MORFOLOGIA PROCESELOR DISTROFICE

MORFOLOGIA PROCESELOR DISTROFICE

DISTROFII PIGMENTARE CU PIGMENŢI HEMOGLOBINICI: PORFIRIILE
Distrofii pigmentare manifestate prin exces de porfirine

Porfiriile sunt distrofii cu determinism genetic în cele mai frecvente dintre situatii si se traduc prin sinteza si acumularea unor porfirine anormale ca structura biochimica. Excesul de porfirine anormale tinde sa se elimine si sa se acumuleze în rinichi, imprimându-i o culoare brun-negricioasa, asemanatoare lemnului de abanos ("rinichiul de abanos").

Porfiriile induse genetic se p 24424i813y ot traduce prin acumularea excesului în structura oaselor, fapt pentru care culoarea lor devine roscata-caramizie. Boala se numeste osteohemocromatoza si apare cu precadere a vaca.

Hipermelanoze: exces de melanina în organe care nu contin fiziologic acest pigment

Hipomelanoze: deficit de melanina în organe care contin pigmentul în mod fiziologic (piele, fanere)

Hipermelanoza maculata: pete de culoare neagra localizate în cord, pulmon, ficat, rinichi, la sectionare cutitul se murdareste de pigment. Este frecventa la miei si vitei. Dispare dupa vârsta de 1 an.

Hipermelanoza maculata: pete de culoare neagra localizate în cord, pulmon, ficat, rinichi, la sectionare cutitul se murdareste de pigment. Este frecventa la miei si vitei. Dispare dupa vârsta de 1 an.

Hipermelanoza maculata: pete de culoare neagra localizate în cord, pulmon, ficat, rinichi, la sectionare cutitul se murdareste de pigment. Pulmonul prezinta aspecte particulare, deoarece petele au forme geometrice de dreptunghi sau patrat. Alternanta zonelor roz cu cele negre da aspect particular de "tabla de sah". Este frecventa la miei si vitei. Dispare dupa vârsta de 1 an.

Albinismul este o hipomelanoza congenitala (cu determinism genetic), manifestata prin lipsa totala a melaninei din organele care contin acest pigment în mod obisnuit (piele, par, pene, iris). Irisul animalelor albinotice prezinta în functie de specie culoare albastruie, cenusie sau rosie.

Lipofuscinoza: acumulare de pigment de culoare bruna, acumulat în cantitati mari în musculatura, la animalele batrâne

Vaca, lipofuscinoza, prin comparatie se poate observa diferenta de culoare dintre cele doua corduri, atât la suprafata, cât si pe sectiune. Pigmentatia bruna a miocardului este caracteristica animalelor batrâne.

Pulmon vaca, antracoza limfocentrului traheobronsic, pulberile ajung în pulmon prin inhalare, iar din pulmon sunt transportate în limfocentrul traheobronsic pe cale limfatica. Zona periferica prezinta puncte de culoare neagra corespunzatoare acumularii de pulberi de carbon.

Steatoza este o forma de exprimare a trigliceridozelor, cu acumulare intracelulara de trigliceride în ficat, miocard, rinichi si fibre musculare scheletice.

Hepatosteatoza, modificarile de culoare sunt cele care atrag atentia (culoare galben lutoasa). Volumul este marit, pâna la hepatomegalie, consistenta friabila, cu predispoztie la ruptura hepatica. La sectionare cutitul ramâne gras.

Hepatosteatoza (ficat gras), atrage atentia culoarea galben-lutoasa si friabilitatea organului. La pasari, ficatul gras reprezinta mai putin o leziune, ci o metoda de obtinere a unui produs comercializat sub denumirea de "foi gras".

Infiltratia lipidica stromala (lipomatoza)

Este reprezentata de formarea excesiva de tesut adipos. Fenomenul apare mai frecvent în muschi sub forma unor zone rosii (fibre musculare) care alterneaza cu cele albicioase lucioase (tesut adipos nou format). Fenomenul apare la animalele obeze, la cele castrate sau fiziologic la rasele de porci cu carne grasa (Mangalita).

Calcificarile patologice: acumulare excesiva de saruri de calciu în alte organe, diferite de oase.

Calcificarea distrofica apare atunci când în organism apar teritorii de organ distruse, moarte (necrozate), al caror pH favorizeaza precipitarea sarurilor de calciu. Acest fenomen apare pe fondul unei calcemii normale (concentratia ionilor de calciu în sânge)

Focarele de necroza din orice organ (ficat), chisturile parazitare, peretii arterelor sunt exemple de localizare ale calcificarii distrofice.

Ficat, cal, leziunile vechi de tipul focarelor de necroza sau chisturile parazitare sufera un proces de impregnare cu saruri de calciu (calcificare distrofica). Leziunile au un caracter nodular, culoare alba, mata, sunt greu de sectionat (scârtâie la sectionare, sunet de cutit trecut prin nisip), adesea pietrificate (imposibil de sectionat).

Chisturi parazitare musculare, culoarea alba, aspectul mat, uscat pe sectiune, pledeaza pentru calcificarea distrofica.

Cord vaca, calcificarea metastatica apare pe fondul cresterii concentratiei de ioni de calciu din sânge (hipercalcemie produsa prin aport alimentar sau medicamentos). Excesul de calciu se va depune în organe care sintetizeaza produsi acizi sau au o fiziologic un pH acid (stomac, rinichi, piele, pulmon, endocard, vase de sânge). Zonele calcificate au culoare alba, sunt uscate si mate.

Litiaza (calculoza): aglomerari de saruri minerale în lumenul unor organe cavitare (intestin, cai de conducere a urinei, canalele biliare si vezica biliara, canalele glandelor salivare)

Litiaza biliara: compozitia chimica a calculilor variaza: culoare alba (continut mare de colesterol), culoare brun-verzuie (continut mare de saruri biliare). Cu cât numarul calculilor va fi mai mare, dimensunilor lor vor fi mai mici, iar suprafata neteda (datorita frecarii).

Litiaza vezicii si canalelor biliare, calculii au culoare galben bruna, în cazurile grave oblitereaza lumenul canalelor sau al vezicii producînd icter mecanic (posthepatic).

Litiaza (calculoza) urinara (localizati în bazinet, uretere, vezica urinara): calculi multipli, localizati în bazinet. Prezenta lor duce la numeroase leziuni secundare: micsorarea în volum a rinichiului (atrofie de compresiune), stagnarea si acumularea urinei în caile de conducere si rinichi (hidronefroza) sau inflamatie.

Litiaza vezicii urinare: prezenta calculilor este iritanta, determina erodarea si inflamatia vezicii, producând ulterior urinarea cu sânge (hematurie).

Litiaza vezicii urinare: calculii pot avea dimensiuni foarte mici, asemanator nisipului (sedimentoza urinara).

Acumularile mineralizate de material exogen sunt frecvent întâlnite în tubul digestiv - bezoare. Lanobezoarele sunt formate din lâna si sunt prezente în rumen la oi, ca urmare a sindromului de pica (ingestie de obiecte si materiale necomestibile). Sunt acumulari aproximativ sferice, dure (datorita mineralizarii).