Morfologia modificarilor circulatorii
HIPEREMIA
Hiperemia: cresterea volumului de sānge arterial dintr-un tesut sau organ.
ERITEMUL difuz sau generalizat este o leziune frecventa īn septicemii. Se constata culoarea rosie aprinsa, difuza, acoperind toata suprafata cutanata. Īn cazul animalelor vii, la compresiune culoarea rosie dispare, aceasta reapare cānd compresiunea a īncetat. La sectionare se scurge sānge rosu aprins (sānge arterial).
ISCHEMIA - scaderea sau lipsa sāngelui arterial dintr-un organ
Ficat porc: ischemia hepatica s-a produs consecutiv rupturii ficatului. Ficatul capata nuante cenusii deschise, este uscat pe sectiune (nu se scurge sānge). Aspecte aproximative pot fi īntālnite si la animalele abatorizate (organele mai pastreaza totusi cantitati mici de sānge).
STAZA - cresterea volumului de sānge venos īntr-un tesut sau organ
CIANOZA periferica, se constata culoarea rosie vānata īn regiunea urechilor si a coapsei; la compresiune culoarea dispare. Leziune este frecventa ī 21421q163v n septicemii cu evolutie subacuta, īn boli neinfectioase ca insuficienta cardiaca, intoxicatii, degeraturi.
CARCASĂ SEPTICEMICĂ
Se observa prin comparatie culoare īntunecata, rosie īnchisa a carcasei, datorita stazei generalizate.
Staza pulmon cal: colabare partiala, crepitatia se mentine, culoare rosie vānata, la sectionare se scurge o cantitate mare de sānge venos (rosu negricios). Persistenta stazei poate sa se complice cu instalarea edemului pulmonar - edem de staza (consistenta devine pastoasa). Aprecierea acestor aspecte nu se va face pe pulmonul cu hipostaza.
Staza splenica: marire de volum variabila pāna la splenomegalie (volum exagerat), capsula splenica īn tensiune, culoare rosie negricioasa, la sectionare se scurge o cantitate mare de sānge venos. Pulpa splenica se racleaza.
Staza hepatica tardiva (ficat muscat), initial ficatul prezinta culoare rosie visinie, cu exprimarea unei cantitati mari de sānge la sectionare. Daca staza persista, parenchimul hepatic se decoloreaza pāna la aparitia unor zone galbui care alterneaza cu cele de culoare brun-visinie. Zonele galbui sunt reprezentate de hepatocitele alterate īn urma hipoxiei, cele brune sunt vase de sānge destinse
Hemoragii: petesii si echimoze, hemoragii care nu deniveleaza suprafata organului. Aceste leziuni pot trece neobservate daca nu se efectueaza decapsularea rinichiului. Etiologia lor este de cele mai multe ori de natura infectioasa (virusuri, bacterii).
Cord pasare, hemoragii cu aspect de petesii, echimoze si sufuziuni. Aceste hemoragii nu deniveleaza suprafata organului. Datorita culorii si dimensiunilor hemoragiilor, se creaza un aspect particular de "cord stropit cu fuxina".
Hematomul: colectie de sānge īntr-un organ sau tesut, delimitata, cu deformarea suprafetei (subcutanat, subcapsular splenic, subpleural pulmonar).
Hematoamele musculare pot apare ca urmare a ruperii unor vase mari sau ca rezultat al intoxicatiilor cu derivati cumarinici (raticide).
Hemoragii īn organe cavitare: gastroragie, rinoragie, enteroragie, metroragie
Epistaxis: hemoragie nazala īn picatura
Rinoragie: hemoragie nazala īn jet
Moarte prin soc hemoragic atunci cānd se rup vase mari.
Gastroragie: hemoragie īn stomac; producerea ei este pusa pe seama formarii anterioare a unui ulcer gastric. Lumenul gastric este plin cu un coagul de sānge de dimensiuni mari.
Hemoragii īn cavitati: hemotorax, hemoperitoneu, hemopericard, hemartroza
Hemoperitoneu: sāngele poate fi coagulat sau necoagulat (īn functie de timpul scurs de la momentul mortii). Cauza cea mai frecventa este reprezentata de rupturi de organe sau rupturi de vase de sānge importante.
Hemopericard: prin transparenta sacului pericardic se observa colectia mare de sānge. Cauzele producerii sunt reprezentate de ruperea marilor vase īnainte de a iesi din sacul pericardic sau ruptura cordului (moarte prin tamponada cardiaca).
EMBOLIA - prezenta īn circulatie a unor particule straine de compozitia normala a sāngelui
Embolie solida cu fragmente de encefal. Aceasta situatie poate sa apara la animalele asomate cu pistolul cu aer comprimat atunci cānd presiunea este prea mare. Astfel, vor fi dislocate fragmente de encefal care vor fi purtate īn circulatie si duse la distanta īn vasele altor organe. stiind ca activitatea cardiaca se mentine dupa asomare pāna dupa momentul sāngerarii, exista timp suficient ca acestea sa ajunga īn cord, pulmon, ficat, rinichi etc.
