Modificari de adaptare morfologica si functionala
Reprezinta o categorie aparte de leziuni, aparute de obicei pe fondul modificarii unor conditii din mediul intern sau extern. In urma acestor modificari organismul este nevoit sa-si remodeleze anumite functii (f 858g65i unctii sporite sau diminuate). Ca urmare, morfologia organelor responsabile pentru aceste functii se va schimba si ea, īntr-o maniera reversibila sau ireversibila.
Atrofia
Hipoplazia reprezinta subdezvoltarea unui organ ca urmare a interventiei unor factori nocivi ce au actionat pe parcursul vietii intrauterine.
Aplazia este definita ca lipsa de dezvoltare si diferentiere a mugurelui embrionar si a cordonului vasculo-nervos al unui organ.
Clasificarea atrofiilor se poate realiza avānd la baza mai multe criterii.
Din punct de vedere etiopatogenetic se cunosc urmatoarele tipuri de atrofii:
Hipotrepsia
Este caracteristica tineretului si se manifesta printr-un deficit de crestere si dezvoltare. Cele mai importante cauze care duc la instalarea hipotrepsiei sunt deficitul nutritional sau sanatatea precara a mamelor, carentele nutritionale ale nou nascutilor, īntarcarea prematura, aglomeratia, frigul, umezeala etc. Acesti factori pot actiona direct asupra organismelor tinere sau indirect prin afectarea femelelor gestante. Modalitatea de actiune a factorilor enumerati este deosebit de complexa si se bazeaza pe perturbarea secretiei de hormoni a unor glande endocrine. Toate aceste modificari vor duce ulterior la oprirea dezvoltarii organismelor tinere si compromiterea functiei sistemului imunitar.
Animalele cu hipotrepsie sunt pitice datorita subdezvoltarii sistemului osos, iar masa corporala este sub nivelul vārstei si speciei afectate. Musculatura scheletica, tubul digestiv, ficatul, pancreasul, rinichii, organele genitale si cele limfoide sunt diminuate ca volum. Purceii si viteii prezinta un par lung, zburlit, fara luciu (hirsutism). Puii de gaina prezinta un penaj incomplet dezvoltat, mat si zburlit. Indiferent de specie, oasele sunt moi, scurte, deformate ca urmare a rahitismului. Datorita atrofiei organelor limfoide, rezistenta fata de agentii microbieni este mult diminuata, ceea ce va genera leziuni ale pielii, tubului digestiv si ale aparatului respirator. Īn ciuda diminuarii de volum a īntregului organism, suprarenalele sunt supradimensionate, prezentānd un volum dublu fata de normal.
Animalele cu hipotrepsie ramān īn urma cu dezvoltarea corporala, nu realizeaza sporul īn greutate si nu ating maturitatea sexuala. Moartea acestora se produce īn urma leziunilor digestive si respiratorii produse de diferiti agenti patogeni.
Hipertrofia
Hipertrofia este o modificare adaptativa prin care se produce cresterea īn volum a unui tesut sau organ pe baza maririi volumului celulelor constituente. Hipertrofia poate evolua īn limite fiziologice, activitatea generala a organismului nefiind modificata (hipertrofia musculaturii scheletice si a cordului la caii de sport). Atunci cānd pragul normalitatii este depasit, modificarile de tip hipertrofic se reflecta si asupra altor structuri
Īn functie de cauzele care duc la instalarea hipertrofiei, se cunosc urmatoarele tipuri:
Hiperplazia
Hiperplazia este caracterizata printr-o crestere a volumului unui tesut sau organ generata de cresterea numarului de celule parenchimatoase sau conjunctive din structura acestuia. Īn unele situatii, procesul hiperplazic este fiziologic si se desfasoara īn zonele īn care are loc regenerarea sau reparatia unor teritorii distruse. De cele mai multe ori hiperplazia este reprezentata de aparitia unor celule anormale, aceasta avānd un caracter pur patologic.
Caracterizarea hiperplaziilor se realizeaza īn functie de mecanismele si cauzele care au dus la instalarea lor:
Metaplazia
Este un proces de adaptare patologica prin care un tesut matur se transforma īn alt tesut matur, ambele avānd aceeasi origine embrionara. Cauzele si mecanismele care duc la instalarea metaplaziei sunt putin cunoscute, cele mai cunoscute fiind iritatiile prelungite si carenta īn vitamina A. Se cunosc doua tipuri de metaplazie: epiteliala si conjunctiva:
Metaplazia epiteliala (cornoasa) afecteaza galinaceele ca urmare a carentei īn vitamina A. Leziunea se localizeaza īn esofag si afecteaza glandele de la acest nivel. Ca urmare a cornificarii acestora, ele vor deveni vizibile macroscopic sub forma unor noduli de dimensiuni mici (boabe de mei), de culoare alb-galbui, proeminente pe suprafata.
Metaplazia conjunctiva (mezenchimala afecteaza īn mod obisnuit tesutul conjunctiv fibros, care se va transforma īn tesut cartilaginos si apoi īn tesut osos. O situatie de acest gen este observata īn pulmonul de bovine sau la nivelul tesutului conjunctiv al valvulelor cardiace de la aceeasi specie (oase cardiace).
|
