NOTIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE, BIOFIZICA SI BIOMECANICA ALE APARATULUI LOCOMOTOR

NOTIUNI ELEMENTARE DE ANATOMIE, BIOFIZICA SI BIOMECANICA ALE APARATULUI LOCOMOTOR

Biomecanica – este stiinta care se ocupa cu studiul repercursiunilor fortelor mecanice asupra structurii functionale a omului in ceea ce priveste arhitectura oaselor, a articulatiilor si a muschilor, ca factori determinanti ai miscarii.

Aparatul specializat care efectueaza miscarile corpului uman este denumit aparat locomotor, iar functia complexa a acestuia se numeste locomotie. Locomotia defineste atat miscarea corpului in totalitatea sa cat si a segmentelor izolate ale corpului (la nivel de articulatii).

Osteologia – este partea anatomiei care are ca obiect studiul oaselor. Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare alb-galbuie. Ansamblul lor constituie scheletul.

Componentele scheletului sunt continute intr-o invelitoare fibroasa continua, periost (la nivelul oaselor) iar la nivelul cartilajelor, pericondru.

Functiile oaselor

I.         ILIONUL (Os iLii sau Ilium) – formeaza portiunea superioara a osului si reprezinta mai mult de jumatatea lui. Ilionul prezinta 2 parti: corpul si aripa.

II.       ISCHIONUL – cuprinde portiunea posterioara si inferioara a osului. Are un corp si o ramura. Corpul se continua cu ramura ce se intinde inainte.

III.     PUBELE – reprezinta portiunea antero-inferioara a osului. Are un corp si doua ramuri. Corpul se uneste cu ischionul, iar la locul de unire se gaseste eminenta ilio-pubiana. De la corp pleaca inainte ramura superioara, coteste in unghi ascutit si continua cu ramura inferioara sau ascendenta. Ramura inferioara a pubelui se uneste cu ramura ischionului, formand ramura ischio-pubiana.

Coxalul, considerat in totalitate prezinta doua fete, patru margini si patru unghiuri.

Pacientul asezat in decubit ventral (culcat pe burta), osul coxal de pe partea dreapta se prezinta mai inalt decat cel din stanga (spina iliaca posterioara dr. mai ridicata); in decubit dorsal (culcat pe spate) spina iliaca anterioara dreapta este mai ridicata (sau mai joasa decat cea din stg.).

In clinostatism ventral membrul inferior corespunzator coxalului dislocat se observa a fi mai scurt, iar umarul drept va fi situat mai sus decat stangul. (Vezi fig. B).

Obs : Termenul de “scurt” se refera la aspect si nu la o scurtare propriu-zisa a osaturii!

Osul coxal dislocat se rasuceste inspre inapoi, prezentandu-se mai inalt decat stangul. Articulatia coxofemurala din partea dreapta se rasuceste intern din cauza dislocarii coxalului drept, in consecinta membrul inferior drept se prezinta mai scurt decat cel stang.

Stand sau mergand, in conditii normale, greutatea corpului se repartizeaza egal pe cele doua membre inferioare; insa, in cazul dislocarii coxalului drept, persoana tinde sa-si mute centrul de greutate spre stanga deoarece membrul inferior drept mai scurt (functional) decat stangul, iar membrul inferior stang trebuie sa suporte mai mult decat jumatate din greutate. In consecinta corpul trebuie sa se incline spre dreapta. Pentru a mentine echilibrul corpului, vertebrele toracale inferioare si lombare se curbeaza spre dreapta, iar vertebrele toracale superioare si cervicale inferioare spre stanga, capul se va inclina spre dreapta (curburi compensatorii). Linia coxalelor devine inalta in partea stanga si joasa in partea dreapta, iar linia umerilor este similara ca in pozitia culcat (Vezi fig. C).

Daca osul coxal drept dislocat se misca spre inainte, stangul va arata mai inalt decat dreptul. Umarul drept, influentat de curbarea spre dreapta a coloanei vertebrale, se misca spre inainte iar corpul se rasuceste spre stanga.

AL DOILEA STADIU AL DISLOCARII COXALE :

Daca dislocarea coxalului drept ramane necorectata timp indelungat, putin cate putin la nivelul piciorului stang se va instala o oboseala cronica datorata supraincarcarii (suprasolicitarii biomecanice).

Insa in tot acest timp, membrul inferior drept inca mai poate totusi suporta greutatea corpului. Iar cand greutatea se transmite membrului inferior drept (pentru protejarea celuilalt), articulatia coxala dreapta, care deja s-a curbat intern, se roteste putin cate putin spre exterior, iar membrul inferior drept devine tot mai lung.

Deoarece greutatea corpului se proiecteaza acum asupra membrului inferior drept, partea superioara a coloanei vertebrale ar trebui sa se curbeze spre stanga. Insa ea este deja curbata spre dreapta si nu se mai poate indrepta ca si inainte (in conditii normale), ea poate numai sa utilizeze curbura sa spre stanga (prezenta la nivelul segmentelor superioare) pentru a mentine echilibrul corpului.

Iata de ce coloana vertebrala si chiar intregul corp iau forma literei 'S'. Pentru a mentine echilibrul, in conditiile coloanei vertebrale superiore curbate, linia umerilor se ridica in stanga si coboara in dreapta. Umerii se misca spre inainte si se rotesc spre dreapta. Un astfel de corp este numit 'corp de sarpe'. (Vezi fig. D).

