NOTIUNI DE PSIHIATRIE
Psihiatria, ca ramura a stiintei medicale, se ocupa cu studiul manifestarilor patologice ale activitatii unui individ īn societate. Studiile psihicului organismelor vii au un caracter pluridimensional, atāt medical cāt si social.
Bolile psihicului au aparut odata cu aparitia omului. Percep&# 828b15i 355;ia acestor boli a evoluat cu timpul, īn raport cu gradul de cunostinte proprii fiecarei epoci. Prima etapa a psihicului este epoca ignorantei, a magiei si superstitiei. Conceptiile primitive explicau aparitia bolilor ca ceva bun sau nefast, iar terapia era oficiata de magi ori preoti prin ceremonii purificatoare. Mai tārziu boala apare ca o sperietoare - o mānie a zeilor, carora se rugau sub diferite forme. Abia īn jurul secolului al XVIII - lea au aparut informatii despre tratamentul psihiatric, iar īn secolul al XIX apare psihiatria ca stiinta.
Secolul XX īmbogateste arsenalul terapeutic cu medicamente,
deschizānd posibilitaīi noi īn tratarea bolilor psihice.
Cele mai des īntilnite boli psihice sunt urmatoarele:
Hiperestezia - o coborāre a pragului senzorial, resimtita de subiect ca o crestere neplacuta a intensitatii senzatiilor privind un singur analizator sau ansamblul lor (surmenaj, nurastenii, hipertiroidie, debutul unor afectiuni psihotice).
Hipoestezia - reprezinta cresterea pragului senzorial, īnsotita de diminuarea intensitatii senzatiilor, cu scaderea numarului de excitanti receptati (stari reactive, depresie, schizofrenie).
Iluziile - perceptii cu stimuli reali si specifici, denaturate si/sau deformate.
Halucinatiile - sunt perceptii fara obiect. Subiectul se comporta ca si cum ar avea o senzatie sau o perceptie, atunci cānd conditiile exterioare normale ale acestor senzatii sau perceptii nu se realizeaza (schizofrenie, diverse psihoze).
Halucinozele - sunt fenomene de tip halucinator a caror esenta patologica este necunoscuta ca atare de catre subiect si, īn consecinta el nu va aborda un comportament legat de continutul acestor perceptii.
Atentia consta īn concentrarea si orientarea psihica asupra unor obiecte sau fenomene, care datorita acestui fapt se pronunta exagerat īn constiinta omului. Daca percepem tot ce se īntāmpla īn jurul nostru apare un haos, de aceea omul trebuie sa selecteze anumite fenomene mai importante ce au o semnificatie deosebita, iar celelalte nesemnificative sa le elimine. Daca acest proces se efectueaza lent apare oligofrenia, iar daca este exagerat apare mani.
Memoria este un proces de īntiparire a unor fenomene, obiecte, etc. si de mentinere si reproducere a lor dupa o perioada de timp.
Tulburarile memoriei sunt:
Hipermnezia - tulburare cantitativa a functiei mnezice ce consta īn evocari involuntare rapide si usoare, tumultuoase si multiple, realizānd o īndepartare a subiectului fata de prezent.
Hipomnezia - tulburare cantitativa a functiei mnezice constānd īn evocari lente si dificile, sarace si trunchiate, creānd situatii jenante pentru subiect īn momentele respective (nevroze, oligofrenie, stari predementiale).
Amnezia - se manifesta prin abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoastere, reproducere a unor fenomene. Īn unele cazuri subiectii nu sunt capabili sa retina unele fapte recente dar īsi amintesc īntāmplari petrecute cu mult timp īn urma.
Gāndirea este reflectarea generalizata a fenomenelor si obiectelor lumii obiective si a legaturilor interioare īntre ele ca proces de cunoastere. Gāndirea actioneaza prin notiuni care exprima simbolic fapte, fenomene, relatii, cunostinte, actiuni. Aceste simboluri sunt exprimate prin cuvinte, deci īntre gāndire si limbaj exista o legatura indisolubila. Cu cāt limbajul si notiunile unui individ sunt mai evoluate cu atāt acesta va desfasura un act de gāndire cu mai mult succes. Tulburarile de vorbire apar atunci cānd se modifica ritmul procesului de gāndire.
Lentoarea ideativa - reprezinta scaderea numarului de idei, a posibilitatilor lor de asociere, evocari dificile, scaderea fortei de reprezentare si a imaginatiei, cuvinte izolate fara legatura īntre ele.
|
