarea unui sistem performant al managemenului securitatii si sanatatii in munca necesita obligatoriu cunostinte fundamentale in domeniul stiinta managementului, inzestrand specialistul care are sarcina conceperea sistemului cu instrumentele necesare unei conduceri moderne, stiintifice. Prevenirea eficienta a accidentelor si a bolilor profesionale se poate realiza numai printr-o politica adecvata care sa aiba in vedere imbunatatirea continua a performantei si integrarea managementului de securitate si sanatate in munca in managementul strategic al firmei.
La momentul actual noile tendinte la nivel european si international in domeniul sanatatii si securitatii in munca sunt reprezentate de elaborarea de sisteme integrate de management care includ managementul sanatatii si securitatii in munca alaturi de managementul calitatii si al mediului.

Dar la fel de importanta este intelegerea interrelatiei dintre munca si sanatate, ceea ce necesita cunostinte temeinice de medicina a muncii, psihologie a muncii, ergonomie, chimie industriala, toxicologie, fizica si alte domenii.
Obiectivul final este promovarea sanatatii ocupationale a tuturor angajatilor in sensul defintiei de Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ceea ce impune o atitudine proactiva in identificarea riscurilor profesionale si supravegherea sanatatii lucratorilor, efectuarea de recomandari pertinente pentru protejarea sanatatii si a securitatii acestora, permitand scaderea incidentei bolilor profesionale si a accidentelor de munca.

O alta directie de actiune o constituie dezvoltarea de programe eficiente de promovare a sanatatii la locul de munca, cu efecte benefice in planul sanatatii angajatilor, a reducerii cheltuielilor pentru servicii medicale si a absenteismului si a cresterii productivitatii lucratorilor, ceea ce in final, in special pe termen lung, se poate traduce printr-un raport cost-beneficiu favorabil angajatorului.
Sanatatea si securitatea in munca este o disciplina a viitorului.

In ultimii ani au avut loc progrese semnificative in Romania in domeniul legislativ, sistemului national de sanatate ocupationala este in curs de evaluare si restructurare, are loc imbunatatirea bazei materiale, sunt finantate studii si cercetari de specialitate si prin implementeaza programe de promovare a sanatatii la locul de munca.
Directia de dezvoltare in continuare depinde de ceea ce intreprindem in acest domeniu, aplicand principiile de buna practica, efectuand studii detaliate si avansand in cunoasterea stiintifica, elaborand modele teoretice si strategii de actiune mai eficiente, dezvoltand tehnologii si medii de viata si munca mai sigure, promovand un stil de viata sanatos si un management atent al starii de sanatate al angajatilor.
Dreptul la viata, la integritate fizica si psihica a tuturor persoanelor, dreptul la protectia sociala a muncii precum si munca in conditii sigure si sanatoase sunt drepturi fundamentale, garantate prin Constitutia Romaniei in art. 22 si art. 34

Legislatia elaborata in domeniul sanatatii si protectiei muncii asigura transpunerea directivelor europene, pastrand principiile de baza ale acestora. Politica si directiile de actiune privind activitatea de protectie a muncii sunt stabilite de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, functia de control al respectarii legislatiei fiind indeplinita de Inspectia Muncii.
Legea nr. 90/1996 privind protectia muncii este legea de baza in domeniul sanatatii si securitatii muncii. Legea defineste cadrul organizatoric al protectiei muncii si responsabilitatile privind coordonarea si controlul acestei activitati, transpunand Directiva cadru 89/391/CEE.
Completarea cadrului legislativ este asigurata de 8 norme metodologice pentru aplicarea legii, Normele Generale de Protectie a Muncii, de 105 norme specifice privind protectia muncii in sectoare de activitate avand riscuri comune, si de Normativul cadru de acordare a echipamentului individual de protectie.

Normele generale de protectie a muncii, emise prin Ordinul Ministrului Muncii si Protectiei Sociale nr. 508/20.11.2002 si Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei nr. 933/25.11.2002, cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Normele au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala existenti in sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca), precum si informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora in procesul de asigurare a securitatii si sanatatii in munca.