AL TREILEA STADIU AL DISLOCARII COXALE :

Cand situatia continua sa se inrautateasca, agravandu-se, membrul inferior drept, care ar trebui sa fie relativ mai lung decat cel stang, devine la fel de lung ca si stangul, in ciuda dislocarii coxalului drept, cand persoana este culcata ventral. In cazurile severe membrul inferior drept devine chiar ceva mai lung decat stangul, pentru a-l proteja de suportarea unei sarcinii prea mari, (pe care acesta nu o mai poate suporta). Intr-o situatie si mai grava, se produce dislocarea coxalului stang care va fi evidenta desi membrele inferioare par identice ca lungime. Aceasta dislocare a coxalului stang, aparuta ca o necesitate compensatorie a efectelor dislocarii coxale drepte se numaste dislocare secundara (sau compensatorie).

In aceasta situatie dislocarea coxala se complica; greutatea corpului va fi proiectata alternativ asupra membrelor inferioare, de la cel drept la cel stang si invers, iar coloana vertebrala va suferi curbari compensatorii suplimentare (scolioza complexa). Articulatiile sacroiliace se vor disloca suplimentar (alternativ) in acest stadiu, agravand permanent tulburarile deja prezente. Caracteristicile combinate ale dislocarii oaselor coxale (dreapta si stanga) se numesc 'tipul mixt' sau “tipul combinat”.

Tulburarile, suferintele, aparute la nivelul coloanei vertebrale se vor manifesta prin extindere nivelul intregului corp: la articulatiile umerilor, coatelor, pumnilor si degetelor, chiar si la coaste, iar prin intermediul a diferite mecanisme fiziologice vor afecta si functia organelor interne favorizand sau chia producand imbolnavirea acestora. Similar, dislocarea coxala in sine va genera suferinte la nivelul membrelor inferioare: la articulatiile genunchilor, gleznelor si degetelor, tulburari circulatorii, suferinte musculare etc. In consecinta se poate afirma ca anomalia aparuta initial la nivelul uneia dintre articulatiile sacroiliace respectiv dislocarea unui os coxal va influenta negativ, mai devreme sau mai tarziu, articulatiile intregului corp, si prin extensie starea generala de sanatate a omului.

Fig. A Fig. B Fig. C Fig. D

   

Ce fel de suferinte se pot produce datorita dislocarii coxale?

Bolile produse de dislocarea coxala, respectiv anomaliile de pozitie ale centrului de greutate al corpului sunt foarte diverse. Studii statistice indelungate au dus la urmatoarele concluzii:

Tipul dislocarii coxalului drept (tipul tensionarii articulatiei coxale drepte, al situarii centrului de greutate preponderent spre stanga) - tip de afectare a sistemului nervos vegetativ parasimpatic – tulburari functionale (cel mai adesea hipofunctii) ale organelor digestive, respectiv ale ficatului, vezicii biliare, stomacului, intestinelor, care pot avea ca si consecinta urmatoarele semne clinice: slabire accentuata (sau incapacitatea de a creste in greutate), diaree, dureri abdominale, etc; De asemenea s-a constatat cresterea frecventei bolilor si tulburarilor ginecologice precum si a altor afectiuni.

Tipul dislocarii coxalului stang (tipul tensionarii articulatiei coxale stangi, al situarii centrului de gretate preponderent spre dreapta) – tipul afectarii sistemului nervos vegetativ simpatic – tulburari functionale (mai des hipofunctii) ale inimii si plamanilor, adipozitate - obezitate, constipatie, raceli frecvente si altele.

Tipul mixt - tipul dislocarii coxalului drept combinat cu tipul tensionarii articulatiei coxale stangi sau tipul suprasolicitarii articulatiilor coxale drepte si stangi, sau tipul dislocarii coxalului stang combinat cu tipul tensionarii articulatiei coxale drepte, sau tipul tensionarii articulatiei coxale drepte si stangi – prezinta urmatoarele simptome: apetit selectiv, greutate corporala variabila, constipatie si diaree (alternativ), in general combinarea simptomelor corespunzatoare tipurilor (1) si (2).

Patologia prezentata mai sus are doar scop didactic - orientativ, manifestarile fiecarui tip de dislocare coxala fiind dependente de o multitudine de factori variabili, fapt care nu permite o incadrare perfecta (in tipare si tabele) a tuturor manifestarilor patologice aflate in relatie cu dislocarea coxala.

Terapia Yumeiho nu este conceputa pentru a trata anumite probleme de sanatate, strict definite (o anumita durere, sau un anumit semn clinic), astfel suferintele sunt categorisite in sindroame, acestea sunt anlizate si abordate etiologic (cauzal) iar conduita terapeutica este adaptata fiecarui sindrom, tinand cont de particularitatile fiecarui caz (pacient) in parte.

In paginile precedente am analizat efectele produse de dislocarea coxala asupra corpului, respectiv asupra starii de sanatate a acestuia. Deoarece majoritatea afectiunilor nu se produc ca urmare a efectelor directe produse de dislocarea coxala, ci in urma modificarilor biomecanice si fiziologice induse de pozitia dominanta anormala a centrului de greutate, vom analiza succint in cele ce urmeaza relatia dintre pozitia dominanta a centrului de greutate (C. G.) al corpului si potentialul maladiv.

