NOTIUNI DE PSIHIATRIE

NOTIUNI DE PSIHIATRIE

Psihiatria, ca ramura a stiintei medicale, se ocupa cu studiul manifestarilor patologice ale activitatii unui individ în societate. Studiile psihicului organismelor vii au un caracter pluridimensional, atât medical cât si social.

Bolile psihicului au aparut odata cu aparitia omului. Perceptia acestor boli a evoluat cu timpul, în raport cu gradul de cunostinte prop 242o1416c rii fiecarei epoci. Prima etapa a psihicului este epoca ignorantei, a magiei si superstitiei. Conceptiile primitive explicau aparitia bolilor ca ceva bun sau nefast, iar terapia era oficiata de magi ori preoti prin ceremonii purificatoare. Mai târziu boala apare ca o sperietoare - o mânie a zeilor, carora se rugau sub diferite forme. Abia în jurul secolului al XVIII - lea au aparut informatii despre tratamentul psihiatric, iar în secolul al XIX apare psihiatria ca stiinta.

Secolul XX îmbogateste arsenalul terapeutic cu medicamente,

deschizând posibilitaîi noi în tratarea bolilor psihice.

Cele mai des întilnite boli psihice sunt urmatoarele:

Hiperestezia - o coborâre a pragului senzorial, resimtita de subiect ca o crestere neplacuta a intensitatii senzatiilor privind un singur analizator sau ansamblul lor (surmenaj, nurastenii, hipertiroidie, debutul unor afectiuni psihotice).

Hipoestezia - reprezinta cresterea pragului senzorial, însotita de diminuarea intensitatii senzatiilor, cu scaderea numarului de excitanti receptati (stari reactive, depresie, schizofrenie).

Iluziile - perceptii cu stimuli reali si specifici, denaturate si/sau deformate.

Halucinatiile - sunt perceptii fara obiect. Subiectul se comporta ca si cum ar avea o senzatie sau o perceptie, atunci când conditiile exterioare normale ale acestor senzatii sau perceptii nu se realizeaza (schizofrenie, diverse psihoze).

Halucinozele - sunt fenomene de tip halucinator a caror esenta patologica este necunoscuta ca atare de catre subiect si, în consecinta el nu va aborda un comportament legat de continutul acestor perceptii.

Atentia consta în concentrarea si orientarea psihica asupra unor obiecte sau fenomene, care datorita acestui fapt se pronunta exagerat în constiinta omului. Daca percepem tot ce se întâmpla în jurul nostru apare un haos, de aceea omul trebuie sa selecteze anumite fenomene mai importante ce au o semnificatie deosebita, iar celelalte nesemnificative sa le elimine. Daca acest proces se efectueaza lent apare oligofrenia, iar daca este exagerat apare mani.

Memoria este un proces de întiparire a unor fenomene, obiecte, etc. si de mentinere si reproducere a lor dupa o perioada de timp.

Tulburarile memoriei sunt:

Hipermnezia - tulburare cantitativa a functiei mnezice ce consta în evocari involuntare rapide si usoare, tumultuoase si multiple, realizând o îndepartare a subiectului fata de prezent.

Hipomnezia - tulburare cantitativa a functiei mnezice constând în evocari lente si dificile, sarace si trunchiate, creând situatii jenante pentru subiect în momentele respective (nevroze, oligofrenie, stari predementiale).

Amnezia - se manifesta prin abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoastere, reproducere a unor fenomene. În unele cazuri subiectii nu sunt capabili sa retina unele fapte recente dar îsi amintesc întâmplari petrecute cu mult timp în urma.

Gândirea este reflectarea generalizata a fenomenelor si obiectelor lumii obiective si a legaturilor interioare între ele ca proces de cunoastere. Gândirea actioneaza prin notiuni care exprima simbolic fapte, fenomene, relatii, cunostinte, actiuni. Aceste simboluri sunt exprimate prin cuvinte, deci între gândire si limbaj exista o legatura indisolubila. Cu cât limbajul si notiunile unui individ sunt mai evoluate cu atât acesta va desfasura un act de gândire cu mai mult succes. Tulburarile de vorbire apar atunci când se modifica ritmul procesului de gândire.

Lentoarea ideativa - reprezinta scaderea numarului de idei, a posibilitatilor lor de asociere, evocari dificile, scaderea fortei de reprezentare si a imaginatiei, cuvinte izolate fara legatura între ele.