Circulatia sanguina se realizeaza în interiorul organelor printr-un sistem de vase de calibre foarte mici denumite capilare. In mod o 13213t1917n bisnuit sângele nu circula prin toate capilarele existente. Unele dintre ele (capilare de rezerva) se deschid numai în conditiile unei solicitari suplimentare (functie marita, redistribuire a sângelui în organ, inflamatie, procese de reparatie etc).
Schimburile dintre capilare si lichidul interstitial si cele dintre lichidul interstitial si celule sunt guvernate de doua tipuri de presiune: presiunea hidrostatica si presiunea coloid-osmotica. Presiunea hidrostatica este reprezentata de forta cu care sângele apasa pe peretii vasculari; ea descreste spre capilare si vene. Ca urmare a acestei presiuni apa, ionii si moleculele cu masa mica parasesc vasul si ajung în lichidul interstitial. Presiunea coloid-osmotica este generata de macromoleculele proteice din sânge, actioneaza prin retinerea apei în vas si favorizeaza intrarea ionilor si a altor molecule din spatiul extravascular în sânge.
Cele doua tipuri de presiune sanguina sufera variatii esentiale în decursul unor stari patologice. Consecintele cele mai importante ale acestor modificari sunt: cresterea permeabilitatii vasculare, diminuarea shimburilor metabolice, repartizarea anormala a apei în diferite structuri ale organismului etc.
TULBURĂRI ALE CIRCULAŢIEI SANGUINE
Circulatia sanguina în diversele tesuturi si organe se realizeaza prin:
artere (artere de calibru mare, mijlociu, mic, arteriole, acestea formeaza circulatia arteriala), ca mijloc de aport al sângelui arterial oxigenat catre tesuturi si organe;
vene (venule, vene de calibru mic, mijlociu, mare, acestea formeaza circulatia venoasa), ca mijloc de evacuare a sângelui venos, neoxigenat, încarcat cu dioxid de carbon.
capilarele realizeaza unirea celor doua categorii de vase în intimitatea tesuturilor si organelor, fiind cele mai fine structuri vasculare (nu pot fi observate cu ochiul liber, ci numai la microscop). Acestea, împreuna cu arteriolele si cu venulele alcatuiesc microcirculatia.
Principalele modificari ale circulatiei sanguine în diferite tesuturi si organe sunt: hiperemia, ischemia, staza, hemoragia, tromboza, embolia, coagularea intravasculara diseminata, infarctul.
|
Congestio=acumulare, îngramadire |
Sinonime: hiperemia activa, congestie arteriala, congestia activa
Reprezinta cresterea volumului de sânge arterial dintr-un tesut sau organ. Este necesar de precizat faptul ca modificarile de volum se produc strict în spatiul intravascular.
Cauzele care duc la instalarea hiperemiei sunt diverse, de natura fiziologica sau patologica. Fiziologic, orice organ cu o functie sporita, accelerata va prezenta o acumulare suplimentara de sânge arterial (hiperemia tubului digestiv în timpul digestiei, glanda mamara în timpul lactatiei, uterul gestant, musculatura în timpul efortului). Patologic, hiperemia însoteste îndeosebi procesele inflamatorii acute, fiind rezultatul interventiei mediatorilor chimici care se sintetizeaza în procesul inflamator.
Macroscopic, organele afectate au culoare rosie aprinsa, sunt usor marite în volum, iar pe sectiune se scurge o cantitate mare de sânge arterial (rosu deschis). Hiperemia pielii poarta denumirea de eritem si este usor de diagnosticat la animalele cu piele depigmentata sau în zonele lipsite de par. La animalele vii sau la scurt timp de la taiere pielea apare colorata în rosu, difuz sau sub forma de pete, tumefiata.
|
2. ISCHEMIA
Este definita ca reducerea sau suprimarea aportului de sânge arterial într-un teritoriu limitat sau în toata masa unui organ. Cauzele care determina instalarea ischemiei sunt urmatoarele:
compresiune externa realizata de dezvoltarea în imediata vecinatate a vasului a unor leziuni care reduc dimensiunile lumenului vascular sau datorita modificarilor de topografie ale unor organe;
îngrosarea peretelui arterial datorita acumularii în grosimea sa a unor materiale patologice, care vor micsora lumenul arterial;
blocarea partiala sau totala a lumenului datorita formarii unor structuri patologice (trombi sau emboli);
spasmul vascular (contractie brusca, sustinuta a peretelui vascular indusa de inervatia vasoconstrictoare) determinat de expunerea la temperaturi joase sau datorita actiunii unor substante cu rol vasoconstrictor.
Clasificarea ischemiilor se poate face în functie de mai multe criterii:
durata: persistente si temporare;
modul de instalare: acute si progresive;
gradul de blocare a lumenului vascular: partiale sau totale.
Macroscopic, ischemia se manifesta prin diferite grade de decolorare tisulara, care poate merge pâna la palid-albicios.
Cele mai importante consecinte ale ischemiei sunt în strânsa corelatie cu gradul de obliterare a vasului si cu durata fenomenului ischemic (cantitate insuficienta de oxigen în teritoriul afectat - hipoxie, lipsa oxigenului - anoxie, modificari de metabolism, moartea teritoriului afectat). Sensibilitatea la ischemie variaza în functie de organul afectat, fiind foarte grava atunci când se localizeaza în creier, miocard sau rinichi.