Vom incepe prin a aminti cateva dintre enunturile de baza in ceea ce priveste subiectul nostru (detalii sunt prezentate in capitolul despre biomecanica aparatului locomotor):

Schimbarea pozitiei dominante a centrului de greutate al corpului influenteaza direct aparitia bolilor.

Un bun echilibru este cel mai important factor in pastrarea sanatatii, insa nu singurul.

Centrul de greutate isi schimba in permanenta pozitia.

Cand C. G. se situeaza predominant (ca durata in timp) lateral stanga sau dreapta, cu sau fara modificarea pozitiei sale in plan antero-posterior, il putem defini ca fiind descentrat (transpozitionat, dislocat).

Transpozitia (descentrarea, dislocarea) centrului de greutate (C.G.) se manifesta ca diferenta de distributie a greutatii la nivelul membrelor inferioare (m. inf.).

Gradul afectarii starii de sanatate depinde de o serie de factori determinanti cum ar fi: - tipul constitutional al subiectului (greutatea corporala suplimentara poate grabi sau agrava manifestarile patologice, caracteristici constitutionale ale musculaturii si ale articulatiilor); - obisnuinte si necesitati ocupationale (sedentarism, stereotipii de miscare ocupationale etc.); - varsta; - sexul; - traumatisme; si altele.

Gradele descentrarii (transpozitiei, dislocarii) C. G.

“Situatie normala” Pentru a se putea pastra o buna stare de sanatate, greutatea distribuita suplimentar, preponderent, pe un membru inferior nu trebuie sa fie mai mare de 10% din jumatatea greutatii totale a corpului. (pentru facilitarea intelegerii analizei a se vedea exemplul practic *)

“ Mare atentie, posibilitate crescuta de imbolnavire” intre 10 – 30% din ½ greutatii totale (G.) a corpului. Procentul (gradul) nu este intotdeauna direct proportional cu instalarea bolilor, aceasta deoarece pozitia C.G. poate oscila rapid dintr-o predominanta in alta (stg. – dr.), mai ales in timpul miscarilor zilnice. Numai daca procentul de greutate suplimentara pe unul din m. inf. se pastreaza suficient de mult timp se va instala patologia (sau se va agrava cea existenta).

“Mare pericol” reprezentat de un grad mai mare de 30% din ½ din G. Peste acest procent apar serioase imbolnaviri.

Daca se distribuie mai multa greutate pe piciorul stg. (atentie: in timpul mersului! Sau al ortostatismului prelungit!) vom considera ca fiind o descentrare spre stanga a centrului de greutate.

Exemplu:

Unei persoane avand 70 kg i se cantareste distributia greutatii corporale la nivelul fiecarei talpi in parte cu balanta electronica computerizata, pe parcursul unui minut, a trei minute si a zece minute, (obs. fiecare talpa fiind asezata pe cate un taler al balantei!);

In conditii ideale indicatorul fiecarui taler ar trebui sa afiseze 35 kg, practic insa aceasta se intampla extrem de rar (statistic la numai 2 persoane din o mie !). Deci in cazul nostru se vor observa oscilatii ale centrului de greutate manifestate prin modificari ale greutatii distribuite asupra talpilor; astfel incat daca pe parcursul primului minut persoana s-a sprijinit preponderent pe membrul inferior stang timp de 37 secunde, cu o medie de 38 kg rezulta ca asupra acestui membru au fost distribuite suplimentar 3 kg (38 kg masurate minus 35 kg optim-normal). Jumatatea greutatii pacientului este 35 kg, iar 3 kg reprezinta sub 10% din aceasta, in concluzie in acest caz nu este pericol de imbolnavire. Diferenta de greutate fiind in limite rezonabile, normale.

Dupa trecerea a trei minute, incarcarea medie a membrului inferior stang creste de la 38 kg la 40 kg. Deci diferenta de 5 kg, fata de optim, reprezinta peste 10% din jumatatea greutatii totale, persoana fiind incadrata ca avand riscuri de imbolnavire. La trecerea a zece minute de analiza, se indica 42 kg, suplimentare fiind in acest caz 7 kg (adica 20% din ½ masei corporale totale). In concluzie, aceasta persoana va fi incadrata ca avand risc mediu de imbolnavire.

Atunci cand lipsesc mijloacele tehnice de investigare, (balanta computerizata, balanta mecanice, etc.) analiza si categorisirea gradului de descentrare a centrului de greutate (respectiv solicitarea diferentiata a membrelor inferioare) se poate face urmarind anumite semne clinice. Se vor urmari: - simetria membrelor inferioare sub toate aspectele (lungime, volum masa musculara respectiv prezenta si distributia adipozitatii, vascularizare, etc; - teste functionale comparative ale acestora (analiza mobilitatii articulatiilor, a tonusului musculaturii, etc.); - patologia prezenta precum si date despre evolutia in timp a starii de sanatate a membrelor inferioare cat si a intregului organism in general;

Analiza situatiei in care Centrul de Greutate este situat predominant la stanga.

Subiectul sta cu spatele la examinator. Se va observa o asimetrie de tonus si volum ale muschilor spatelui si membrelor inferioare greutatea corporala fiind distribuita predominant la nivelul membrului inferior stang. In aceasta situatie apare posibilitatea crescuta de patologie (suferinta) la nivelul partii superioare drepte. Aceasta va fi foarte tensionata din necesitatea atitudinii compensatorii a coloanei vertebrale.