INFARCT- moartea unei portiuni dintr-un organ ca urmare a lipsei circulatiei sanguine
Infarct arterial:
ischemic (alb)
hemoragic (rosu)
Infarct venos: rosu
Infarct arterial alb: culoare albicioasa cenusie, zona infarctizata usor decliva, pe sectiune forma de triunghi sau de trapez cu baza spre suprafata organului, delimitare neta printr-o zona de culoare rosie (hiperemie, staza).
Cicatrice renala, aparitia ei este conditionata de prezenta anterioara a unui infarct arterial alb; forma cicatricei pe sectiune este asemanatoare cu cea a unui infarct (triunghiulara), culoare este cea care difera, fiind alb-sidefie, zona de īnfundare a suprafetei este mai evidena.
Infarct miocardic, zona afectata este decolorata, albicioasa, mata, lipsita de luciu, uscata pe sectiune.
Infarcte arteriale splenice rosii. Zona infarctizata are culoare rosie negricioasa, cu forma triunghiulara sau de trapez, fiind usor bombata fata de tesutul neafectat. Se observa tendinta de confluare a infarctelor.
Porc, intestin, volvulus, cu producere consecutiva de infarct intestinal, prin comparatie se observa ca segmentul implicat are lumenul destins datorita blocarii tranzitului, culoare rosie negricioasa datorata stazei si infarctului.
Intestin porc, volvulus si infarc venos intestinal, se observa ca modificarile au survenit numai la intestinul subtire, cel gros fiind normal.
EDEM - cresterea cantitatii de lichid interstitial īntr-un tesut sau organ
Pulmon, porc, edem pulmonar neinflamator, pulmonul īnalt (nu colabeaza la deschiderea cavitatii toracice), evidentiera spatiilor interlobulare, culoare roz, decolorat, la compresiune dupa sectionare se observa scurgerea lichidului spumos, acelasi lichid se regaseste si īn bronhii si trahee, pluteste īntre doua ape.
Edemul tesutului conjunctiv subcutanat: se observa consistenta pastoasa (mentine amprenta), culoare galbuie, aspect infiltrat gelatinos.
Edem al mezoului intestinal (ligament care creaza legatura īntre ansele intestinului gros). Unul dintre aceste mezouri prezinta edem (evidentiere prin aspect gelationos, culoare galbuie).
Abdomen "īn butoi", este caracteristic acumularilor lichide īn cantitati exagerate īn cavitatea abdominala; acest aspect este obisnuit pentru ascita (acumulare de transsudat - lichid limpede citrin, fara tendinta de coagulare īn contact cu aerul).
Hidropericard: sacul pericardic este transparent, īn tensiune, plin cu un lichid limpede, usor galbui, nu coaguleaza īn contact cu aerul.
4. Patologia proceselor distrofice
Distrofiile (procese degenerative): tulburari ale metabolismului celular si tisular caracterizate prin excesul, insuficienta sau absenta unor metaboliti normali, precum si acumularea unor metaboliti intermediari sau a unora inexistenti īn organism.
HEPATOZĂ GLICOGENOZĂ ICTER
NEFROZĂ TRIGLICERIDOZĂ GUTA
MIOCARDOZĂ MELANOZĂ PORFIRIE
LIENOZĂ HEMOSIDEROZĂ
DISTROFII HIDROPROTIDICE (granulara, vacuolara, balonizanta): acumulare excesiva de apa īn celule
Aspectele macroscopice sunt discrete si lipsite de specificitate; marea majoritate a organelor cu distrofie granulara si vacuolara manifesta cresteri discrete de volum, consistenta usor scazuta, culoarea organului afectat capata nuante decolorate pāna la cenusiu, dānd aspectul de "organ fiert".
"Cordul tigrat": alternanta de benzi decolorate cenusii (zonele cu distrofie), cu cele normale ca nuanta. Cu toate ca nu este un aspect particular, acesta se asociaza de multe ori cu instalarea distrofiei granulare sau vacuolare a miocardului.
Distrofia balonizanta a celulelor din piele si mucoase va duce la spargerea acestora si formarea de vezicule. Spargerea veziculelor va fi urmata de aparitia unor eroziuni.
Leziunile sunt specifice febrei aftoase, localizarea lor fiind frecventa pe pielea din jurul gurii, cea interdigitala si a glandei mamare si pe mucoasa bucala (buze si limba).
Febra aftoasa: vezicule sparte, cu formare de eroziuni pe pielea botului si regiunea coroanei cu tendinta de exongulare
DISTROFII PROTIDICE: acumulare a unor structuri protidice pe care organismul nu le sintetizeaza īn mod obisnuit.
Hialinoza: acumulare intracelulara sau extracelulara a unei proteine denumita hialin.
Hialinoza miocardica: localizare īn fibra musculara (intracelulara), cu aparitia unor benzi sau striuri de culoare alba care dau aspect de "cord tigrat"
Hialinoza miocardica: localizare īn fibra musculara (intracelulara), cu aparitia unor benzi sau striuri de culoare alba care dau aspect de "cord tigrat". Cauza instalarii hialinozei este carenta īn vitamina E si seleniu. Culoarea musculaturii da denumirea bolii - "boala muschilor albi".