Anemia este o afectiune sistemica si reprezinta scaderea numarului de eritrocite/ml de sânge si scaderea cantitatii de hemoglobina existenta în acestea. Morfologic, pielea devine foarte palida, iar mucoasele capata nuanta alba-sidefie (asemanatoare culorii portelanului).
Se caracterizeaza prin acumularea excesiva de sânge venos în diferite organe. Aportul cu sânge arterial în teritoriul respectiv este în general normal, dar drenarea sângelui prin arborele venos este defectuoasa, ca atare, sângele se acumuleaza în exces în acel teritoriu. Diminuarea circulatiei venoase este la rândul ei indusa de cauze diverse:
compresiunea unei vene prin leziuni care s-au dezvoltat în imediata vecinatate;
rasucirea (torsiunea) trunchiurilor venoase care se realizeaza cu ocazia unor modificari topografice ale unor organe;
blocarea partiala sau totala a lumenului venei datorita prezentei unui tromb;
insuficienta cardiaca (se traduce prin incapacitatea cordului de a prelua tot sângele sosit prin circulatia venoasa).
Staza poate fi acuta si cronica, localizata si generalizata.
|
|
5. TROMBOZA
Marea majoritate a emboliilor provin din organism (embolie endogena) si sunt de cele mai multe ori rezultatul desprinderii de fragmente din trombi. Mult mai rar sunt întâlnite cele exogene. Embolii pot bloca partial sau total lumenul vasului în care s-au oprit. Cea mai importanta consecinta a emboliei este generata de blocarea lumenului unei artere, cu instalarea ulterioara a ischemiei. Fenomenul poate implica în aceeasi masura si lumenul unei vene, cu producere consecutiva de staza. Embolii septici si cei formati din celule tumorale contribuie la raspândirea proceselor respective în organism constituind procesul de metastazare.
TULBURĂRILE CIRCULAŢIEI LICHIDULUI INTERSTIŢIAL
În organism apa este distribuita în trei compartimente:
Lichidul interstitial este lichidul aflat în spatiul extracelular, el favorizând diferitele schimburi care se realizeaza între spatiul vascular si cel celular.
2. HIDROPIZIA
Hidropiziile sunt forme particulare de edem, în care transsudatul se acumuleaza în cavitatile naturale ale organismului. Mecanismele care conduc la formarea acestor acumulari sunt identice cu cele descrise la edem.
Termenii folositi pentru denumirea diferitelor acumulari de lichid se formeaza adaugând la prefixul hidro- denumirea stiintifica a cavitatii afectate:
hidrotorax - acumulare de lichid în cavitatea toracica, duce la colabarea pulmonului si insuficienta respiratorie;
hidroperitoneu (ascita) - acumulare de lichid în cavitatea peritoneala, este consecinta cresterii presiunii hidrostatice în sistemul venos abdominal;
hidropericard - acumulare de lichid în cavitatea pericardica, exercita compresiune asupra cordului, determinând insuficienta cardiaca;
hidrocefalie - lichidul se acumuleaza în encefal determinând compresiunea acestuia.
TULBURĂRILE CIRCULAŢIEI LIMFATICE
1.STAZA LIMFATICĂ
Staza limfatica are în esenta aceleasi mecanisme mentionate anterior în cadrul stazei sangvine fiind rezultatul blocarii partiale sau totale a lumenului vaselor limfatice prin trombi, emboli, leziuni cu caracter nodular sau chistic care creaza compresie în imediata vecinatate. La aceste cauze se adauga procesele inflamatorii sau tumorale care se dezvolta în interiorul limfonodurilor. Acestea dezorganizeaza structura histologica, oprind circulatia limfei pe un anumit sector. Leziunea devine evidenta macroscopic doar atunci când sunt afectate trunchiuri limfatice subcutanate de calibru mare, acestea devenind evidente sub piele sub forma de coarda limfatica.
Cea mai importanta consecinta a stazei limfatice este edemul limfatic. Datorita cresterii presiunii hidrostatice în vasul afectat, permeabilitatea vasculara creste permitând extravazarea limfei.
2. LIMFORAGIA
Limforagia este reprezentata de iesirea limfei din lumenul vaselor limfatice. De cele mai multe ori se constata limforagie ca urmare a ruperii acestora prin traumatism sau ca urmare a distrugerii peretelui prin formarea în vecinatate a unor tumori. Macroscopic, revarsarea limfei se constata în cazul ruperii unor vase limfatice mari. Ruperea canalului toracic va duce la acumularea limfei în cavitatea pleurala (chilotorax), iar ruperea vaselor limfatice de la nivelul mezenterului va determina chiloperitoneu. În ambele situatii se constata acumularea în cavitati a unui lichid laptos care coaguleaza lent în contact cu aerul.
3. TROMBOZA LIMFATICĂ
Este generata de coagularea limfei în interiorul vaselor limfatice. Formarea trombilor limfatici poate fi o consecinta a stazei limfatice sau a unor inflamatii care localizeaza în peretele vasului limfatic sau în teritoriile imediat apropiate.
|