La nivelul membrelor inferioare, cele mai serioase simptome se vor manifesta la nivelul articulatiilor si muschilor piciorului de baza (de sprijin principal), in cazul nostru stangul, din cauza prea marii greutati (incarcari). Imbolnaviri pot apare si la nivelul piciorului drept din cauza prea marii tensionari a musculaturii soldului (vezi capitolul despre dislocarea coxala) totusi nu la fel de serioase.

In pozitiile de repaus, culcat si sezand, imbolnavirile se produc datorita tonusului crescut peste limitele normale la nivelul musculaturii si nu datorita greutatii excesive, ca in timpul mersului sau al ortostatismului.

Aprecierea situarii C. G. functie de oscilatiile ponderale.

Analiza provizorie a pozitiei (situarii) C.G. : daca pacientul slabeste atunci este 70% sansa de a avea descentrare spre stanga a C.G. Pentru cresterea in greutate se poate incrimina in acela-si procent cauzalitatea descentrarii spre dreapta a C. G.

Perioada de timp in care pacientul castiga/pierde in greutate depinde de gradul (procentul) descentrarii, si a mentinerii acesteia in timp.

In continuare se vor indica bolile (sindroamele) care pot apare in urma descentrarii (dislocarii, transpozitiei) centrului de greutate spre stg. respectiv dr.

Pozitionarea dominanta spre stg. a C.G. poate genera:

slabire accentuata;

suferinta a organelor digestive cum ar fi: stomac, duoden, vezicula biliara, ficat, intestine. Diaree frecventa.

Suferinte ginecologice: mensruatie dureroasa si/sau neregulata, sterilitate , afectiuni ale uterului si ale organelor anexe cum ar fi: fibroame, chisturi, anexite etc.

Afectiuni ale vezicii urinare, ureterului, uretrei si rinichiului drept.

Accidente vasculare cerebrale la nivelul emisferei cerebrale drepte.

In general afectiuni ale tuturor organelor situate in partea dreapta (ochi, urechi, dinti etc.)

Pozitionarea dominanta spre dr. a C.G. poate genera:

Obezitate. Supraponderabilitate. Constipatie.

Tulburari functionale si imbolnaviri ale sistemului cardio-vascular. Infarct miocardic, cardipatii ischemice, aritmii cardiace etc.

Afectiuni ale aparatului respirator (raceli frecvente, bronsite, astm bronsic, pneumonii etc.)

Diabet, si alte suferinte ale pancreasului.

A.V.C. la nivelul emisferei cerebrale stangi.

Afectiuni ale organelor situate in partea stanga cum ar fi: splina, ochi, ureche, dinti etc.

In general, dupa boli severe, pozitia dominanta a centrului de greutate se schimba.

Diagnosticul pozitiei dominante (dislocarii) a C.G. al corpului uman.

In primul rand (si cel mai important) se va diagnostica pozitia C.G. dupa simptomatologie!

Intrebati cu atentie si precizie despre oscilatiile in greutate avute de pacient pe parcursul timpului.

Controlati elasticitatea articulatiilor coxale; in 70% din cazuri este mai elastica articulatia situata pe parte piciorului “de baza” (membrul inferior de sprijin preponderent).

Comparati capacitatea de extensie la nivelul articulatiei genunchiului, in pozitia culcat. In 70% din cazuri piciorul de baza este mai elastic.

Piciorul de baza este cel mai adesea mai lung. Este vorba de o diferenta aparenta de lungime intre membrele inferioare. Aceasta diferenta se observa in consecinta situarii mai sus a uneia dintre articulatiile coxofemurale, in consecinta dislocarii osului coxal corespunzator.

Umarul de pe partea membrului inferior de baza este cel mai adesea mai jos.

Reactii de agravare a simptomatologie aparute pe parcursul aplicarii terapiei. Cauzele acestora.

Uneori, starea pacientului se poate agrava pe parcursul alicarii terapiei Yumeiho, aparand chiar simptome suplimentare. Acest fenomen se datoreaza cel mai adesea reactiilor organismului, aparute in consecinta corectarii pozitiei centrului de greutate, respectiv readaptarea biomecanica si fiziologica a intregului organism. Ca si alte potentiale cauze mai putem mentiona:

mobilizarea toxinelor din tesuturi in urma procedeelor de masaj aplicate, fapt care genereaza o supra solicitare hepato-renala in vederea eliminarii acestora. Pacientii acuza stare de oboseala dupa aplicarea terapiei, greturi, uneori cefalee s. a. Simptomele dispar in cateva ore, in conditiile unei hidratari corespunzatoare. In cazul pacientilor cu functiile hepatice si renale alterate ca urmare a unor suferinte, se recomanda evitarea aplicarii unui masaj energic inca de la primele sedinte. Toxinele trebuie mobilizate treptat, astfel incat sa nu supra solicite mecanismele de “purificare” a organismului.

manipularea, masajul sau pur si simplu mobilizarea unor structuri musculare si articulare (ligamente) cu elasticitate redusa sau nula. Punerea in miscare a unei articulatii, in limite fiziologice normale, in conditia in care aceasta nu a fost folosita corespunzator de catre pacient timp indelungat, poate genera algii (dureri) locale sau regionale. Acest fapt se datoreaza solicitarii ligamentelor, tendoanelor si muschilor care deservesc articulatia peste limitele uzuale. Simptomele dispar dupa aplicarea a cel mult inca 2-3 sedinte.