BOALA MUsCHLOR ALBI, produsa prin acumulare de hialin īn fibrele musculare scheletice; prin comparatie se observa aspectul decolorat al fibrelor musculare afectate.
Amiloidoza: distrofie protidica cu localizare extracelulara a unei proteine denumita amiloid
Vaca, amiloidoza renala, culoarea variaza de la roz-cenusiu la galbui-cenusiu, rinichii sunt mariti īn volum. Aspectele macroscopice sunt nespecifice, fapt ce impune efectuarea examenului microscopic pentru stabilirea diagnosticului.
Amiloidoza hepatica, aspectele caracteristice sunt date marirea de volum (hepatomegalie), de culoarea galbui sau galbui-cenusie si consistenta casanta (bloc de ceara). Leziunea apare mai ales īn ficatul palmipedelor, leziunile incipiente fiind confundate cu alte distrofii īn care parenchimul hepatic se coloreaza īn galben-cenusiu.
Discheratoze sau distrofii cornoase: dereglarilor care apar īn procesul de sinteza a cheratinei si a precursorilor acesteia.
HIPERCHERATOZA: exces de cheratina
matura
PARACHERATOZA: exces de cheratina imatura
Hipercheratozele dobāndite apar ca urmare a unor paraziti sau miceti (scabii, tricofitie, etc)
Pielea afectata apare īngrosata, formeaza numeroase pliuri, zonele de hipercheratoza pot fi lipsite de par ca urmare a caderii acestuia (alopecie) sau ca urmare a retezarii firelor īn timpul pruritului (pseudotundere). Crustele sunt uscate, dure, cu nuante pornind de la cenusiu pāna la brun.
HIPERCHERATOZĂ
Cauza cea mai frecventa este reprezentata de paraziti cutanati (acarieni), responsabili de producerea rāiei (scabie). Pielea este īngrosata, acoperita cu cruste cenusii si brune
Hipercheratoza poate avea caracter localizat sau generalizat (difuz), īn functie de agentul etiologic.
Hipercheratoza poate avea caracter localizat sau generalizat (difuz), īn functie de agentul etiologic.
PARACHERATOZA: productie de cheratina imatura
Paracheratoza are ca etiologie carenta īn Zn. Zonele cutanate afectate sunt cele ale extremitatilor membrelor, regiunea submandibulara, abdomen, fata interna a coapselor, pielea scrotala
Zonele afectate sunt īngrosate, acoperite cu cruste brune, moi, fragile, care creaza crevase. Leziunile sunt deseori greu de diferentiat macroscopic fata de cele din hipercheratoza.
Leziunea apare localizata strict localizata la zona de mucoasa gastrica esofagiana, este acoperita cu o pelicula bruna, aderenta. Leziunea este importanta deoarece este urmata de formarea unui ulcer.
DISTROFII NUCLEOTIDICE: acumulari de produsi care
rezulta din degradarea metabolica a bazelor purinice - ACID URIC
sI URAŢI.
GUTĂ
Guta viscerala la pasare debuteaza la nivel renal. Rinichii prezinta depozite variabile cantitativ de acid uric si urati, de culoare alba, mata, uscate ce dau organelor un aspect varuit. Aceleasi depozite apar si īn uretere (cai de conducere a urinei), cu aspect uscat, de creta.
GUTĂ: acumulare de acid uric si urati
GUTA VISCERALĂ LA PĂSĂRI: depozite albe, mate, varoase localizate pe suprafata cordului si pulmonului. Prezenta cristalelor de acid uric si urati este iritanta, cu aparitia unui proces inflamator cronic - tofi gutosi.
Guta viscerala la mamifere: īntālnita la porc sub forma unor depozite fine, liniare īn medulara renala si sub forma unui depozit smāntānos īn bazinet.
DISTROFII PIGMENTARE: acumulare sau deficit de pigmenti endogeni si acumulare de pigmenti exogeni
HEMOSIDEROZA: acumulare excesiv de hemosiderina (piment hemoglobinic cu fier)
Hemosideroza renala: apare ca urmare a eliminarii excesului de hemosiderina prin urina. Rinichii prezinta culoare caracteristica, roscata-caramizie.
Icter: acumulare excesiva de pigmenti hemoglobinici fara fier (bilirubina si biliverdina).
Prezenta īn exces a bilirubinei īn organism va determina colorarea īn diferite nuante de galben a tuturor tesuturilor si organelor care sunt obisnuit colorate īn nuante deschise (alb sau roz). Carcasa prezinta o colorare īn galben a pleurei, peritoneului si a tesutului conjunctiv subcutanat.
Culoarea galbena a mucoasei bucale si a tesutului adipos d la baza cordului sunt aspecte caracteristice icterului.
Icter: diferite nuante de galben, evidente īn piele, tesut adipos, artera aorta. Ficatul prezinta o culoare galben-ruginie.
|
