Medicina alternativa

MEDICINA ALTERNATIVĂ

I.B. Iamandescu, B. Grigore

Definitie. Clasificare

Sub denumirea de medicina alternativa si complementara este desemnat ansamblul de doctrine cu corolar terapeutic, axate pe o orientare terapeutica holistic 24224r1713y 59;-integrativa psihosomatica. Aceste doctrine nu sunt, în prezent, considerate ca facând parte din medicina conventionala.

Centrul National American Pentru Medicina Alternativa si Complementara (NCCAM) clasifica aceste practici terapeutice în urmatoarele ramuri:

Medicina mind-body ("minte-corp") utilizeaza o varietate de tehnici conepute pentru a creste capacitatea psihicului de a afecta functiile si simptomele somatice. Dintre acestea fac parte meditatia, yoga, hipnoza, imageria, art-terapia, muzicoterapia, dans-terapia si obiceiurile legate de religie si spiritualitate (rugaciunea, vindecarea spirituala, confesiunea). Unele tehnici considerate initial ca facând parte din medicina complementara au devenit terapii conventionale (de exemplu grupurile de self-help, terapia cognitiv-comportamentala).

Sisteme medicale alternative, construite pe teorii specifice despre boala si sanatate. Ele includ terapii precum acupunctura, homeopatia, medicina ayurvedica si naturopatia.

Stilul de viata si prevenirea bolii se ocupa cu mentinerea starii de sanatate, identificarea si tratarea factorilor de risc si sustinerea procesului de recuperare. Presupune introducerea unor schimbari în dieta si comportament, dar si exercitii fizice si managementul stresului.

Terapii axate pe componenta biologica, ce folosesc ierburi (fitoterapie, herbalism), diete speciale (de ex. regimul macrobiotic) si alte produse naturale pentru prevenirea si tratarea bolilor (folsirea cartilajului de rechin pentru tratarea cancerului). Acest grup include si vaccinurile si medicamentele neacceptate sau netestate înca de medicina convetionala, cum ar fi polenul de albine si oxigenul hiperbar, precum si proceduri ca iridologia.

Sisteme axate pe corpul uman, se refera la tratamente ce implica manipularea si/sau miscarea corpului. Acestea includ chiropraxia, presoceptura si unele terapii fizice (hidroterapia, diatermia).

Terapii energetice, împartite în 2 categorii:

- medicina biocâmpului, cuprinzând tehnici de alterare a unor câmpuri energetice ce înconjoara corpul uman (existenta acestor câmpuri nu a fost dovedita stiintific): qi gong, reiki, vindecarea prin atingere.

- terapii bioelectromagnetice, ce implica folosirea neconventionala a câmpurilor electromagnetice.

Domenii de aplicatie. Calitati si limite

Domeniile de aplicabilitate a medicinei alternative sunt în special tulburarile functionale (indicatia perfecta), tulburari digestive difuze, boli cu evolutie cronica benigna neinfluentate de tratament dupa cronicizare (în artroze, lumbago etc.), dar si în SIDA.

Avantajele terapiilor medicale alternative sunt accesibilitatea, posibilitatea dublarii (sau completarii) medicinei conventionale (stiinta alopata), eficienta ridicata în acuzele functionale si, mai ales, absenta ori intensitatea redusa a reactiilor adverse. Alte caracteristici ale medicinei alternative sunt redate în tabelul 1.

Dintre dezavantaje, mentionam ca terapiile alternative nu pot rezolva urgentele medico-chirurgicale; nu pot concura cu ramurile de vârf tehnicizate ale medicinei conventionale; întârzie adesea abordarea medicala de specialitate. Majoritatea acestor terapii nu ofera posibilitatea calificarii stiintifice (exceptând specialitati precum acupunctura, homeopatia, fitoterapia), nici nu pot fi testate stiintific. Efectul cert - placebo - ce nu poate fi negat, provoaca pe adeptii medicinei alternative la efectuarea, în continuare, unor cercetari stiintifice riguroase spre a pleda pentru calitatile stiintifice ale metodelor folosite.

Tabel 1.

Bibliografie

1. DerMarderosian AH, Kratz AM. Alternative Healthcare. În: Gennaro AR, Chase GD, Medwick T et al, eds. Remington: The Science and Practice of Pharmacy. 19th ed. Easton, Pennsylvania: Mack Publishing Company; 1995:829-840.

2. Cowley G, Underwood A. What's 'Alternative'? Newsweek, Nov. 23, 1998.

3. Dowes FR, Die Ganzkörperhyperthermiebehandlung, Prev. Therap. Rehab., 1997, p.29-35

4. Stoksmeier, Prev. Therap. Rehab., 1997.

5. de Bruyn Barbara, Was ist Homöopathie, Prev. Therap. Rehab., 1997, p. 36-38.