Asemenea reactii sunt mai evidente si mai des intalnite la pacientii care au probleme grave, sau care prezinta o sensibilitate (reactivitate) ridicata la anumite procedee. In cazul celor care beneficiaza de un tratament scurt si intermitent, reactiile aparute sunt nesemnificative sau nule.

Reactii apar chiar si la oamenii sanatosi. Ele dispar putin cate putin pe parcursul tratamentului. In general, apar de 2 sau 3 ori la aceia care beneficiaza de o serie de circa 20 de sedinte, peste acest numar, agravarile instalandu-se numai ocazional (foarte rar). Asemenea reactii semnifica o buna eficienta curativa, o reactivitate sporita a corpului la procedeele curative aplicate, in concluzie, o vindecare (ameliorare) apropiata.

Atentie!!! Nu trebuie confundate aceste reactii cu ineficienta terapeutica sau cu agravarea patologiei ca urmare a aplicarii incorecte sau improprii a terapiei!

De ce se produc reactiile la indreptarea coxalelor? Vom explica aceasta pe modelul dislocarii soldului drept.

In ortostatism, in cazul dislocarii coxalului drept, greutatea corpului se transfera predominant pe membrul inferior stang. Aplicand terapia Yumeiho, se va urmari corectarea pozitiei coxalului si eliminarea tulburarilor aparute, respectiv echilibrarea distributiei greutatii corporale la nivelul membrelor inferioare. Prin transferarea greutatii suplimentare de pe membrul inferior stang pe cel drept, tonusul muscular si insuficienta circulatie a sangelui in partea dreapta superioara a corpului s-a inbunatatit. Deoarece greutatea transferata nu poate fi strict controlata, deseori se produce o dislocare temporara a coxalului stang. Fapt care este posibil si datorita tonusului crescut al musculaturii regiunii lombare si a soldului aceasta fiind obisnuita sa compenseze o suprasarcina in actiunea de stabilizare a coloanei lombare si a soldului. Ca rezultat apare ridigizarea muschilor si a tesuturilor conjunctive in partea stanga superioara a corpului, care cauzeaza simptome in locurile mai vulnerabile ale acesteia sau face posibila evolutia respectiv manifestarea unor simptome vechi.

Se recomanda sa nu se intrerupa aplicarea terapiei de teama acestor reactii. Ele se vor diminua in intensitate pana la disparitia completa, putin cate putin prin aplicarea consecventa a terapiei. Aceste reactii sunt piatra de hotar ce indica eficienta terapeutica, respectiv insanatosirea. De aceea pacientii trebuie sa le accepte bucurosi. Este numai o intelegere gresita aceea ca pacientii sufera o inrautatire a starii de sanatate acceptand terapia Yumeiho.

Cum sa va autoexaminati coxalele

Putini oameni au coxalele situate simetric si cu o biomecanica perfect normala. De aceea este necesar sa cunoastem daca oasele soldului se disloca sau nu, si la ce nivel se manifesta tulburarile.

1. Dislocarea evidenta la inspectie.

Dislocarea, respectiv anomaliile de pozitie a oaselor coxale, mentinute suficient timp produc modificari vizibile la nivelul intregului corp uman (asimetrii de: forma, tonus, miscare, statica etc.)

a. Semne faciale

Corpul uman normal este simetric fata de un plan sagital. Consecintele dislocarii coxale sunt deseori manifestate si prin pierderea acestei simetrii. Exemple concrete ar fi urmatoarele:

- un ochi este mai putin deschis; o pleoapa are margine dubla; in timp ce cealalta este neteda; o spranceana atarna in jos; santul vertical

dintre sprancene apare numai de o parte; deviatie de sept nazal; o nara este mai mica (lumen mai ingust); santul nazolabial dispare; comisurile gurii nu sunt la acelasi nivel; barbia deviaza; o ureche este mai joasa decat cealalta; ridurile formate pe frunte sunt mai evidente intr-o parte; etc.

b. Semne vizibile la corp si la miscarile acestuia.

Nu numai fata, ci si alte parti ale corpului precum si miscarile involuntare ale acestora evidentiaza dislocarea coxala. Se pot remarca urmatoarele aspecte: persoane avand capul pozitionat lateral sau chiar usor rasucit, un umar evident mai ridicat decat celalalt, brate diferite ca lungime, coloana vertebrala inclinata, degetele picioarelor rasucite intern sau extern sau in forma de X, membrele inferioare diferite ca marime (lungime, volum, tonus, elasticitate, aspect, vascularizare etc.), nu poate dormi decat culcat ventral (pe burta) sau pe o parte, care merge intr-un mod evident anormal, mereu cu rani pe un membru inferior (clavus, iritatii, etc.) si altele. Femei ai caror sani sunt asimetrici (unul este extrem de mic), care au avut o nastere dificila, care au permanent suferinte genitale unilaterale, etc.

2. Cum sa descoperiti dislocarea coxala dupa pozitii si miscari?

In viata cotidiana adesea inconstient, reflex, abordam diferite pozitii si miscari. Analizand aceste pozitii si miscari, putem afla daca exista o anomalie de pozitie a oaselor coxale, consecintele acestor anomalii precum si tipurile de dislocare coxala.

A. Semnele tipului de dislocare a coxalului drept:

Pozitia culcat ventral.