Respectarea Normelor generale de protectie a muncii este obligatorie pentru toate unitatile din economie aflate sub incidenta Legii protectiei muncii nr. Normele generale de protectie a muncii sunt armonizate cu legislatia Uniunii Europene, in principal cu prevederile Directivei - cadru 89/391/CEE si ale directivelor specifice elaborate in baza art. 16 al acesteia.
Reglementarile legale privitoare la bolile profesionale sunt completate de o serie de alte acte normative care se refera stabilesc competente si responsabilitati, definesc limite de expunere la noxe profesionale si indicatori pentru diagnostic, reglementeaza protectia angajatilor aflati in situatii speciale sau care lucreaza in conditii de munca deosebite, prevad modalitati de recuperare si compensare a bolilor profesionale.
Actiunea de armonizare a legislatiei nationale cu prevederile directivelor europene si ale conventiilor si recomandarilor Organizatiei Internationale a Muncii, a inceput odata cu aparitia Legii protectiei muncii nr. 90/1996 si a celorlalte acte normative (Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, modificarile Codului Muncii, multe altele).

Legea inlocuieste termenul "protectia muncii" cu termenul european "sanatate si securitate in munca", fapt cu implicatii juridice importante.
Sunt stabilite clar obligatiile angajatorilor si angajatilor, precum si prevederi referitoare la grupurile populationale supuse unor riscuri speciale (tineri, femei insarcinate s.a.).


Obligatiile angajatorului si ale angajatilor
Angajatorul are urmatoarele obligatii:

sa elaboreze si sa faca cunoscuta angajatilor sai politica proprie de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, care se va orienta catre activitatile menite sa imbunatateasca securitatea si sanatatea in munca, inclusiv spre implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca.

sa asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor in vederea stabilirii masurilor de prevenire, incluzand alegerea echipamentului tehnic, a substantelor chimice si a preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de munca etc.;

sa dispuna evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pentru toate locurile de munca, inclusiv pentru acele grupuri de angajati care sunt expusi la riscuri particulare; in urma acestei evaluari, masurile preventive si metodele de lucru stabilite de catre angajator trebuie sa asigure o imbunatatire a nivelului de protectie a angajatilor si sa fie integrate in toate activitatile unitatii respective, la toate nivelurile ierarhice;

sa asigure auditarea de securitate si sanatate in munca a unitatii, cu ajutorul institutiilor abilitate;

sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de protectie a muncii, in concordanta cu mediul de munca si factorilor de risc evaluati la fiecare loc de munca, pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor;

sa stabileasca in fisa postului atributiile si raspunderea angajatilor si a celorlalti participanti la procesul de munca in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate;

sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii, care sa detalieze si sa particularizeze prezentele norme si normele specifice de securitate a muncii, in raport cu activitatea care se desfasoara;

sa asigure si sa controleze, prin personal propriu sau prin personal extern abilitat, cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatii a masurilor tehnice si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii;

sa ia in considerare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca capacitatea angajatilor de a executa sarcinile de munca repartizate;

sa asigure, pentru angajatii care au o relatie de munca cu durata determinata sau cu caracter interimar, acelasi nivel de protectie de care beneficiaza ceilalti angajati ai unitatii;

sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii angajatilor: afise, filme, carti, brosuri, pliante, acte normative, manuale, teste, fise tehnice de securitate etc.;

sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii, asupra riscurilor la care aceasta va fi expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor tehnice si organizatorice de prevenire necesare, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului in caz de pericol iminent;

sa asigure masurile necesare pentru informarea angajatorilor din orice unitate exterioara, ai caror angajati lucreaza in unitatea sa, referitor la riscurile pentru securitate si sanatate la care acestia din urma pot fi expusi, precum si la masurile de prevenire si protectie adoptate la nivel de unitate si loc de munca, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea in caz de urgenta;

sa asigure resurse pentru instruirea, testarea, formarea si perfectionarea personalului cu atributii in domeniul protectiei muncii;

sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor conform reglementarilor in vigoare;

sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de munca pe care urmeaza sa le execute;

sa se asigure ca sunt consultati angajatii si/sau reprezentantii lor in problemele referitoare la masurile si consecintele privind securitatea si sanatatea in munca la introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentului tehnic, imbunatatirea conditiilor si a mediului de munca, la desemnarea persoanelor cu atributii specifice sau la angajarea, cand este cazul, a institutiilor specializate sau persoanelor juridice si fizice abilitate pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii, la desemnarea persoanelor cu atributii privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea angajatilor, precum si la modul de desfasurare a activitatii de prevenire si protectie impotriva riscurilor profesionale, inclusiv a celei de instruire in domeniu;

sa acorde reprezentantilor angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca un timp adecvat, care va fi considerat timp de munca, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile prevazute in prezentele norme;

sa ia masuri corespunzatoare pentru ca numai angajatii care au fost instruiti adecvat sa poata avea acces la locurile de munca unde exista riscuri pentru securitatea si sanatatea acestora;

sa asigure periodic sau ori de cate ori este cazul, verificarea incadrarii nivelului noxelor in limitele admise, prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate sau laboratoare proprii abilitate;

sa stabileasca si sa tina evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit si sa identifice locurile de munca unde pot aparea stari de pericol iminent;

sa comunice, cerceteze, inregistreze, declare si sa tina evidenta accidentelor de munca, a bolilor profesionale, a accidentelor tehnice si a avariilor;

sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in procesele tehnologice;

sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca in timpul controlului sau al cercetarii accidentelor de munca;

sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca, cu ocazia controalelor si a cercetarii accidentelor de munca;

sa desemneze, din oficiu sau la solicitarea inspectorului de munca, persoanele care participa la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca;

sa ia masuri pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea unui accident de munca mortal sau colectiv, in afara cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente sau avarii cu consecinte grave, sau ar periclita viata accidentatilor sau a altor angajati;

sa anunte imediat producerea unor avarii tehnice, evenimente, accidente de munca sau imbolnaviri profesionale la inspectoratul teritorial de munca si organele de urmarire penala competente, potrivit legii;

sa asigure dotarea, intretinerea, verificarea echipamentelor individuale de protectie si a echipamentelor individuale de lucru si sa nu permita desfasurarea nici unei activitati de catre angajatii sai fara utilizarea corecta de catre acestia a echipamentului din dotare;

sa acorde, la recomandarea medicului, materiale igienico-sanitare si alimentatie de protectie;

sa asigure supravegherea medicala corespunzatoare a riscurilor pentru sanatate la care angajatii sunt expusi in timpul lucrului;

sa asigure intocmirea fisei de expunere la riscuri profesionale pentru fiecare angajat expus si completarea acesteia de fiecare data cand se produc schimbari ale procesului de productie;

sa intocmeasca evidenta nominala a angajatilor cu handicap si a celor cu varsta sub 18 ani.

Angajatii au urmatoarele obligatii:

sa nu expuna la pericole de accidentare sau imbolnavire profesionala persoana proprie sau alti angajati, in conformitate cu pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii primita de la angajatorul sau.

sa-si insuseasca si sa respecte normele si instructiunile de protectie a muncii si masurile de aplicare a acestora;

sa utilizeze corect echipamentele tehnice, substantele periculoase si celelalte mijloace de productie;

sa nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice si ale cladirilor, precum si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala;

sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca in cel mai scurt timp posibil accidentele de munca suferite de persoana proprie, de alti angajati sau de ucenicii, elevii si/sau studentii in practica;

sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de indata conducatorul locului de munca;

sa refuze intemeiat executarea unei sarcini de munca daca aceasta ar pune in pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala persoana sa sau a celorlalti participanti la procesul de munca;

sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat;

sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea sa se asigure ca toate conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru securitate si sanatate la locul sau de munca;

sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare in domeniul protectiei muncii.