Latura dreapta a liniei coxale este mai inalta decat cea stanga. apasati coxalele drept si stang cu policele si veti descoperii ca osul coxal drept este mai inalt decat cel stang. Santurile pielii formate de apasare se intind in sus pe latura mainii drepte. Deoarece coxalul drept este mai inalt decat cel stang, membrul inferior drept este ridicat. Ca rezultat, membrul inferior drept apare mai scurt decat stangul, cand calcaiele sunt alaturate.

Cand coxalul drept se disloca, se roduce o insuficienta circulatorie sangvina cronica in jurul coxalului drept si tensionarea, rigidizarea muschilor din jur. Aceasta impiedica intinderea articulatiei coxale drepte si ridica soldul drept in pozitie culcat ventral.   

Cand persoana cu coxalul drept dislocat se afla culcat ventral, membrul lui inferior stang se curbeaza inconstient, iar membrul lui inferior drept se mentine intins.

Pozitia culcat dorsal

Stand pe spate, omul cu coxalul drept dislocat adesea ia urmatoarele trei pozitii:

Membrul inferior stang este asezat peste cel drept, cand acestea se incruciseaza (vezi fig.A).

Membrul inferior drept este intins si membrul inferior stang este curbat (vezi fig.B).

Membrul inferior stang se rasuceste in afara si degetele piciorului stang sunt aproape de marginea patului, in timp ce cele drepte sunt mai indepartate (vezi fig.C).

Pozitia culcat lateral:

Membrul inferior drept este asezat sub cel stang, cand ele se incruciseaza.

Sezand pe scaun: In timpul sederii, jumatatea de sus a corpului se inclina spre dreapta, deoarece membrul inferior drept este mai scurt decat stangul. Pentru a mentine echilibrul partii de sus a corpului, natural capul se inclina spre stanga.

Deoarece articulatia coxala dreapta se misca greu, gamba stanga este totdeauna inaintea celei drepte, incrucisandu-se (vezi fig.A).

Daca intentionat se pune gamba dreapta inaintea celei stangi, se simte disconfort;daca se pune gamba stanga peste cea dreapta, se simte o greutate si se oboseste usor (vezi fig.B). Cand gambele nu sunt incrucisate gamba stanga se intinde mai tare decat cea dreapta (vezi fig.C).

Cand gambele sunt alaturate, degetele piciorului stang sunt inaintea degetelor piciorului drept (vezi fig.D). Daca femeia isi alatura gambele, corpul sau se inclina spre stanga.

Pozitia stand: Deoarece membrul inferior drept devine relativ mai scurt, coxalul stang se ridica. Linia coxalelor se ridica in partea stanga (vezi fig.A). Situatia este opusa aceleia din pozitia culcat ventral. Omul rugat sa ia pozitia 'de repaus', intotdeauna intinde mai intai membrul inferior stang oblic spre inainte, lasand greutatea corporala pe membrul inferior drept, iar cand acesta oboseste, el alterneaza membrele inferioare. Cauza este ca articulatia coxala stanga se poate usor misca (vezi fig.B). Cand o femeie sta in picioare, ea adesea lasa greutatea corporala pe membrul inferior drept, caruia ii pune in fata pe cel stang (vezi fig.C).

Persoana care are osul coxalul drept dislocat trebuie sa localizezegreutatea corporala pe membrul inferior stang in timpul mersului. Pentru a mentine echilibrul, coloana vertebrala se curbeaza spre dreapta, iar corpul spre stanga.

Ca rezultat, umarul stang coboara. Pentru a restabili echilibrul corpului, capul se inclina spre dreapta. Omul cu un umar evident coborat, a carui coloana vertebrala este deja serios curbata, trebuie sa accepte aceasta terapie de indreptare a oaselor soldului cat mai curand posibil.

Pozitia sezand:

Japonezii stau de obicei in genunchi cu piciorul stang peste cel drept. Cu cat mai des sta astfel un om cu dislocare a coxalului drept, cu atat devine mai serioasa dislocarea.

Pentru a sta in genunchi pe o parte, trebuie sa-si indrepte ambii genunchi spre stanga. Daca isi indreapta genunchii spre dreapta, nu are stabilitate si simte un mare disconfort. Acesta apare in consecinta cresterii gradului dislocarii oaselor soldului.

Cand se sta in genunchi cu gambele incrucisate, gamba stanga este pusa intern fata de cea dreapta.

Coborarea scarilor:

Cand se coboara scarile se roteste gamba stanga in afara, deoarece gamba dreapta este mai lunga decat cea stanga.

Chiar si in timpul mersului incet, gamba stanga se leagana.

B. Semnele tipului de dislocare a coxalului stang sau mixt:

In stadiul initial, tipul de dislocare a osului soldului stand este identic cu cel drept. Ele sunt diferite numai ca directie.

Ambele tipuri pot evolua spre tipul mixt. De aceea se poate crede ca acela care nu are caracteristici clare de tip al dislocarii coxalului drept sau stang este de tip combinat.

C. Alte semne:

Toate tipurile au in afara de semnele aratate mai sus si alte manifestari subtile, greu de remarcat, care sunt utile pentru stabilirea tipului:

Forma corpului si parul:

Tipul de dislocare a coxalului drept - acela care pana acum nu s-a ingrasat si acela care are parul carunt.

Tipul de dislocare a coxalului stang - acela care intotdeauna a fost obez, inca din copilarie si acela cu chelie.

Tipul combinat - acela care s-a ingrasat dupa ce a slabit intr-un anumit timp si acela care a slabit dupa ce s-a ingrasat, acela cu un par rar si carunt.

Descrierea ombilicului:

Tipul de dislocare a coxalului drept - acela cu ombilicul deviind spre stanga.

Tipul de dislocare a coxalului stang - acela cu ombilicul deviind spre dreapta.

Uzura talpilor de pantof:

Tipul de dislocare a soldului drept - talpa stanga este mult mai uzata decat cea dreapta si neegala deoarece membrul inferior drept este mai slab, iar cel stang trebuie sa duca o parte mare a greutatii corpului.

Tipul de dislocare a soldului stang - contrar tipului de mai sus.

Tipul mixt - una din talpi este mai uzata.

Pozitia stand pe WC:

Tipul de dislocare a soldului drept - dupa asezarea pe WC. se intinde varful piciorului stang inaintea celui drept si piciorul stang se intoarce mai in afara decat cel drept.

Tipul de dislocare a soldului stang - contrar tipului de mai sus.

Tipul mixt - semnele celor doua tipuri opuse mai sus alterneaza.

Intinderea degetelor:

Tipul de dislocare a soldului drept:

acela care poate opune policele mainii stangi celorlalte degete alaturate de la aceeasi mana mai mult decat la mana dreapta (vezi fig.A)

acela care poate resfira degetele mainii stangi mai larg decat cele de la mana dreapta (vezi fig.B).

acela care poate face semnul 'V' cu degetele mainii stangi mai larg decat cu degetele mainii drepte (vezi fig.C).

Abductia halucelui:

Tipul de dislocare a soldului drept - abductia halucelui stang este atat de puternica, incat acesta se afla deasupra sau dedesubtul degetului doi de la picior, deoarece corpul se sprijina numai pe gamba stanga.

Tipul de dislocare a soldului stang - contrar tipului de mai sus.

Tipul combinat - abductia halucelui chiar mai serioasa se vesde in acelasi timp la piciorul drept si cel stang. Omul cu solduri normale nu are aceasta inclinare laterala, iar daca prezinta acest fenomen, acesta este mai putin grav deoarece greutatea corporala se sprijina in mod egal pe membrele inferioare. De exemplu sugarii nu prezinta acest fenomen.

Pocnetul degetelor:

Tipul de dislocare a soldului drept - articulatiile degetelor de la mana dreapta si picior nu pocnesc chiar daca sunt trase unul dupa altul, sau pocnesc incet, comparativ cu acelea de la mana stanga si piciorul stang. La acest tip muschii de la membrul inferior drept sunt mai rigizi decat cei de la cel stang, iar sangele circula mai greu in membrul inferior drept. Aceasta influenteaza negativ si degetele mainilor si picioarelor. In acest tip greutatea corpului se muta in special pe membrul inferior stang pentru a-l proteja pe cel drept slabit, cauzand lipsa de exersare a membrului inferior drept. Ca urmare, muschii de la membrul inferior drept devin tot mai rigizi si sangele circula mai greu in membrul inferior drept. Din cauza rigiditatii sunt mai greu mobilizabile articulatiile de la degetele mainii si piciorului drept. De asemenea incarcatura exagerata pe membrul inferior stang conduce la incordarea bratului drept, impiedicand mobilitatea articulatiilor de la mana dreapta.

Tipul de dislocare a soldului stang - contrar tipului de mai sus.

Tipul combinat - unele din articulatiile degetelor mainii si picioarelor pocnesc, dar altele nu, sau ele nu pocnesc de loc.

Aprecierea dupa simptome:

Tipul de dislocare a soldului drept - hemicranie dreapta, scaderea acuitatii vizuale a ochiului drept, obstrurarea fosei nazale drepte, durere de dinti in partea dreapta, otita medie dreapta, durere in umarul drept, usoara durere in partea dreapta a gatului, durere in partea dreapta a coloanei vertebrale, miscarea greoaie a incheieturii mainii drepte, nevralgia intercostala dreapta, durere in partea dreapta a abdomenului, diaree, dismenoree si alte simptome aparute in partea superioara dreapta a corpului.

Tipul de dislocare a coxalului stang - contrar tipului de mai sus, doar diareea este inlocuita de constipatie.

Tipul combinat - simptomele apar in partile dreapta si stanga a corpului concomitent sau alternativ. Constipatia si diareea alterneaza.

Aprecierea prin intinderea membrelor inferioare:

Tipul de dislocare a coxalului drept - senzatie puternica de intindere sau durere care cuprinde muschii coapsei si ai gambei drepte cand se apleaca inainte, cu cele doua maini tinzand sa atinga degetele picioarelor, avand membrele inferioare apropiate la o latime de umar; manifestari similare apar si atunci cand sezand pe podea cu membrele inferioare desfacute se inclina trunchiul spre membrul inferior drept.

Tipul de dislocare a coxalului stang - aceeasi durere este simtita in membrul inferior stang.

Tipul combinat - aceeasi durere este simtita in ambele membre inferioare.

Observatii:

Oricine poate aplica terapia de indreptare a coxalelor prin masaj si presopunctura, dar numai miscarile adecvate pot avea efect multumitor. Terapia obtine efect curativ prin intermediul unei anumite forte aplicate asupra corpului omenesc. Miscarile incorecte nu numai ca nu pot obtine efectul curativ, dar vor cauza probabil traumatisme neasteptate. De aceea, terapeutul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:

Pacientul sa poarte haine lejere, subtiri si moi, sa-si scoata pantofii, ochelarii, ceasul, bijuteriile, etc.

Terapeutul sa poarte haine lejere, sa aiba libertate de miscare.

Tratamentul trebuie facut pe o saltea, dar nu pe o perna, patura de lana, covor sau ceva asemanator.

Temperatura in camera trebuie sa fie moderata.

Pacientul sa se relaxeze deplin si sa-si pastreze psihicul linistit.

Sa se puna perna sub pieptul pacientului cand acesta sta culcat ventral in timpul tratamentului. Atingerea nemijlocita a pieptului de saltea poate cauza usoare traumatisme cartilajelor costale.

In timpul tratamentului pacientilor copii, batrani, corpolenti sau foarte slabi, terapeutul trebuie sa fie atent la sfera de miscare a articulatiilor si sa nu uzeze prea mult de forta sa.

Terapeutul trebuie sa fie foarte atent si sa nu abuzeze de forta sa in timpul tratamentului pacientului cu o articulatie operata a genunchiului sau a soldului.

Pacientul sa nu inceteze brusc luarea medicamentelor, ci sa reduca doza putin cate putin conform efectelor curative ale terapiei.

Sa se inceapa terapia asupra partii corpului pacientului usor abordabila si putin cate putin sa se creasca continutul terapeutic. Nu se maseaza partea corpului a carei eficienta curativa nu este certa.

Pacientul trebuie sa primeasca o sedinta de tratament zilnic. Pacientii grav bolnavi sau puternici pot primi doua sedinte de tratament intr-o zi. Pacientii lipsiti de timp pot primi un tratament la doua zile sau cel putin unul pe saptamana. Pentru acela care aplica terapia pentru a preveni boala, un tratament la 1-2 luni este suficient.

Este ideal ca tratamentul sa se efectueze sistematic, dupa un program al terapiei de indreptare a coxalelor, masaj si presopunctura. Pacientului caruia nu i se poate face un tratament sistematic din diferite motive, chiar un tratament partial ii poate da un efect curativ multumitor. Mai ales tratamentul pentru indreptarea oaselor poate atinge 80 din intraga eficienta curativa.

Tratamentul multiplu nu este inutil. Cu cat mai mult este aplicat tratamentul, cu atat mai flexibil devine corpul. In general, dupa 20-30 de sedinte de tratament dintr-o serie terapeutica deja se pot reduce simptomele. Dupa aceea se poate defini proiectul curativ urmator in conformitate cu situatia concreta.

Este de mentionat ca nu trebuie incetat tratamentul din cauza disparitiei simptomelor, el trebuie continuat pana cand s-a normalizat complet starea pacientului. Numai aceasta poate preveni repetarea bolii si aparitia altei boli grave.

Elasticitatea corpului omenesc este diferita, de aceea numarul de sedinte necesare pentru a relaxa muschii este diferit in functie de situatia particulara a fiecarui pacient in parte. Prin masaj, terapeutul poate sti daca se relaxeaza corpul. Muschii extrem de rigizi sunt greu de masat.

Cand muschii se relaxeaza, ei se pot presa profund numai cu policele, atunci in mod firesc se pot creste intensitatea si aria de masaj prin presare - framantare. Dupa capacitatea si caracteristicile miscarii in diferite articulatii, observate pe parcursul aplicarii terapiei, se poate aprecia nivelul de relaxarea al organismului, chiar si starea generala de sanatate.

Cand muschii si tesuturile conjunctive sunt rigide, sfera de miscare a articulatiilor se micsoreaza. Daca nu se aude nici un clacment in timpul manipularii, se presupune fie o incompleta relaxare a corpului, fie tehnica incorecta sau suferinte majore la nivelul articulatiilor testate.

Trebuie sa facem o apreciere sintetica conform tuturor semnelor si simptomelor observate la pacient, si mai ales sa tinem cont de rezultatele explorarilor clinice si functionale (biomecanice).

Punctele mentionate mai sus sunt rezumate astfel:

In rigiditate: articulatiile nu se pot extinde si nu se pot indrepta nici dupa aplicarea metodelor, bineinteles nu se aude sunetul de indreptare. Pacientul simte o durere puternica sau nu simte nimic.

Un anumit grad de relaxare: oasele dislocate sunt putin indreptate, indreptarea produce un sunet metalic slab. Numai una sau doua vertebre produc sunet. Pacientul simte durere.

In relaxare: tratamentul de indreptare merge perfect, articulatiile in cauza emit un sunet clar de indreptare. Muschii si tesuturile conjunctive sunt moi si elastice. Pacientul nu simte durere.

In fine, pacientii nu trebuie sa se suprasolicite fizic sau psihic, sa duca o viata cumpatata si sa urmeze indicatiile medicului sau ale terapeutului. Altfel ei nu pot obtine o eficienta curativa multumitoare.

Efecte cu caracter general ale terapiei Yumeiho

va produce caldura, invigorare si placere.

inlatura oboseala, da o senzatie de confort.

previne bolile grave.

imunizeaza impotriva racelii (gripei).

inalta corpul

infrumuseteaza chipul.

face corpul mai elastic si invigoreaza miscarile.

va face senin si vioi.

imbunatateste functia sexuala.